Cand viata trece pe langa tine...
Raspunsuri - Pagina 7
Rufus spune:
Sunt cateva chestii cu care sunt de acord cei ce ti-au scris. Printre ele, cred ca la loc de frunte este asta: te crezi responsabila de zambetele tuturor.
Si nu-i asa.
Eu stiu foarte bine despre ce vorbesti. Nu doresc sa fac paralele intre situatia ta si a mea, dar stiu cum este sa nu poti iesi la o bere. Sau o pizza. Sau un film.
Diferenta intre tine si mine este ca eu o am pe Tora. Cand ii spun ca n-am bani de bere, mergem in parc pe banca. Sau scoate ea stie de unde pentru bere. Eu n-as vrea sa ies din casa. Ma si enerveaza cand insista. Ea ma scoate afara. Cred ca instinctiv stie ce ma paste daca ma lasa in plata mea.
De aceea mai avem prieteni, de aceea mergem in concedii, de aceea ne gasim timp pentru noi, pentru ca ea e motorul. Eu daca nu-i stiu pe toti multumiti, intru in depresie. Ea se focuseaza pe mine, pentru ca daca eu functionez, lucrurile se misca.
Daca nu schimbi ceva acum, asa vei trai for ever. Degeaba se vor rezolva problemele, vei fi goala pe dinauntru, nu vei avea cu cine si pentru ce sa faci altceva decat te-ai obisnuit.
Ofera-ti timp sirecompense indiferent cum. Intr-o familie toti trebuie sa cedeze. Ok, copiii nu inteleg asta...dar poti sa-i inveti prin exemple, fie ca le convine, fie ca nu.
Esti intr-o rutina indusa de o realitate grea, de aceea schimbarea este cuvantul salvator. Ce, cum...ti s-au dat destule solutii. Ia ce ti se potriveste. Incepi cu ceva mic-mic, in folosul tau. Si transforma asta in lege. Apoi fa ceva mic-mic pentru sotul tau. In goana asta nebuna uitam de noi. Noi trebuie sa functionam la maxim ca sa le fie bine si copiilor. Deci meritam si noi premiile noastre pe care nu trebuie sa le impartim cu copiii.
E greu cu trei copii. Stiu asta. Dar lor nu le va fi mai bine daca voua nu va este.
Rufus, Tora si iadele
maru spune:
ai senzatia ca te ineci in viata... ca nu ai luat o gura de aer de mult...
stiu senzatia. Am trait-o acut ani de zile. Pana cand acum 3 ani am zis stop. nu dintr-o data ci dupa cateva sedinte de psiholog. Care nu ma intelegea, se uita socata la mine cum de am ochelarii aia negri de sudor pe ochi si nu vad soarele care ma inconjoara.
si am schimbat treptat totul la mine si in viata mea. Totul.
Bani nu au fost si nu vor fi suficienti niciodata.
Prima data am lasat acasa totul balta pentru jumate de ora. Am pus un trening pe mine si am iesit sa merg/alerg.
Efortul facut m-a ajutat si psihic si la dieta. Jumatea aia de ora afara, concentrate numai pe effort ma face sa vad lucrurile f clar. Nu stiu cum sa explic.
Apoi m-am uitat la Andrei. Am realizat ca maine nu va fi cum e azi, ca peste o luna va fi cu o luna mai in varsta...si tot asa. Am inceput sa realizez ca ii pierd copilaria inchistandu-ma pe chestii total inutile, pe care peste 1-2-3 ani am sa le uit cu desavarsire...
L-am invatat sa gateasca, l-am invatats a aiba grija de el, l-am invatat sa asculte muzica, sa aprecieze un film.
Cand a fost premiera la ultimul 007 l-am trimis la film la miezul noptii, in zi de scoala, si apoi dimineata l-am tratat cu caramel macchiato dela Starbucks. A zis ca sunt cea mai cool mama din lume!
ai 3 copii, esti bogata. Eu abia am facut unul, cand sa il fac pe al doilea, casnicia mea s-a dus in rapa!
nu vreau sa iti dau ori sa dau lectii de viata. Atat ca iti trebuie o prietena buna cu care sa vorbesti bine de tot,s a scoti toata nevorbeala asta din tine, tot ce te amaraste, si ai sa vezi ca parca altfel se vede viata...
am schimbat jobul de 2 ori in ultimii 2 ani. Daca la primul job am zis ca eu acolo intepenesc, apoi schimbandu-mi atitudinea fata de viata, nu stiu cums a zic, parca s-au deschis niste orizonturi. Am schimbat jobul in mai 2011 si din nou, in ianuarie 7 anul asta. Job mult mai bine platit, job mult mai bun...
inchei ca am scris un mesaj tare dezlanat, dar vroiam sa iti spun ca se poate sa fie mai bine daca schimbarea pleaca din interior (mama ce cheesy suna)
Selene_Bunny spune:
Mickyyy, te inteleg, am doar un copil cu personalitate puternica si tot am ajuns in situatia ta, ba chiar mai rau.
