Cand viata trece pe langa tine...

Raspunsuri - Pagina 11

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Mik spune:

Citat:
citat din mesajul lui Selene_Bunny

Io marturisesc ca m-ar deranja sa ma invinovateasca al meu copil pentru orice responsabilitate care ar trebui sa-i revina.

Si eu am gresit, si nu o data, si nu putin, dar, daca vina e a mea, atunci e a mea si incerc sa mi-o repar, daca mai pot.

Si lamuriti-ma cu o chestie: care a fost parcursul scolii de acum asa de multi parinti au ajuns sa stea de capul copiilor pentru ca acestia sa isi faca temele? Asa de multe si de grele/de neinteles sunt?

Intreb si pentru ca a mea nu se impaca deloc bine cu punctuletele si liniile. Activitati de gradi, dar nu-i plac deloc.



Din putin se face mult - ajutor umanitar!

Lucrusoare de vanzare...


In atentia celor carora le face placere sa depaseasca limitele celor scrise de mine: in cazul in care considerati ca aveti dovezi de necontestat cum ca am facut 99 de oua, pe care le ascund in camara, cu intentia de a le vinde la suprapret, va invit sa deschideti un subiect special pe aceasta tema. Multumesc pentru intelegere.







Selene, eu cred ca ai o impresie falsa. Mama din cei 4 copii pe care i-a crescut la 2 dintre ei temele erau niste activitati foarte "sportive" : obligatorii si cu un consum imens de energie, noroc ca erau gemeni in aceeasi clasa. La altul idem in clasa 1-a. La altul nu era nimic de facut caci bietul de el facea totul singur-singurel, pina la pregatit de admitere la facultate si de olimpiade.

La mine le verific la toti care si ce au facut, asta-mi permite sa verific eu ce au inteles. Am descoperit azi ca cel mijlociu (la gimnaziu) punea aiurea raportorul cind masura unghiurile (e drept ca nu avusese decit o lectie) Sunt si teme la care ma uit peste umar ca nu prea am ce verifica si, mai ales, sunt disponibila ! intotdeuna (la orele anuntate) ! ca sa repete o poezie, sa le traduc ceva, sa verific in detaliu ceva anume, sa le caut o carte/o rechizita/.... Asta intra in rolul de mama.

Pardon de off topic, Mickyy.
Si pe mine ma apuca sentimente din astea de capatul puterilor, insa le las pe toate balta si ma pun in pat/in sezlong/ingradina cu o carte. Imi iau foarte multe pauze pentru mine insami si le spun clar (asa ca Maru) : "lectiile se fac pina la cina/pina duminica la prinz/doar acum/imediat dupa episodul de simpson, apoi eu nu mai sunt disponibila". Au reguli destul de stricte cu pus masa/dus gunoiul/pus rufele murdare in cos/dat o mina de ajutor. Acelasi nivel de exigenta e pentru toti. (mai putin adus lemnele de cheminée si deszapazit , cea mica e exclusa).Nu autorizez capricii la masa, trebuie mincat tot si fara mofturi.
Toate regulile puse in pratica imi simplifica mie existenta si pe a lor caci au, in schimb, o mama bine dispusa si eficace.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Selene_Bunny spune:

Mik, daca ma gandesc la mama, ea nu a facut niciodata teme cu mine. Nici macar nu mi le verifica. Tata a facut, de doua ori.

Fratele meu nu imi permitea sa ma uit in niciunul din caietele lui, incepea sa tzipe la mine si mi le smulgea din mana. In clasa I. Pe urma habar n-am, ca nu mai eram acasa oricum.

Tocmai din cauza asta prefer sa nu ma gandesc prea intens la cum era pe vremea noastra si a parintilor nostri, mi se pare ca nu e un criteriu de referinta valabil.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns BellaDonna spune:

Mickyyy,
la voi din pacate, nu exista niste reguli bine stabilite, daca ar fi o mai buna organizare viata ar fi mai frumoasa,
eu vad asa:
cu cea mare esti prea dura, cu cea mijlocie prea pre permisiva, nu esti corecta, pt munca depusa de fiica cea mare macar 30 minute de tv reconpensa era ok, temele sant responsabilitatea copiilor nu a parintiilor deci cea mijlocie trebuia pedepsita eu nici intr-un caz nu as fi stat noaptea sa fi facut temele cu ea era de datoria ei sa-si faca temele singura la fel sa mearga la scoala cu soara cea mare,
de ce crezi ca sotul tau e prea dur?de ce fetele nu te respecta?sau nu te poti impune??
copii tai au un program? pt teme, joaca curat?

