Cand viata trece pe langa tine...

kariguld spune:

parerea mea este ca ai ajuns intr-o fundatura. si cauti cu disperare o iesire, dar n-o mai vezi de probleme si lipsa de timp.

nici nu trebuie sa faci nimik spectaculos ca sa iesi de acolo. trebuie, cate putin, sa te ocupi de tine. doar de tine. sa-ti iei cateva minute pe zi doar ptr tine. eu as incepe sa citesc o carte motivationala.

sfaturi deja s-au dat si foarte bune. incepe sa joci rolul tau, al actritei principale din filmul numit viata. nu mai sta in plan secund incercand sa-i multumesti pe toti. imparte responsabilitati, putin cate putin. si zambeste de fiecare data.
mi-am adus o piatra din vacanta. una rotunda care se poate tine in mana. de cate ori simt ca o iau in jos, tin piatra in mana si ma gandesc cate motive am sa fiu recunoscatoare

mi s-a spus (pe ocolite) in ultimul timp sa-mi iau experientele si optimismul si sa ma duc.... insa nu am altceva in tolba de oferit decat ceea ce spun de fiecare data. functioneaza si as fi o netrebnica daca nu as impartasi si altora ca te poti ridica din orice problema, iti poti schimba mersul vietii doar daca vrei.
iar tu Mickyy esti puternica si ai stofa de invingator.

Elle_seb spune:

Micky, si eu tot 3 am. Macar la tine sunt un pic mai marisori. Stiu foarte bine cum e cu 3 copii in casa, asa ca empatizez.
N-ai vrea sa iesim cu toti 6 intr-un parc intr-una din zilele astea? Ca si eu sunt cam stata in casa de ceva vreme. In ce zona stai?




_
Tratament Anti-Cancer - 24 Brevete Medicale Internationale

carola spune:

N-am citit ce ti s-a raspuns pana acum dar m-am regasit in mesaj si am vrut sa iti scriu.

Te inteleg perfect! Asta simt si eu. Si mi se pare, sau chiar este real, dar viata asta e asa pentru ca traiesc in Romania. Pentru ca aici numai supravietuiesti. Te tarasti de pe o zi pe alta. Spun asta pentru ca am cunostinte care au plecat si care dupa 2-3 luni si-au permis sa isi cumpere mobila si alte lucruri pe care aici nu si le-ar fi permis dintr-un salariu. Noi am facut un sacrificiu enorm sa ne cumparam un amarat de TV.

Legat de ceea ce traiesti tu, ce fac eu diferit, pentru ca am nevoie de timp pentru mine altfel o iau razna:

-nu ma stresez prea mult cu gatitul pentru noi, parintii. Daca intr-o seara ma apuc de gatit dar sunt numai eu cu piciul iar el nu vrea sa se mai joace singur ma opresc din gatit si ma duc sa ma joc cu el. De multe ori am oprit focul de 3-4 ori pentru a sta cu el.

- cand simt ca nu mai pot la job, sunt foarte obosita, imi iau o zi de concediu. In special vinerea.

- cand simt ca nu am mai facut nimic pentru mine, ies cu o prietena sambata sau duminica la o cafea. Pur si simplu. Nu se intampla nimic daca iesi odata la cateva saptamani. dar fa-o!

- O placere de-a mea este sa merg la concerte. Si merg. Imi iau biletele cu cateva luni inainte fara sa ma gandesc cum sa fac sa ajung la concert. Sigur voi gasi o modalitate. Si mi-a iesit de fiecare data.

- O data la cateva luni imi cumpar un voucher pentru tuns/ coafat si ma programez intr-o sambata. Ideea e ca al meu partener se bucura cand am astfel de iesiri pentru ca ma mai destind si nu il mai stresez nici pe el.

