anxietate scoalara
Raspunsuri - Pagina 3
nelia spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui mariavi67
Eu stiu ca sunteti toate bine intentionate dar cred ca exagerati un pic cu cautatul cauzelor in viata de familie. Eu nu zic ca nu conteaza dar nu e intodeauna si nu numai cauza anxietatii scolare. Anxietatea este si mostenire de familie in multe cazuri. Eu am doi copii si amandoi au avut "blocaje" din astea in diferite momente din viata lor de scolari care n-aveau fix nici o legatura cu viata de familie. Nu suntem familia perfecta probabil dar e vorba care zice ca nu exista familie usor disfunctionala.  Ce am facut eu in momentele extreme in care chiar am simtit ca nu pot merge la scoala, a fost sa ii tin acasa pur si simplu si sa ii duc la terapie. Am considerat ca e o problema ca oricare alta. Daca si-ar fii rupt un picior nu i-as fii fortat sa mearga la scoala ci i-as fii dus la doctor. Si in Ro exista scutiri de la scoala pe motive medicale. "The greatest discovery of my generation is that a human being can alter his life by altering his attitudes of mind." - William James |
Da, dar in situatia de fata e vorba de familie si mgabi stie bine de ce, de aceea am si scris. Iar cind spun cauze, eu nu ma refer la vini, ci la ce trebuie schimbat sau inlaturat in asa fel incit copilul sa capete incredere in el pentru ca putea face fata mediului exterior. Am spus ca acolo, in viata cotidiana, a lor ca familie si a copilului in ea, trebuie analizat totul si schimbat comportamentele care duc la anxietati (acum e scolara, alta data a fost altceva).
In alte situatii, nu e familia, e mediul inconjurator imediat familiei... si acolo trebuie cautate cauze, dar dupa ce copilul se simte validat, in siguranta si bine in familia lui.
Si sigur ca nu numai in medii sint cauzele, uneori sint in natura copilului. Insa un mediu bun si sanatos ajuta, nu are cum sa agraveze ceea ce natura a dat.
Eu as fi foarte curioasa sa aflu de exemplu din ce cauze au aparut blocajele la copiii tai.
Si, in mare, daca doresti, ce fel de terapie au facut. Daca nu ti-e greu sa povestesti, desigur.
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mgabi Buna Daca cineva a avut curioazitatea ca eu mai postat subiecte asemanatoare cu actuala suferinta a fost pentru a putea face o analiza "psihologica " a situatie si a putea intelege indeaproape cauza suferintei actuale. Cat de complicati suntem si sfatuitori pentru necazurile altora, dar vai sa ni se intample si noua.  Trecand peste rautati sunt si oameni cu bune intentii si le multumesc din suflet. Rabdare am avut si voi avea pana ce vom iesi din suferinta care ne apasa. Va si sanatate copiilor vostrii |
Mesajul tau nu-mi place, insa aleg sa-ti raspund. Da, am citit mereu subiectele scrise de tine. De aceea am si spus 'familie'.
Am spus familie si pentru ca tu esti disperata sa se rezolve situatia, insa cauti cauza numai in copil. Se poate sa fie si el o fire sensibila si sa duca mai greu stresul provocat de scoala, de ceea ce traieste zilnic acolo. Insa eu as vrea sa te rog sa incercati sa vedeti cu adevarat si ce nu merge in mediile in care copilul traieste. Dar pentru asta, asa cum spunea Chuny si sint de acord, s-ar putea ca in explorarea voastra, sa gasiti lucruri care nu va plac si sa le respingeti tocmai pentru ca sint greu de acceptat si de dus. Aceste lucruri pot fi chestii simple, de comportament, al vostru, fata de copil... dar si lucruri mai putin simple.
Adica ce vreau sa spun, o analiza buna trebuie facuta in toate sensurile, nu numai axata pe copil, caci problema nu are cum sa fie suta la suta la el.
Psihologul ce v-a spus? Ce v-a spus despre copil, despre ceea ce i se intimpla lui, ce v-a spus voua, ca parinti?
