Cand viata trece pe langa tine...

lorelei_19 spune:

Mickyyy, cati ani au copiii de ai nevoie de-o ora sa iesi din casa? de ce nu faci un tabel cu sarcini pentru toata familia in functie de varsta? (ma refer la copii, bineinteles, ca ai spus ca sotul ti-e plecat mai tot timpul).
Ce-ar fi ca o data pe saptamana sa faceti o activitate pe care-o alege fiecare dintre copii (pe rand prin rotatie) si o data ce vrei tu? nu stiu ce anume ti-ar face placere, poate un film la care va uitati impreuna, poate o carte citita impreuna, poate sa te ajute la preparatul cinei, samd.
Stiu ca este foarte greu, dar parerea mea este ca iei prea mult pe umerii tai si copiii au prea putine responsabilitati. De ce trebuie sa-i duci in fiecare zi la scoala pe copii? nu poti sa arenjezi cu o vecina sau cu o alta mamica sa-i duceti pe rand? o data duci tu si copiii ei, alta data ii ia ea pe ai tai? in felul asta ai avea macar unele dimineti mai linistite.
Si-apoi oricat de greu ti-ar fi, fa-ti mici bucurii! sunt atat de importante pentru suflet, incat oricate probleme financiare ai avea, se merita: o carte sau un cd pe luna, sau un concert. Iesi o data pe luna cand e sotul acasa, lasa-l pe el si iesi si tu, chiar daca bei un suc intr-un bar cu o prietena sau te duci la ea acasa si tot iti face bine.
Este neaparata nevoie sa iesi din cercul asta, ca te oboseste prea mult. Esti foarte importanta si daca nu iti acorzi putin timp, nu ai sa poti la infinit s-o duci asa. Este improtant pentru familie, pentru copii, sa aiba o mama fericita si sanatoasa psihic

carolinah spune:

Eu cred ca esti deprimata si ca toate incurajarile gen: "putea fi mai rau, bucura-te de ce ai" nu ajuta! Mai degraba ar ajuta ceva magneziu.

In afara de sincera mea empatie, nu pot decat sa-ti ofer confirmarea a ceea ce spunea Laura: in provincie ziua e mai lunga... As adauga si ca parca si copiii sunt mai cuminti, in principal datorita faptului ca atmosfera generala nu e asa de stresanta, nu e traficul infernal care iti mananca ziua, lucrurile merg mai lent, ca atare si copiii sunt mai putin turati. In plus, merg de mici singuri la scoala pt ca e mai sigur decat in Bucuresti, deci pica toata trambaleala pana/de la scoala.

Una peste alta, stresul e mai mic in provincie, relatiile cu altii sunt mai stranse, ajutorul primit e diferit.... Asa mi se pare mie la 2 ani si 4 luni dupa ce m-am mutat in provincie.

olympia spune:

A, zice cineva, Corina parca, de lucrul de-acasa. Pare tentant da nu-i asa usor, pe langa partea cu gasitul clientilor si asigurarea unui venit constant, stiu ce zic. E greu cand esti acasa, sa-ti faci bula aia de aer in care sa te concentrezi si sa faci treaba pt job, sa-ti pastrezi linistea si concentrarea, ca fizic esti acasa si-ti rasar tot felul de chestii de rezolvat. Copiii oricum trebuie dusi la scoala, temele trebuie facute.

szivarvany spune:

Uite, ca zici de distractii gratis, noi ne organizam in fiecare weekend sa iesim cu copiii in parc. Ei se zbenguie, noi mamele bem un ceai/cafea de la aparat (ala cu 1 leu :-) si radem si zicem glume si povestim si toata lumea e fericita si nu costa bani multi.
Si ne organizam in haite (daca se iese, ies toti cu patine la patinoar - ala`i gratis in parc, sau pe role sau creta sau cine ce are). Face foarte bine la psihicul tuturor.


si as mai vrea sa adaug ceva: nu esti responsabila de zambetele tuturor din casa ta; asa cum nici tu nu ai chef cateodata sa zambesti, asa pot fi si copiii foarte morocanosi oricat i-ai gadila si nu mai vorbesc de sotul tau, care are fix aceleasi responsabilitati pe care le ai si tu, nu ar trebui sa te simti rau pt servicul lui greu, ca doar si tu muncesti.



Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati,
nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Copiii Monicai Alex Luca Lorena
U R G E N T: I n i m i o a r a l u i ALEX
Si micuta O L I V I A are nevoie de noi ... acum

Eleni spune:

Stiu cum e. Si daca ai gasi resursa sa iesi la un suc, tot nu ti-ar tihni. Si stiu si ca e enervant ca toti isi spun ca solutia este sa iti faci timp de tine si sa iesi cu sotul, bla, bla... iti vine sa spui: voi nu citit ce scriu eu aici? nu am timp, nu am bani, sunt in corzi.
Stiu. Si nici nu e ok sa apreciezi ce ai numai dupa ce te loveste o chestie nasoala, dupa ce pierzi ceva.
Inteleg si ca nu iti permiti sa mergi la terapie.
Eu cred in acest moment ca tu nu esti multumita de tine. Tu in acest moment esti un project manager eficient (stiu, ca si eu sunt unul). Si desi eu am doar 1 copil, si am mult timp pentru mine, si ma rasfat masiv, tot am niste nemultumiri legate de faptul ca trece viata pe langa mine. Si are legatura cu faptul ca desi ai rezolvat chestii din urma, nu ai trecut peste ele. si pe alea le tragi dupa tine, te consuma... Eu chiar si acum, dupa 2 ani de terapie, nu reusesc sa inghit niste chestii legate de familia mea, care imi ridica sangele in cap instantaneu. Ma ajuta dar ma si scot din minti.
Revenind, trebuie sa faci tu pace cu tine. Daca ai acceptat ceva, uita-te daca ai acceptat pentru ca nu aveai alta solutie, sau pentru ca voiai. Tu acum esti intr-un mediu toxic acasa, si ti-l intoxici si tu.
Imi dai voie sa iti dau o carte? Pe care eu am citit-o de 2 ori.Abia a2a oara a ajuns mesajul la mine. Hai, incepe cu asta, pentru tine. Iti rupi o ora seara, dupa ce culci copiii, chiar daca behai de somn. Trage de tine si citeste.. si cand o termini mai citeste-o data.

ingridnen spune:

Mickyy, aceeiasi senzatie ca trece viata pe langa mine o am si eu deseori, numai ca sant cu 10 ani mai batrana ca tine.
De dimineata de la ora 6 si pana seara la 23 trebaluiesc incontinuu si am doar un copil, daramite tu, cu trei !
Stii de cand n-am mai vazut un film cap-coada la TV... de fix 10 ani hai ca incep sa plang si eu acu'
Singura consolare este ca va creste copilul si voi avea mai mult timp, ma uit la prietenele mele care au copii in liceu sau in facultate, parfum nene, parfum ! Asa ca tu, cand vei fi de varsta mea vei avea copii mari !

Ingrid si Cristi 9 ani

Mickyyy spune:

Copii sunt relativ maricei, 9 ani, 7 ani jumate si 4 ani. Doar ca ai pus punctul pe i in mesajul tau, copii nu au niciun fel de responsabilitati, fac doar strictul necesar, si nici pe ala mereu. Ori de cate ori am incercat asta, am sfarsit prin a ceda eu, din cauza ca treaba respectiva fie nu era facuta, fie era doar pe jumatate, fie foarte greu, asa ca mai bine o faceam eu decat sa stau la mana lor (de exemplu cea mare era responsabila cu pus masa, tacamuri, paine, sare, etc iar mijlocia cu stransul - dupa vreo saptamana am renuntat, ca nu se tine niciuna de treaba ei).

De dus copii prin rotatie, e mai greu, e un singur coleg de clasa in zona noastra (in blocul de langa noi), sau cel putin doar 1 cunosc eu, pe care-l duce bunica, pentru ca e libera toata ziua. Adica eu nu i-as face ei niciun favor, doar ea mie. Si nici nu-mi permit s-o apelez pentru asta. O alta problema e ca mijlocia vrea neaparat s-o duca mami sau tati pana la scoala. Cu cea mare incepusem de anul trecut un sistem de condus doar pe jumatate, o traversam bulevardul iar ea mergea singura diferenta de drum pana la scoala (cateva sute de metri printre blocuri). Cea mijlocie in schimb nu concepe sa mearga singura de la bulevard pana la scoala, desi nici macar nu e singura, ci cu sora ei mai mare.