- gaseste-ti resurse si iesi la cumparaturi. Mai ales acum cand sunt reducerile. Eu am descoperit un magazid dragut pe Lipscani si in primul weekend dupa salariu merg acolo si imi iau un articol de imbracaminte. Asta ma ajuta iar la psihic :).

giulia71 spune:

Mickyy, eu am invatat de-a lungul vietii mele :
sa am voie sa nu mai pot
sa am voie sa imi ajunga pana peste cap
sa am voie sa fiu obosita, chiar foarte obosita
sa am voie sa cedez si eu pentru ca si eu sunt om si pana la urma, am puteri limitate

Ei culmea, aceste am voie sa, nu m-au dus la fund, ci dupa ce m-am dat cu fundul de pamant o zi de low bateryy m-am ridicat si am mers mai departe.
Ai mei ma simt si ii avertizez ca s-au gatat bateriile si ca doua zile nu-s, si deci sa se descurce.
Zau, nu-s povesti terapeutice, sunt franturi din viata mea cand am voie sa nu mai pot

T

hannen spune:

Mickyyy,am citit doar mesajul tau si vreau sa apuc sa-ti scriu azi :)))) pt.ca da,desi e duminica ,sunt la munca!Inteleg perfectssi ma regasesc in multe din cele descrise de tine.Am trei fete ,doua munci +bonus casa.:))))) Nu pot sa plang,pt.ca nu rezolv nimic daca pling.Pling doar si ma intristez cind realizez.ca timpul trece fara sa simt si bb -eii mei care ma epuizau ,unu pe bicicleta ,unu in carutz altul in burta ,au crescut si nu mai sunt atat de dependenti de mine.Ma intristez cind ma gindesc
cu nostalgie la zilele in care ajungeam seara acasa cu nisip in scutece si intram direct la baie!Era greu,dar ce fericiti eram.As da orice sa intorc timpul inapoi ,sa ma intorc la "problemele" si "greutatile " de atunci.Am aceste momente din ce in ce mai des si tot rumegind la trecut am realizat ca asa voi simti si peste alti 10 ani privind in urma la aceste zile.Da,acum cind copiii au virstele astea.Sunt sigura ca peste inca 10 ani ai lor si ai mei ,voi gindi exact ca acum,ce mici erau si cu toata oboseala ,ce fericiti/a eram!
Asadar incerc sa traiesc momentul,sa ma bucur de prezent.Nu vreau ca viitorul sa-mi arate pe linga ce am trecut sau ce am avut si cum a fost ,insa eu nu m-am putut bucura de el(acum prezent).
Iti inteleg frustrarea si oboseala si milionul de lucruri de facut in fiecare zi si lipsa de timp si iritarea cind trebuie sa arbitrezi gilceava mindrelor.Cam o data ,de doua ori pe sapt.am si eu un moment de epuizare cind imi vine sa-mi smulg parul din cap pt.ca simt ca nu imi pot auzi macar gindurile.Toata lumea vrea ceva de la mine si toata lumea vrea acel ceva in exact acelasi timp!Dar trece.Le trece si lor,imi trece si mie.
Iar timp de mine chiar daca nu am,imi fac!Ma autosugestionez,astea 10min daca citesc,sunt ale mele ,e clar.Deci am avut timp si pt.mine.Am citeva prietene intr-un grup restrans pe fb.daca le scriu o duma,mai pozam o oala...e timpul meu.Acum m-am apucat timid de miscare,nu il pot numi sport,doar o fatzaiala.Dar e pt.mine,deci e timpul mru.NU am liber nici macar o zi !Nu am o zi intreaga in care sa nu am undfva de dus sau de facut,sau o obligatie .Dar daca prima jumatate de zi mi-e libera (asta doar miercurea) ma duuuuc de nebuna.Oricit de obosita as fi.NU,nu vreau sa dorm (teoretic asa zic,dar cum teoria si practica sunt diferite) prefer sa ies,sa ma plimb ,sa ma intilnesc cu prietena mea.Si citeodata ies si seara singura!Ma duc la librarie,la cafenea ,ma plimb prin oras.Sunt obosita frinta,dar asta ma relaxeaza.Apoi fac tot posibilul sa nu treaca mult timp intre perioadele in care scoatem copiii.In pauza din programul de munca ,simbata si duminica dam o fuga pe ici pe colo.
De ce am insirat toate astea?Nu stiu,probabil de oboseala :)))) am un cap greu si abiaas imi tin ochii deschisi,simt ca-mi bufneste teasta in orice moment ,insa asta nu ma impiedica sa traiesc la maxim!Nu vreau sa simt ca trece viata pe linga mine,nici acum ,nici peste zece ani cind nu voi putea schimba nimic si in plus voi si regreta acesti ani.
Fiecare zi,fiecare clipa are frumusetea ei.Depinde de noi daca stim/vrem sa o vedem si sa o apreciem.Asta este ritmul de viata pe care constient sau inconstient ni l-am ales.Acum trebuie sa facem fatza nu doar impacand pe altii,ci nelasind viata sa treaca pe linga noi.Si asta depinde numai de noi!
Poate sunt eu mai usor de multumit,dar o ora in oras (pe sapt.sau la doua sapt) face minuni pt mine.Cind reusesc sa pun la punct tot ce mi-am promis in fiecare zi,sa vad copiii hraniti,spalati ,sanatosi ...jucindu-se sau certindu-se ,e si asta o bucurie.O multumire!Azi m-am trezit de dimineata si desi ultimul lucru pe care l-as fi facut ar fi fost sa gatesc,exact aasta am facut.Si am mincat cu totii si pt treizeci de minute am fost multumita ca am putut sa le ofer o oaza de normalitate,stiind ca trebuia sa plecam la munca.Dar mai am putin si termin pe dimineata asta ,alerg acasa sa le rasfat sau cert,sa le pregatesc cina ,sa le alung in parc de or vrea,sa le fac baie sa le pregatesc pachetelele pt.maine,sa calc ...si dupa ce le hranesc sa ma intorc la munca.
Nu mai recitesc pt ca mi-e ca am scris timpenii.Da,viata e o vijelie continua si niciodata nu se va opri sa ne intrebe daca o traim,daca simtim ca o traim.Depinde de noi ddaca o traim sau o lasam sa treaca.