Zic asa: vorbeste cu fetele, cu toate 3, anunta-le ca in week-end, sambata sau duminica, urmeaza sa aveti o discutie serioasa si ca, de data asta, va fi randul tau sa vorbesti si al lor sa asculte. Ca tu le-ai ascultat pana acum si ai incercat sa le intelegi pe fiecare, insa si copiii au datoria sa-i asculte uneori pe parinti, pentru armonia familiei. Spune-le ca le iubesti mult, mai mult ca orice, dar ca, in viata asta, traind printre oameni, exista si drepturi, dar exista si responsabilitati. Chiar daca sunt copii, au si ele responsabilitati, si o familie nu inseamna nebunia de la voi din casa. Sunt 3 contra 1, puterile tale nu sunt nelimitate. Ca trebuie sa va puteti baza unele pe altele, sa va imprumutati din energie una alteia. Ca certurile continue dintre ele te instristeaza si ca trebuie sa te ajute sa gasiti niste solutii la aceasta problema.
Probleme cu respectatul drepturilor celorlalti am avut si noi si inca avem, dar s-au mai estompat.
Daca ai aduce-o pe cea mica la Braila, la socri, o saptamana, cum ar fi?
DidiAlex spune:
Mikkyyy, tu ai o singura problema: esti depresiva. mereu ai o problema care iti macina viata. ori e o sarcina nedorita ori un servici care nu mai apare. Dupa multzimea de mesaje esti tare indragita pt ca reusesti sa iti treci problemele pe hartie si sa lupti contra lor.
tre sa vezi ce anume te ajuta pe tine Mikyyy sa iesi nitel de sub presiunea asta a zilelor de zi cu zi, la fel am trecut si io peste ultimile doua ierni: vitamine B. Io alerg cam 10 km pe sapt, chit ca e vant si sunt 0 grade. stiu, sunt nebuna dar de 1 an nici nu m-am mai imbolnavit si nici nu costa nimic.
cheia e tot in organizare. mi-am luat un calendar in bucatarie si acolo notez tot. copilul cel mare il trimit la 7:30 la scoala sau iesim cu toti din casa si pleaca pe jos la scoala, pe pitic il duc io la gradi. tot io ii ridic si ii duc pe la extrascoalare.pe de alta parte io ii culc si adorm cu ei, cum nu facem cand erau bebelusi, deci nu am evoluat ::) dar e relaxant sau termin povestea chit ca ei dorm.
Incearca sa gandesti un pic pozitiv, uitate in urma numai in masura in care iti face placere si plec la culcare numai dupa ce scriu si bancu cu rabinu:
era odata un om care suparat pe viata de zi cu zi merge la rabin si il roaga sa il ierte dar el numai poate trai ca asta nu mai e viata cu 2 copii intr.o locuinta mica..vai de capu lor.
Rabinu il asculta si dupa ce termina omu il intreaba daca are capre; da are, atunci ii recomanda sa le ia si pe ele in casa si porci pe care ii are. si ii spuna sa revina in doua saptamani. omu nedumerit pleca, dar daca asa ii spuse rabinu asa face. Si revine peste cele doua sapt. si revine peste doua sapt vai de capu lui si il implora sa ii recomande ceva ca el numai poate trai cu nevasta, copii, capre si porci in casa. Atunci rabinu ii recomanda sa scoata caprele si porci. si sa revina peste alte 2 sapt. Si revine omu vesel si bucuros ca a scapat de necaz si ce bine e fara capre si porci si ii multzumeste rabinului ca i-a facut viata mai usoara
Happiness_4_us spune:
O sa iti scriu cateva cuvinte si despre viata mea,ca sa simti ca nu esti singura in aceasta situatie, diferenta este ca eu nu am probleme financiare,insa asta nu imi schimba cu nimic situatia fata de a ta.
