Cum sa anunt/abordez copilul?

parpalak spune:

E adevarat ca el e intens dpdv emotional, dar si trece prin situatii prin care eu n-am trecut, asa ca nu stiu ce sa-i spun sa faca. Daca am vrut sa-mi termin pictura in pauza, n-am avut decit, ca nu interesa pe nimeni ce facem noi in pauze, doar sa nu iasa singe. Iar scoala mea n-a avut nici club de alergat, nici greva, ca sa stiu ce sa-i zic sa faca. Lui i se intimpla mult mai multe evenimente decit mie la virsta aia. La a doua greva probabil ca n-o sa se mai dea cu capul de podea. Dar oricum s-ar chema, impresia mea e ca e la marginea usoara a spectrului. Dar chiar daca ii voi prezenta terapia ca fiind specifica pt dificultatea X, tot va trebui pus un nume la un moment dat si ma intrebam cu care eticheta e mai usor de defilat.

Chuny spune:

Din ce spui si eu cred ca e la marginea spectrului, dar e bine ca va primi ajutor. Eventual se va putea întâlni cu adolescenti care se lovesc de dificultati similare, va invata de la ei si prin terapie cum sa-si depaseasca propriile dificultati. Asteapta hârtia de la scoala si mai vezi atunci cum sa spui.

parpalak spune:

Ce nu-mi face mie viata mai usoara e ca sint de acord cu toate punctele de vedere exprimate pina acum.

Chuny spune:

Practic, daca ar fi sa iei în calcul DSM 5, n-ar trebui sa-i mai spui nimic la copil si sa-l lasi in plata lui, caci daca e la marginea diagnosticului, inseamna ca nu are un diagnostic. Dupa DSM 4 ar avea. Din ce am citit eu, este totusi mai util sa pui un nume pe niste dificultati, pt ca o data acceptate, ele pot fi si depasite. Fiind la marja, poti deasemenea sa ignori totul si sa-ti numesti copilul doar "sensibil si încapatânat". Insa terapie adaptata pt un copil încapatânat n-o sa prea gasesti. Cred ca in ambele situatii, trebuie neaparat sa discutati despre dificultati, sa le puneti pe hartie si sa le constientizati ( mai ales el). Iar apoi vedeti cum atacati problemele astea.

Off topic: Cu socializarea e mai complicat: un adolescent tipic are cativa amici si 1 sau 2 prieteni buni cu care face activitati extra-scolare si se întâlneste acasa la el sau la ei. Sau face parte dintr-un grup sudat in care nu e bullied. Cam asta se întelege prin socializare sanatoasa.

Marina spune:

Mie mi se pare ca socializeaza ceea ce e un punct in plus, oricum ar socializa.
Mai interesant e de ce un copil de 9 ani se autopercepe din ce inteleg ca sad si depressed. Ai discutat asta cu el? Astea sunt doua sentimente extrem de complexe, mi se pare interesant ca reuseste sa le individualizeze si sa se descrie in felul asta.

parpalak spune:

Pattern-ul la socializare e ca isi face ma-sa prietene si dupa aia il tiraste dupa ea. Da' copilu se distreaza. Si mergem in vizite, si primim vizite, desi mai rar in ultima vreme. In primul semestru a mers la 3 activitati extra scolare, una a abandonat-o - fara sa treaca prin episoade de frustrare. Acum e inscris la 4, doua de semestrul trecut, doua noi. Activitatile au loc dupa scoala, chiar in cladirea scolii. Adevarul e ca nu m-am mobilizat eu pentru ceva in weekend, undeva unde sa se miste. Si de la activitatile astea nu mi-am auzit ca ar fi probleme. Problemele sint preponderent la scoala.
Acasa a fost deprimat ultima oara la sfirsitul verii, cind a incheiat o tabara de vara care i-a placut foarte tare, si care are foarte multe activitati la alegere, pe motiv ca n-a apucat sa faca toate activitatile care e posibil sa-i fi placut si ca a pierdut ocazia asta pe vecie! Asa ca i-am explicat ca o sa mearga si la vara si ca o sa vorbesc cu instructorii sa participe ca vizitator la cit mai multe cursuri - toate daca e posibil, ca sa determine singur unde s-ar distra mai bine. Dupa care i-a trecut. La scoala probabil nu sta nimeni sa-l descoase si sa-i schimbe perspectiva. Si nici nu si-o schimba singur. Dar adevarul e scoala asa cum e ea aici era sa ma imbolnaveasca pe mine de nervi, dupa un singur an de facultate, asa ca, daca-l compar cu mine, copilul se tine bine.
Deci pe mine m-apuca nervii cind in legea invatamintului in Ontario sint bucati nerevizuite de la 1800 si ceva:
[din obligatiile profesorului]
to inculcate by precept and example respect for religion and the principles of Judaeo-Christian morality and the highest regard for truth, justice, loyalty, love of country, humanity, benevolence, sobriety, industry, frugality, purity, temperance and all other virtues;

mariavi67 spune:

Chuny, de ce spui asta? Eu stiu ca dupa DSM 5 Asperger va fii incorporat in spectrul autist. Ma gandesc ca poate de aia l-a si pus in categoria ASD deja si nu Asperger.

parpalak tu nu pari prea impacata cu ideea de diagnostic si e ok. Nu e rau sa ceri inca o opinie asa cum a zis Ana. Parerea mea sincera este ca nu o sa il poti ajuta concret pana cand nu ai tu certitudinea ca are nevoie de acel ajutor.

Chuny spune:

Stii de ce zic asta? Pt ca in DSM 5 cei aflati la granita unui diagnostic de ASD nu vor mai primi niciun diagnostic, în consecinta nu vor mai primi nici ajutor specializat. Asta e din ce am citit eu pe net în discutiile parintilor. Dar probabil si sper ca in Canada sa nu se tina cont de aceasta conventie economica si sper ca si copiii aflati la limitele unui diagnostic pot primi ajutorul necesar.

parpalak spune:

Va multumesc inca odata pentru comentarii si informatii.

Pina la urma cred ca cel mai tare ma ingrijoreaza ca ajutorul nu mai pot sa i-l dau eu, sub forma de educatie, de unde rezulta ca am si eu nevoie de ajutor. O sa va tin la curent cind mai am informatii. Sper doar sa nu auda mai intii de la copii despre ASD-ul lui..

cristina26 spune:

Din cate stiu eu in USA din 2013 nu mai exista Asperger, doar ASD. Eu zic sa il lasi sa fie ajutat de specialisti daca tu crezi ca copilul ar putea avea asa ceva. Daca intradevar copilul tau e asa de inteligent spune-i adevarul... alta optiune nu ai... or si cum din cate am auzit copii cu ASD poti sa aiba o viata minunata si implinita. Tot din auzite stiu ca cei cu ASD nu pot citi expresiile fetei oamenilor, uneori nu stiu daca cineva ii minte sau nu, chair daca pentru cei din jur e evident.
Semne ale autismului sunt:
nu zambesc inainte de 6 saptamani
nu rad inainte de 6 luni
nu vor sa fie tinuti in brate, prefera sa stea in patul singuri
nu le place sa fie imbratisati, sarutati,


Noi avem un prieten de familie care sigur are ASD.
E perfectionist, daca mergem undeva el stie mai multe detalii despre lucrurile care erau prin casa decat despre ceea ce se vorbea sau despre oamenii de acolo. Prefera sa fie singur sau cu familia etc... cand era mic mama lui spune mereu cat de greu i-a fost ei cu el (pt ca nu il intelegea)
Tipul e inginer, are o casnicie fericita si 2 copii minunati (is adora nevasta si copiii).
Se pare ca sunt multi ca el, citeste aici:
http://omicron.8m.com/autism/eingate.htm