************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!

ch_dana spune:

Hannen, multumesc pentru duminica frumoasa

Mickyyy, macar ti-a ajutat faptul ca te-ai descarcat...desi nu iti dai poate seama, timpul alocat scrierii mesajului este timp pentru sufletul tau. Sper din toata inima sa iesi din starea asta, toti avem momente cand clacam...

hannen spune:

Dana,multumesc!Nu stiu cum am reusit sa iti inseninez ziua,dar sincer ,ma bucur!
Am reusit sa citesc raspunsurile.Toate sunt excelente si m-am simtit putin rusinata,am aberat la greu,n-am reusit sa scriu nimic nou sau exceptional si nemaiauzit.
Totusi as vrea sa comentez despre datorii,oh Mickyyy ,daca ti-as zice eu de datorii ai zice bogdaproste cu ale tale!Daca vrei,ne comparam datoriile pe pm.Pt ca asa e cind te lansezi in propria-ti afacere!Timp mai mult???Vise taica!
Stii cit dureaza ziua mea de munca?De la 6 a.m pina la 12~1 citeodata 2~3 a.m!Am zile cind dorm trei ore pe zi.Si guess what,NU pot sta acasa pt ca am propria-mi cosmelie care nu functioneaza fara mine/noi.Asa ca depinde de ce alegi sa faci.Nu mereu a lucra pe cont propriu inseamna timp si bani mai multi!Bani?Well,eu mai am o alta activitate din care fac bani,pt ca unde sclavagesc zi lumina nu imi permit salariu.E drept ,e temporar (vreo citiva ani) dar pina atunci ce sa fac,sa stau din depresie in depresie?
Apoi ma deranjeaza senzatia /impresia generala ca in strainatatzuri umbla Grivei cu bani,posibilitati,timp si fericire in coada.AIUREA!!Eu am fost uimita de stilul lent de viata de acasauunde lumea are timp de plimbare,de cumparaturi ,de o vorba in tihna.Aici la noi e totul pe fuga!Nu ai timp sa-ti tragi sufletul.Te cred,stiu ca si la tine e la fel si la multi altii.Nu vreau sa fac comparatii,care o duce mai greu sau mai bine,cine e erou si cine nu.Vreau sa zic ca peste tot e la fel,o fuga ,o alergatura,toti avem diferite greutati dar concluzia e aceasi.Depinde de noi daca vedem sau nu luminita de la capatul tunelului.