M- am casatorit tarziu, la 29 de ani, dupa 1 an a aparut primul copil, care avea sa-mi schimbe viata radical pentru ca a venit la pachet cu o boala cronica,cu care ma lupt de mai bine de 5 ani.
Totul s- a schimbat la 360 de grade asa incat acum pare ca cei 29 de ani dinainte de casatorie i- am trait in alta viata sau ca acum traiesc viata altcuiva.
Totul este o lupta continua, fiecare clipa trebuie sa fiu on call, sa monitorizez tresariri si crize, cat de lungi, intense, in somn, la trezire etc. asa incat nu mai am chef de nimic atunci cand sunt si- l trotileaza si vrea sa doarma dupa, sau ma striga si- mi spune: mami tine- ma de mana.
Am mai facut un copil, ca sa- mi hranesc sufletul si sa-mi incarc bateriile atunci cand sunt la pamant si nu mai am putere sa ma ridic iar acum, timpul este si mai putin pentru ca si M are nevoile ei.
Am ajuns sa dorm maxim 5 ore pe noapte, ptr ca se trezesc noaptea pe rand ptr diverse probleme, ma trezesc la 5 si pregatesc medicamente sa aiba timp sa se dizolve, cantaresc la mg toata mancarea pentru A , ca are un regim care tb atent monitorizat si 1 mg de " ceva " in plus sau in minus ii poate indesi crizele, mesele trebuie administrate la ore fixe fara nici o decalare, asa incat sunt mereu pe fuga si cu ochii pe ceas sa fiu in timp.
nu putem pleca pe nicaieri, pentru perioa mai lungi , gen 1 zi , ca e dificil de gatit mesele, de incalzit mancarea.
Naveta facem zilnic la Buc ptr terapie ocupationala, ptr ca in oras nu am gasit pe nimeni.
si da, banii nu ne lipsesc dar nici nu ne ajuta sa avem timp pentru noi sau sa fim sanatosi.
Dupa o zi de alergatura cu trezit la 5 , pregatit cele necesare, schimbat si imbracat amandoi copiii,hraniti, plecat la Buc cu ei dupa mine, hranit pe drum, intors acasa, spalat, schimbati, pusi la masa , la somn, si tot asa, seara ca lata, nu imi doresc decat ca ei sa adoarma instant daca s- ar putea ca sa prind si eu cateva ore de somn, ptr ca a doua zi o luam de la capat.
Si sunt multe momentele in care ma intreb de ce mi se intampla mie asta?
Ca as vrea si eu o viata normala, simpla, as renunta absolut la tot ce am pentru un amarat de EEG cu traseu normal , nu vreau nimic altceva de la viata asta.
Dar realizez ca nu se poate, desi nu renunt si in continuare caut experiente in speranta ca voi gasi rezolvarea.
Speranta imi hraneste sufletul si cand ma uit la copilasii mei cum ma iau de gat si ma iubesc, uit de tot si de toate, ma adun si nu ma las prada depresiei pentru ca daca eu cad, nimeni nu va fi in stare sa aiba grija de ei la fel de bine cum o fac eu acum.
Curaj Mickyyyy, din postarile tale stiu ca esti un om puternic !
Nu- ti mai dau sfaturi cu ce trebuie sa faci ca ai primit destule.
Trebuie sa fii optimista si sa nu renunti, chiar daca simti ca nu mai poti!
Ghideaza- te dupa asta : daca altele pot si au mai multi copii decat tine/ mine , ele ce au in plus de pot, iar tu/ eu nu ai/ am?
Te imbratisez! Fii puternica pentru copiii tai!
Mickyyy spune:
Nu sunt nici pe departe o femei puternica, poate uneori reusesc sa imi pun mai usor problemele pe hartie, poate sunt un bun teoretician, dar practica ma omoara. Sunt slaba, inconsecventa, trec dintr-o extrema in alta, fie renunt usor, fie mi se pune pata pe ceva si ma lupt pana-n panzele albe sa I'll pot obtine, chiar daca poate e o tampenie. Ma organizez f bine in situatii limita dar sunt un dezastru in viata de zi cu zi, vad in general jumatatea goala a paharului, nu ma bucur de viata.........