Cind ai o problema de anxietate, sint niste pasi de urmat ca sa lupti cu ea, ca sa o depasesti. Nu neaparat sa o elimini, citeodata nu se poate sau e inlocuita de alta daca natura copilului e asa... insa macar sa gasesti trucuri care sa te ajute sa faci fata.
Ar trebui sa faci o analiza buna, cu sinceritate, a situatiei:
1. Defineste exact problema (problema mare este anxietatea, dar ea se manifesta in anumite feluri, care sint acelea, care sint elementele declansatoare pentru fiecare manifestare in parte, cind apare, cind dispare, ce anume o face sa apara, ce anume o face sa se estompeze sau sa dispara etc.).
2. Scrie o lista de solutii (simple) pentru fiecare manifestare in parte. Adica imagineaza-ti, discuta cu copilul, ce ati si ar putea face pentru a ameliora situatia).
3. Alegeti solutia care vi se pare potrivita.
4. Incercati sa o aplicati, dar intr-un mod constant si perseverent.
5. Observati/evaluati rezultatele.
Voiam sa te mai intreb ceva: a murit cineva de curind in anturajul copilului? Plecat? Divortat/separat? Imbolnavit? Sau orice altceva care aduce a separare?
mgabi spune:
Buna.
In momentul de fata am psihologul la care am mers pana acum a renuntat si ne-a indrumat catre psihoterapie cognitiv-comportamentala. Asa ca am apelat la o clinica specializata pe asa ceva unde am avut surprinderea sa aflu ca numarul de astfel de cazuri este in crestere. Urmeaza sa fie evaluat in urmatoarele sedinte si sa se stabileasca pe ce traseu terapeutic se va merge.
pitzinuca spune:
Gabi, copiii de obicei pot sa indure foarte multe lucruri. Au o putere de iertare si intelegere nemaipomenita, inimaginabila. Ne sunt cu mult superiori- noua, adultilor- din punctul asta de vedere.
La copiii tai s-a trecut peste limita.
Constat ca in continuare vorbesti numai de el: "el urmeaza sa fie evaluat, diagnosticat," etc. De ce nu si tu, macar si tu?
In fine, dupa cum abordezi lucrurile, din pacate o sa fie cam asa in continuare: fugit de acasa, sau alcool, sau droguri, sau infractiuni, sinucidere, sau toate la un loc.
viviana spune:
Pitzinuca, ultimile tale fraze din mesaj nu sunt facute sa ajute sunt chiar jignitoare.
Te rog sa-ti revizuiesti atitudinea.
mgabi spune:
In fine, dupa cum abordezi lucrurile, din pacate o sa fie cam asa in continuare: fugit de acasa, sau alcool, sau droguri, sau infractiuni, sinucidere, sau toate la un loc.
Aceste cuvinte sunt spuse in necunostinta de cauza mai ales ca daca nu stiai psihoterapia cognitiv-comportamentala se face obligatoriu si cu parintii, iar cand am spus "el urmeaza sa fie evaluat, diagnosticat,"
nu este cu rautate ci faptele reale.
Astfel de "boli" nu pot fi intelese decat de cei care au trrecut sau trec prin asa ceva , altfel totul este o parere sau o constatare
Va doresc sa aveti copii sanatosi
Alizee spune:
Gabi, sunteti pe drumul cel bun. 
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
Zina spune:
Dumnezeu sa va ajute!
Va fi bine!
Chuny spune:
Cand spui ca TCC se face si cu parintii, te referi la ghidarea parentala? Adica va explica ce sa faceti pt a obtine de la copil comportamentele adaptate sau dorite, nu?
Sunt curioasa cum se desfasoara terapia pt el si ce rezultate ati obtinut. S a intors la scoala?
mgabi spune:
Chuny , referitor la TCC da ghideaza parintii privind schimbarea de comportament a.i.sa se evite situatiile neplacute asta din ce am inteles pana acum. Sedintele propriu zise nu au inceput ci se fac anumite testari
Azi merge la scoala