eunu cred ca viata trece pe langa tine atunci cand ai fi mai organizata, si ai avea un set de reguli de la care nu te-ai mai abate,atunci ai avea mai mult timp pt tim=ne si familia ta

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cris_stef spune:

Buna Mickeyy, ti-au spus fetele totul, nu as mai avea ce sa adaug. Te inteleg foarte bine pentru ca si noi suntem 3 fete la parinti. Si ma gandesc la mama si la cat de mult am epuizat-o in tinerete, si o epuizam si acum, cu nepotii. De aceea iti scriu.

Mama a dezvoltat in timp un fel de nepasare. Nu se mai enerva din orice. Noi nu aveam bona, veneam acasa cu cheia de gat de la scoala (gradinita ne tinea pana la 4 cand veneau si ei acasa) pe la ora 12 sau 14 (in primara sau generala). Si faceam casa varza. Ne jucam, ne bateam , ne cataram pe dulapuri, pur si simplu faceam dezastru. Uneori mama ne mai suna pe telefonul fix in jur de ora 15 sa ne intrebe daca am ajuns cu bine si am mancat si ne amintea sa fim cuminti ca acusi vine de la servici si ne controleaza la teme. Dar era rar, in Epoca nu putea suna mereu de la servici acasa.

Cand venea, ne trimitea direct in camera noastra. Oricum auzeam cheia in usa si fugeam noi. Ea intra, ne saluta si se apuca de curatenie. Nu ne lasa sa iesim din camera, ne spunea sa facem temele si liniste mai ales. Apoi punea masa si ne chema. Vorbeam la masa despre scoala si altele, orice plangeri. Apoi iar ne trimitea in camera noastra la teme si ne cerea liniste. Daca ne certam prea tare il trimitea pe tata, cica sa ii explicam lui. El nu ne asculta, doar ne spunea: "a, deci sunt gata temele, da cartea sa te/va ascult". Si nu ne mai certam brusc.

Nu ne punea la facut cine stie ce treaba, decat cand batea covoarele o insoteam si le mai bateam noi (cand si-au cumparat aspirator eram deja mari). Sambata era zi de curatenie si mama venea la noi in camera si se apuca dintr-o parte, iar noi din cealalata. Ne aranjam in dulap hainele si caietele de pe masa. Mai stergeam praful, detalii. Dar toate 4 munceam, nu statea niciuna deoparte.
Duminica aveam obligatoriu toate somnul de amiaza. Nu se dicuta. Tata spunea: "nu ti-e somn, stai culcata cu ochii inchisi si gandeste-te la lectia de maine, repeta lectiile in gand". Adormeam instant. Daca exageram cu foitul iar ne amintea de lectii: "a, nu poti dormi pentru ca stii ca mai ai de invatat. ia cartea si citeste ca acusi te ascult, dupa ce adorm celelalte". Si nu se mai foia nimeni.

Vacantele, automat la bunici. Nu aveam bona, nu puteau sa ne lasa ziua intreaga singure in casa. Veneam salbatice. Dar dupa 1 saptamana de scoala ne trecea toate. Bunicile ne dodoseau, ne cataram in duzi, vorbeam moldovineste, sanatoase si arse de soare. Mai faceau si ai mei economie, gaseam in fiecare toamna cate un covor nou, biblioteca, inca un pat, si tot asa.

Ce sa spun Mickey, mama ne acorda timp, dar isi acorda si ei timp. Lucra la fabrica intr-un birou cu multe persoane si era zumzet. Si asta o obosea. Uneori venea acasa si ne spunea: "sunt atat de obosita ca nu vreau sa aud nimic!". Si se aseza pe tat sa doarma jumatate de ora. Zgomotul de la servici o obosea si nu ne mai suporta zgomotul nostru. De aceea nu ne primea la bucatarie pana nu punea masa sau cat timp facea mancare. Era timpul ei de liniste, cam 2 ore in fiecare seara. Ne trimitea mereu la invatat.

