Cand viata trece pe langa tine...

nelia spune:

Desi stiu multe din ceea ce ati trait si traiti, simt nevoia sa te imbratisez si sa-ti spun ca toata aceasta munca a ta este rasplatita de analizele bune ale copilei. Nu te amari si nu pune la suflet ceea ce scriu cei care judeca drept, dar stau cumva, nu stiu cum, prea strimb. Nu ai nevoie de asta.

Mickyyy, tocmai faptul ca ai trei fete minunate si sanatoase, ar trebui sa te motiveze sa gasesti solutii. Pe mine m-a intristat tare 'fetele chiar au observat ca mami nu rade niciodata'. Eu cred ca de aici ar trebui sa incepi, sa readuci cumva risul in viata ta si a lor!

Si m-a mai intristat si ce ai scris de fata ta cea mare, ca e dificila. Da, nu spun ca nu este, insa urmaresc subiectele deschise de tine si vreau sa te rog sa intelegi ca, spre deosebire de cele mici, cea mare e construita pe fondul tensiunilor din familia voastra. Asa a fost, eu ma bucur ca sinteti impreuna si sanatosi si ca sotul tau lucreaza... insa fata ta cea mare este prima din casa care are nevoie de ajutor. Are nevoie de o mama zimbitoare, care sa stie sa si-o apropie, sa o inteleaga... Tu ai dreptate in ceea ce spui despre tine, nu te contrazice nimeni, insa dintre voi doua, tu esti adultul.

Eu cred ca daca tu te-ai schimba, tu ai incepe sa te bucuri de ceea ce ti-a oferit si iti ofera viata in continuare, va veni si schimbarea in comporamentul fetelor... si atunci ar fi mai usor sa iesiti si sa va bucurati de sanius chiar si cu o singura sanie.

---

Intre timp am mai citit din subiect si observ ca, de fapt, si tu spui acelasi lucru, deci stii unde e problema. Ma bucura acest lucru, insa nu e suficient un weekend. Daca ele au fost obisnuite cu televizorul, faptul ca l-ai inchis asa, brusc, fara nici o pregatire prealabila, e si normal ca au iesit scintei. Nu se poate sa reconstruiesti ceva fara sa nu demolezi, deci tensiuni, conflicte si scandaluri vor mai fi.

Cele mici sint inca mici, ele s-au bucurat ca esti cu ele, ca vrei sa faci ceva cu ele. Pentru cea mare nu poate sa fie suficient... pentru ca durata in care ea si-a facut un program cum a putut, al ei, in care televizorul are un rol important, este mai lunga decit la cele mici... Gindeste-te ca in capul ei adolescentin ar fi putut spune ei, da, acum vrea sa facem ceva impreuna! Ei, uite, ca eu nu vreau cind vrea ea... Valideaza-i supararile, sint frustrari acumulate si eu cred ca nu sint putine si le consider oarecum firesti, eu asa le vad, si procedeaza cum ai facut a doua zi cu ciorba...

Daca vrei sa schimbi ceva in casa, la tine, la voi, ar trebui in primul rind sa eviti sa mai reprosezi sau sa critici. Fac mare rau si nu rezolva nimic, nu schimba nici un comportament, dimpotriva, il intaresc pe cel negativ. Incearca sa dai tu exemplu, cum spuneai, ca doar or fi invatat de undeva... pregateste bine terenul cu discutii, cu intrebari, sa sondezi terenul, ce ati putea face, impreuna... si lasa-le sa se implice in alegerea activitatilor, vor renunta singure le televizor si la alte lucruri ca sa puteti avea impreuna macar o activitate pe saptamina.

nelia spune:

pentru surorile mai mari! Induiosator! Eu le-as observa mai bine, caci eu cred ca ele, prin comportamentul lor cu sora mai mica, iti arata exact ce asteapta sau au asteptat si ele de la tine.

coracora spune:

Victoria_mami, imi pare rau daca te-am jignit cumva. Stiu prin ce-ai trecut si ma bucur de rezultatul obtinut.
Ce am vrut eu sa evidentiez este ca tu nu ai griji financiare. In Romania la ora actuala asta e o adevarata molima; oamenii sunt inglodati in datorii care ii sufoca si din pricina carora nu se pot bucura in nici un fel de clipa prezenta iar viitorul ii inspaimanta de-a binelea. Citeste ce s-a scris pe tema asta la alte subiecte... e tragic de-a dreptul.
Tu nu traiesti cu teama de-a-ti pierde serviciul - care este una extrem de pregnanta in lumea nesigura in care traim.
Grija ta unica e copilul si, pe undeva, e firesc sa fie asa, mama fiind. Insa daca privesti situatia in ansamblu, iti vei da seama ca esti extrem de privilegiata. Trezindu-te de dimineata tu trebuie sa jonglezi cu o singura sarcina - binele unicului tau copil. Mickyyy si altele ca ea au jobul (care le ocupa cea mai mare parte din zi), grijile de ordin financiar (care te macina, la sensul propriu, chiar si in somn) si 3 copii (sau uneori mai multi) care trebuie ingrijiti sub toate aspectele.

Intr-adevar, nu stiu daca e o comparatie "cinstita", avand in vedere trecutul medical al fetei tale (iti spun sincer ca eu am citit semnatura ta si am crezut cumva ca problemele au fost lasate in urma - ceea ce iti si doresc din inima). Insa la prima vedere, mie una viata lui Mickyyy mi se pare extrem de incarcata, aglomerata si, de ce sa nu o spunem, stresanta..... Imi imaginez ca unui asemenea om o vacanta i-ar pansa de-a dreptul ranile!

Imi cer scuze inca o data daca te-am jignit, sper ca ceea ce am scris mai sus sa expliciteze in vreun fel intentiile care au stat in spatele mesajului meu initial.

cristina08 spune:

Au dreptate si michelle_usa si nelia.De multe ori suntem atat de preocupati de probleme, de lucrurile pe care nu le avem incat nu vedem si nu pretuim ce avem .Ai un sot care se preocupa de copii, munceste pt ei, fetele sunt frumoase, destepte si sanatoase.Nu e nevoie decat de putina organizare,mici schimbari in program incat sa ramana si timp liber.Stiu, e foarte greu, sunt 3 copii,nu unu, dar trebuie sa le explicati ca mami are nevoie de odihna,putina liniste...ceva sa poti lua o mica pauza din cand in cand.Eu am doar un copil, dar m-am ocupat mai mult eu de ea de cand s-a nascut si nu am fost nicaieri singuri in ultimii 4 ani.Si de multe ori mi-am dorit o zi, doua de vacanta numai pt mine,chiar daca ma simteam in acelasi timp vinovata ca nu merge si fata cu mine.Dar suntem oameni,femei si avem nevoie sa ne mai simtim si femei nu numai mame,parerea mea.

Selene_Bunny spune:

Marcia, mie asa de relaxant mi se pare ritmul vietii de care povestesti tu...

Copilul meu are doar 4 ani, dar nu am mers in concediu fara ea. In doi iesim doar la cumparaturi sau, rar, la o pizzerie. Nici n-as avea cu cine s-o las nici macar o zi (24 de ore). Asa, 2-3 ore, mai merge.

Marcia03 spune:

Selene_Bunny ai dreptate, aici nu duci grija zilei de maine. Pot spune ca am avut noroc. Dar am si luptat ft mult pt a ajunge aici. Nu mi s-a pus nimic pe tava. As putea scrie un roman despre viata mea de cand l-am cunoscut pe partenerul meu. La inceput nu a fost totul asa cum e acum. Am insa noroc si de niste parinti super, care ne ajuta ft mult. Fara ei ne-ar fi mai greu. Stiu care este situatia in Romania, fratele meu este acolo. Il ajut cat de mult pot. Si nu numai pe el, ci si pe multi altii.