************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!

lara_c spune:

Mikyyy,
Cazul tau este unul clasic de 'banii aduc fericirea'.Ca si al meu de altfel..
Adica le ai pe toate celelalte, sanatate, tinerete,frumuste (banuiesc), sot de care nu am auzit sa te plangi ( sau ma insel?) si copii frumosi si sanatosi.
Adica daca la toate astea adaugam bani suficienti totul este perfect. Daca nu , cu toate astea ,te simti asa cum ai descris tu.
Daca ai avea bani de menajera, bona peste program daca e nevoie (sincer 2 la 3 copii) sofer( de ce nu?), bani de iesit cu fetele la restaurant, cu sotul la cina, bani sufucienti de spa si vacante ar fi perfect.
Va rog eu nu dati ochii peste cap pt ca toate astea nu are tb sa fie din filme si vise ci realitatea. Si pt unii este. Si nu ma refer la oameni de afaceri, magnati, mostentori ai unor averi colosale- la ei lucrurile astea sunt pe o alta scala, banuiesc.
Pt ce am spus mai sus este nevoie doar de servicii bune/bine platite. De aceea nu inteleg ( si sa nu te superi , te rog) de spui ca sotul are un serviciu nou de care e foarte multumit. Si tu ai spus ( parca) ca esti multumita de al tau.
Eu tocmai aici vad problema la serviciile voastre si ma refer strict la remuneratie pt ca ceea ce va place voua sa faceti / va pasioneaza/ aveti experienta etc- e greu de comparat.
Deci singurul sfat pe care pot sa ti-l dau este sa cauti ceva bine platit.Daca crezi ca nu vei gasi in Ro ceva mai bun- cu toate ca sunt posturi bine platite si aolo-in prima postare chiar tu ai spus 'vreau sa fug undeva sa o iau de la capat...- poate ca ti-ai dat singura raspunsul!

Lo_li_Ta spune:

Eu sunt perfect de acord cu lara. Oricat ar suna de dur, cred ca tinta ta ar trebui sa fie cresterea veniturilor. Vine o zi cand obosesti sa te bucuri de mirosul unei flori sau de o cafea buna cu noaptea in cap. Au si astea rolul lor, sunt subterfugii, nu spun ca banii rezolva tot, dar cred ca in acest caz ar rezolva multe. Pur si simplu nu vad cum o femeie cu serviciu, care are de spalat/hranit/ingrijit 3 copii si un sot nu f prezent fizic mai poate avea timp autentic sa traiasca si pt ea, nu doar prin altii. Intotdeauna vor exista oameni care o duc mai rau, care Doamne fereste, au copii bolnavi, care ar da orice pentru viata ta simpla si plina de rutina....dar acestea sunt consolari de moment, perspective sumbre care te ajuta doar sa tii capul la suprafata. Viata insa trebuie sa fie mai mult decat o lupta pentru supravietuire pe principiul "se poate si mai rau".
Poate aveti nevoie de o schimbare majora, poate chiar e cazul sa "fugi" undeva departe. Stiu foarte bine ca nici in strainatate nu e raiul pe pamant, dar poate ti-ar fi mai usor macar sa-ti iei o masina, de ex, si tot ar fi un progres major. Sau o casa cu o camera in plus. Asta daca ati epuizat toate variantele in RO, nu stiu, e greu sa sfatuiesti pe cineva sa-si ia lumea-n cap...eu incerc sa-ti spun doar sa gasesti o cale de a incepe sa traiesti, ca deocamdata vorbesti ca un om care-si taraste zilele.....

nadaflorilor spune:

cand esti ingropat in credite imobiliare si de tot felul nu iti vine sa pleci, te gandesti ca daca nu merge treaba pierzi totul...