Ma rog, n-are sens sa ma mai lungesc, ideea e exact cum ai spus tu, prefer sa cedez eu si sa fac asa cum vor ele, decat sa pun piciorul in prag.

olympia, e imposibil sa le gestionez toate conflictele, ar trebui sa nu fac nimic altceva toata ziua decat sa stau si sa ascult 3 variante de poveste, sa caut sa vad care minte si care nu, si sa gasesc solutia de rezolvare corecta. Cea mare e suparata ca ea nu vrea surori, ca le uraste, ca ea voia sa fie singura la parinti, sa aibe camerea ei pe care sa si-o ingrijeasca singura, nu ea sa faca ordine si ele dezordine acolo mereu, si sa-i strice totul. Cea mare are un stil de-a vorbi care jigneste, dar nu le face niciun rau fizic surorilor. Cele mai mici se enerveaza cand le raspunde ea cu superioritate sau le zice cine stie ce chestie, si de obicei sar la bataie. Vinovatul? In opinia celei mari: pai ele lovesc primele, ea n-a facut nimic. E doar un exemplu care-mi vine in minte. Se cearta apoi pe calculator, e unul singur in casa, si nu sunt in stare sa-l foloseasca "organizat", sa se joace pe rand la el, intotdeauna una incalca regula. Ca sa despic firul in patru sa vad cine s-a jucat mai mult, e imposibil, ca ar trebui sa fiu langa ele, ca fiecare zice de cealalta ca s-a jucat mai mult (ca isi fac singure propriul program, degeaba zic eu 15 min fiecare, ca stai sa termin jocul asta si te las pe tine mai mult, si tot asa, pana intr-un final nu mai sti cine cat a stat), asa ca solutia e simpla, nu va intelegeti, oprim calculatorul.

Mickyyy spune:

Probabil nu m-am facut suficient de bine inteleasa in primul mesaj, am ajuns o salbatica, o antisociala, fara prieteni, fara cunostinte, fara nimic.
Putinii prieteni avuti au disparut treptat (ca 3 copii, si bani ioc, nu reprezinta cea mai buna companie la modul general, cand e de iesit undeva, de emrs in concedii sau doar week-enduri in afara bucurestiului, nu putem ca n-avem bani, cand e de mers in vizita sau primit vizite, pai stii, mai sunt 3 nebuni dupa mine, si in loc sa stam la povesti, stam dupa fundul copiilor, ca majoritatea prietenilor fie n-au copii fie au doar 1, etc). Asa ca eu ma uit in urma si-mi dau seama ca nu mai am prieteni. O singura colega de facultate cu care inca pastrez legatura, si mai multe cunostinte.

Cu cine sa ies in parc cu copii?!

ingridnen spune:

Doamne Mickky, la tine e mult mai rau ca la mine, si ziceam ca eu am un copil dificil, tu ai trei !
Ha, si noi avem stres cu calculatorul, cu imbracatul (nici n-ar iesi din casa daca ar fi dupa el), cu neindeplinitul sarcinilor etc etc etc

Ingrid si Cristi 9 ani

Androix spune:

Din ce povestesti la voi e cam debandada si e normal avand in vedere ca sunt 3 copii, tot ce fac e sa se certe, iar tu esti una singura. Ai luat in considerare sa cauti solutii ca sa iti usurezi viata? Nici nu stiu cum sa zic ca sa nu sune aiurea. Si eu am o problema cu organizarea, iar eu nu am decat doi care in 75% din timp se joaca impreuna ca doi ingerasi, si in plus nu merg nici la serviciu. Asa ca situatiile noastre sunt foarte diferite. Dar de vreo doi ani am gasit un site american flylady.net ii zice. In principiu e pentru organizarea casei, dar am citit multe testimoniale care povesteau foarte serios cum plecand de la asta au ajuns la organizarea vietii in general. Multe mame cu 3 copii sau chiar mai multi, multe mame singure, sau cu soti la pat, situatii de tot felul, car mai de care mai grea. Si sigur sigur ai sa gasesti multe idei despre cum sa implici fetele, asa cum ai incercat dealtfel, dar intr-un mod mai distractiv si mai atractiv pentru ele asa incat sa aveti si reazultatele dorite. Merita rasfoit, daca ai timp si chef.
Viata nu trece singura pe langa tine, tu o lasi sa treaca. Asa ca trebuie sa faci ceva. Stiu, suna ca replicile de filme siropoase, dar aia nu, aia nu, ceva trebuie sa faci.