Acum sa va mai povestesc cate ceva. Aici, majoritatea femeilor, in momentul in care apar copiii, devin doar mame, uita sa mai fie sotii, nu le mai intereseaza cum arata, decad pur si simplu. Timp liber ar avea, pt ca majoritatea stau acasa. Griji financiare nu au, ce e drept, pt ca daca sotul lucreaza, o duc ft bine. Dar dupa ce cresc copiii, majoritatea cuplurilor se despart (rata divortului e de 50%). De ce oare ? Eu una nu pot sa fiu asa, sunt atat mama, cat si sotie. Pt.copil fac destul (chiar prea mult), muncesc si ii ofer tot ce isi doreste. Asa ca nu vad de ce nu as pleca intr-o vacanta si fara copil, mai ales daca are cu cine sta si pe ea lucrul asta nu o deranjeaza. Asta nu se intampla in fiecare an, este un motiv pt care plecam in 2 anul asta. Este mai mult un tur de forta pe care il vom face, iar copilei nu ii place. Am discutat cu ea, am intrebat-o daca vrea sa mearga si a zis ca nu, ca putem merge singuri. Anul trecut am fost toti 3 in Romania 2 saptamani in vacanta, iar in octombire doar eu cu ea 1 saptamana undeva la soare (pt ca al meu sot nu a putut sa-si ia vacanta atunci). Nu vad nimic rau in asta, nu inseamna ca daca nu plecam o data in concediu in 3, nu suntem o familie sau nu ne iubim copilul. Iar ea este acum destul de mare incat sa poata alege si sa spuna ce-i place si ce nu. Si ea va pleca in tabara incepand de anul asta. Iar daca iesim in 2 sau cu prietenii, nu am de ce sa ma simt vinovata. Cu ea mergem la petrecerile organizate de romanii de aici, la concerte (vom merge la Gh.Zamfir in martie), facem excursii si multe altele. Petrecem destul timp in 3, dar avem nevoie si de timp in 2.

O zi faina !

Mihaela

Rufus spune:

Da, sunt de acord cu cele scrise. N-as putea spune ca nu inteleg dorinta de a fi peste tot cu copilul...dar nu cred ca-i sanatos 100%. Mai rad cu prietene care stau acasa cu copiii, le zic "mai tu nici nu mai stii sa treci strada fara un carucior sau un copil de mana." Se amuza si ele...si-mi dau dreptate.
Parerea mea este ca nu foloseste nimanui agatatul asta nonstop parinte-copil. Ok, nu vorbesc de copii micuti, bebelusi...desi si atunci exista solutii. La mine in familie au existat si ma bucur pentru noi, ca si cuplu, ca si pentru sotia mea. Dar incep tabere, unii au posibilitatea sa stea la bunici, unde rasfatul e suprem...de ce le-as lua bucuria asta? Doar ca sa vada frumusetile care-mi plac mie?
Nu trebuie sa dam exemple extreme. Nu zice nimeni sa nu mergi in concedii cu copiii. Dar nu doar cu copiii, altfel deloc.
Oricum, discutia se poarta in cazul copiilor dependenti total de parinti/adulti, ca dupa ce cresc...poate sa-i legati sa mearga peste tot cu voi. Numai ca atunci, exista sansa sa se intample cum zice marcia: sa nu mai ai cu cine pleca in concediu.
In fine, asa gandim noi, Tora si cu mine.

Rufus, Tora si iadele

hannen spune:

Marcia,mi se pare ca mesajul meu te-a facut sa te justifici.Crede-ma,nu trebuie.
Am specificat ca suntem diferiti si ca indivizi si ca familie,asadar nu ni se potriveste tuturor acelasi stil,asa cum nici nu gindim toti la fel.
Noi am ajuns asa (sa nu plecam niciunde fara copii) datorita situatiei noastre,adica a distantei fff mari de casa/familii.Poate daca aveam de la inceput ocazia sau norocul de ajutor nu mi s-ar fi parut un capat de tara sa las copiii la bunici o sapt. si sa plecam in doi in vacanta.Cum nu s-a putut ne-am adaptat si am ajuns de nu imi pot inchipui altfel.
Ce descrii tu mi se pare si ok si ideal pt.norocosii cu parinti aproape.La noi nu a fost cazul si nu va fi.Mama mea mi-a vazut copiii o data ,pe cele mici si de trei ori pe cea mare.Si gata,asta a fost tot.

Rufus spune:

hannen, cand n-ai ce face, asta e.
Nu mai e nimic de "negociat"

Rufus, Tora si iadele

Mickyyy spune:

Asta cu plecatul fara copii merge atunci cand ai posibilitati financiare incat sa poti iesi des. Daca intr-un an am posibilitatea sa merg de 3 ori la munte si de 3 la mare, in week-enduri sau concedii, atunci mi se pare perfect normal sa folosesc una din posibilitati doar pentru mine si sot.
Dar daca tu n-ai mai fost de 4 ani in concediu adevarat (singura iesire au fost 3 zile la mare in vara), atunci e normal sa te simti cumva vinovat daca alegi sa pleci fara ei.