Sunt sigura ca alti au probleme cu adevarat grave, sunt sigura ca sunt mame de zeci de ori mai incercate de viata ca mine, care nu se plang atata, care au invatat sa se bucure de viata in situatii cu adevarat dificile, si in fata carora nu pot decat sa . Insa eu nu sunt atat de puternica pe cat ar trebui. As vrea sa pot, dar nu reusesc mereu...
sanziana27 spune:
Eu consider ca atunci cand constientizezi ca vrei altceva sau sa fii altfel poti!
Daca sunt doar toane de anotimp:as vrea si eu sa ma las de fumat (si o faci 2 zile), vreau sa slabesc si nu mananci 2 ore, vreau sa fiu de maine aranjata si o faci o saptamana.....inseamna cu nu ti-ai dorit cu adevarat aceste lucruri si te simti bine asa cum ai fost. Incercarea de a fi altfel nu s-a potrivit.
Mickyyy fa ceva doar pt tine.....dar sa devina o dulce rutina (adica sa fie momentul tau)
Imi place enorm reclama aceea la cafea care exact asa incepe:milioane de sireturi innodate, zeci de tacamuri pe masa......dar cana de cafea e doar momentul tau.....dupa care revii a celorlalti, parte din ei!
Eu dimineata de la 5 la 5,30 imi beau cafeaua cu castile in urechi si ma umplu de energie pozitiva pt a putea rezista furtunii care urmeaza:pregatirea baietilor sa putem iesi din casa.
ela_04 spune:
Numai zice asa Mickyyy, esti o femeie f puternica. Nu e usor sa cresti 3 copii. Iar in zilele noastre asta e din ce in ce mai greu.
Pt mine e greu chiar si sa-mi imaginez cum e cu 3 copii si servici si casa de intretinut.
Dupa perioada neagra pe care ai avuto si in care nu ti-ai permis luxul unei depresi probabil ca incepi sa te relaxezi si cazi in borcanul cu melancolie... e normal. Sa numai ai rabdare ca si tu sa primesti o portie mica din ce ai merita din plin.
Nu prea am ce sfat sa-ti dau pt ca si eu ca si tine sunt buna la teorie...practica ma omoara 
dar am trecut si eu prin perioada de genul asta cand a trecut hopul dar nu de tot, iar frustrarea parca era mai mare decat in perioada de criza.
Ce a mers la mine si mi-a facut viata mai usoara... o lista pusa la indemana cu tot ce am de facut. Inclusiv baia personala era pe lista 
ce mancare fac, ce ii dau copilului, ce ne jucam, cand calc, ore cu aproximatie la absolut tot.
Mi-a dat nu stiu...o senzatie de normalitate, de ceva de care te agati ca sa nu pici de tot. Era si o ora pt mine pe lista. Nu reuseam mereu sa ma tin de ea. Dar chiar daca nu reuseam sa profit de o ora intreaga chiar si 10-15 min cat era eplilatul, pensatul, sau ingrijitul unghilor tot era ceva.
Era ceva pt mine. Si iesitul pe afara cu baiatul...chiar daca uneori era un chin numai sa-l imbrac. Nici nu pot sa-mi imaginez cum e cu 3 copii!
Esti o femeie f puternica! Doar ca ai lasat un pic garda jos iar oboseala (nu fizica) a perioadei de criza isi spune cuvantul.
O palma nu inseamna educatie!
O palma inseamna abuz si violenta!
Rufus spune:
Mda, chiar asa, de unde ti-a intrat tie Micky in cap ca esti slaba?
Poate ca esti obosita, deprimata, nemultumita...dar slaba?
Adica tu chiar crezi ca o mama intr-o familie decenta de 5 persoane este o femeie slaba?
Rufus, Tora si iadele
Marina spune:
Io in locul tau m-as inscrie la un sport dur, gen box, kick box etc. Nu sunt scumpe si gasesti cam prin toate cartierele. Sa lovesti o ora cu sete in sacul de box pana cand simti ca nu mai poti fizic,face minuni ca oricum banuiesc ca la un psihoterapeut nu ajungi si nici ordine in casa nu faci maine.
Si in plus nu am nici o jena sa expediez copiii in camerele lor si sa ma uit la tv la un film siropos. Drepturile omului functioneaza in toate directiile.
Si le-am mai explicat copiilor ca daca se cearta eu nu fac politie sa aflu cine a fost, pedeapsa e egala, trebuie sa faca eforturi sa se inteleaga. Mai rabufnesc ei dar 90% din timp isi gestioneaza singurei conflictele.