Ne "cara" prin oras la cumparaturi. Imi placea dar imi si displacea. Pentru ca oboseam foarte tare. Ne cauta haine pe masura, voiam sa fie diferite, eram nemultumite. De cele mai multe ori nu ne cumpara nimic, nu gasea sau nu voia sa ne cumpere. Dar aveam timpul nostru. Cand mergeam pe strada comunicam cel mai bine. Stateam cu ea prin rotatie, mergeam 2+2. Si fiecare aveam timpul nostru de vorbit. Era o obisnuinta sa iesim. La biserica iar, nu se discuta, ieseam aproape in fiecare duminica. Si acolo mai faceam galagie, dar intalneam si alti copii si ne lasa afara in curte sa ne jucam. Biserica, masa mare de duminica si dormit la amiaza. Aproape ritual pe care il respect si acum.

Nu pot spune ca mama a fost ferma, dar se cand nu mai putea se retragea in lumea ei la bucatarie. Chiar imi amintesc ca venea in camera la noi si mai citea o carte. Noi trebuia sa facem liniste (invatam sau teme) si ea citea. Dar nu dezvolta cine stie ce jocuri cu noi si nu ne lasa sa o deranjam cu nimicuri. Doar lucruri cu adearat importante, de sanatate, de scala, de relatii.

Imi iubesc mama foarte mult. Am scris acest post ca o oda adusa ei si ca o oda adusa tie, mama de 3 fete.
Pur si simplu nu stiu cum a fost, distanta si severa, clara si corecta. Ne-a tinut din scurt pe toate si ne-a fost calauza. Si alaturi mereu, dar la lucruri importante.

Gaseste putere in tine. Cred ca si jobul este obositor si stresant. Mai ales daca esti la relatii cu publicul si fiecare are o problema a lui pe care trebuie sa o asculti.
Eu am zile cand ajung acasa si nu mai doresc sa aud pe nimeni vorbind. Ma cunosc si le spun sa ma lase in pace ca sunt obosita. Fac treburile ca un robotel fara sa scrasnesc macar din dinti. Stiu ca tu nu le poti spune asta, dar te poti retrage la bucatarie ca pretext. Seara le spun: "eu ma bag in pat, mai vrea cineva ceva, dupa aceea nu ma mai ridic pentru nimic" (asta am invatat-o de la mama). Daca isi amintesc ca le este foame sau sete, sau altele, le spun sa se descurce ca eu am intrebat. De cel mai multe ori adorm inaintea lor (si mama adormea cand eram copii si chiar acum). In 5 minute dupa mine se culca si ei. Cand am simtit ca am nevoie, am luat si vitamine chiar daca m-am ingrasat de la ele. Pur si simplu e mai important sa duc toate inainte cu bine decat sa fiu supla.

Faceti-va timp sa iesiti sambata si duminica pe jos in parc. Va fi placut si pentru tine si pentru fete. Si va fi o oprtunitate sa vorbesti cu fiecare dintre ele. Isi vor aminti peste ani cu placere de aeste iesiri, te asigur. Ca momente fiice-mama. Nu isi vor aminti de timpul petrecut in casa, rutina zilnica.

Te respect Mickey! Starile tale sunt stari normale, stari de mama cu mai multi copii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristina08 spune:

Are dreptate cris stef.Can eram mica,veneam cu cheia de gat acasa,in clasa I, imi faceam singura temele si stateam singura pana veneau parintii la 4.Nu sunt singura la parinti, mai am doi frati mai mici si la fel ne jucam, ne faceam de cap, dar apoi mama ne punea sa strangem dupa noi.Bineinteles, vacantele de vara la bunici,mie mi-au placut mult,stateam afara toata ziua, alergam, mancam corcoduse, prune,piersici, ce era pe acolo.Si ne simteam bine.Acum ne e teama sa ne lasam copiii singuri in casa sau sa mearga singuri la scoala, nu mai sunt acele vremuri.Plus, daca ai ghinion de un sot care nu face nimic sau vine tarziu acasa,trebuie sa mergi la munca, sa faci si acasa mancare si curatenie si sa mai ai energie si sa disciplinezi copiii.De unde timp de relaxare?Eu cred ca problema este ca facem totul penteu copii, nu le dam de lucru si noua, ca mame nu ne mai ramane timp pentru noi.Fetita mea are 4 ani jumate dar o mai bat la cap sa stranga jucariile de pe jos, sa manace mai frumos ca face numai firimituri si altele.Sper ca o sa retina intr-un final.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mickyyy spune:

Eu am fost singura la parinti, dar tot cu cheia de gat inca din clasa I am copilarit. Si era ceva de mers pana la scoala, ba chiar aveam de traversat o straduta destul de maricica, nesemaforizata. Dar erau alte vremuri...
In ultima vreme tot am inceput sa le mai las singure in casa, sau sa mearga singure pana la un magazinas de cartier pe cele mari, dar tot cu inima cat un purice stau. Cu toate ca pe vremea mea nu existau telefoane mobile, pe cand acum, cel putin teoretic, poti afla in orice moment daca li se intampla ceva.

Si parca scoala pe vremea noastra era mai serioasa, sau eram noi mai constiinciosi. Eu am mers prima data cu tema nefacuta (intentionat, nu uitata) prin gimnaziu (cred ca prin calsa a 7-a), pe cand ele..... cel putin cea mare, nu are niciun stres, avusese o tema mica la franceza ramasa dinainte de vacanta, de care uitase, iar cand descoper eu seara dinainte ca tema nu-i facuta imi raspunde nonsalant ca nu-i nimic, si-o face maine la scoala in pauza .

Asa cum bine spunea cristina la un alt subiect, fetele nu au nicio dorinta de-a invata ceva nou, nu au nicio pasiune, in afara de televizor sau calculator, invata de nevoie nu de placerea de a descoperi lucruri noi. Si macar de s-ar uita la televizor la ceva educativ, ca sunt destule emisiuni din care pot invata ceva, da' de unde, disney, cartoonito, minimax...desene, desene si iar desene. La calculator imbraca papusi si aranjeaza camere, cand exista atatea jocuri de logica si creativitate....

cristina, bun venit pe forum .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Ce e rau ca le plac desenele animate ? De parca noi nu ravneam sa vedem ceva la tv, idem si cu pc-ul. La fel am fi si noi sa fim copii.
Insa copiilor de acum nu le e frica sau teama. Sper deosebire de marea majoritate a adultilor de azi care am crescut cu frica de parinti, tovarasa invatatoare si apoi restul de profesori, partid, etc.

In prezent, ca parinte le poti organiza timpul liber si largi optiunile pentru ca sunt cu sutele.


Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati,
nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Copiii Monicai Alex Luca Lorena
U R G E N T: I n i m i o a r a l u i ALEX
Si micuta O L I V I A are nevoie de noi ... acum

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Androix spune:

Dar le-ai spus vreodata un program de uitat la televizor si jucat la calculator? Nu-i bai ca Filip plange cand il anunt ca trebuie sa inchida jocurile, dar ii trece repede. In schimb nu am ce discuta cu el de luni pana vineri. Stie clar ca nu se uita la televizor si nu se joaca la wii in timpul saptamanii. Ma mai incearca amandoi cu cate o intrebare cand si cand in speranta ca am uitat, dar eu niciodata nu uit si le aduc si lor aminte programul convenit. E un program aparut de nevoie ca se uitau la televizor si cand sa-i pun la somn incepeau sa planga ca nu au avut timp sa se joace, ca sa vezi! Asa ca am luat hotararea, am comunicat-o si pe urma am respectat-o.
In legatura cu temele, incerc si eu sa le facem cand le primim nu cand trebuie sa mergem cu ele la scoala, dar la materiile care se fac o data pe saptamana mai uit si eu si el, nu fac un capat de lume din asta, o facem la 7-8-9 seara, pe bune e clasa I sau cea mare a II-a, cat poate sa dureze o tema?

In locul tau as incearca sa ma relaxez si sa ma focusez catre ce pot eu sa fac si sa controlez cel mai usor, adica pe mine, programul meu, timpul meu, atitudinea mea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dana vio spune:

Citat:
citat din mesajul lui Mickyyy

Eu am fost singura la parinti, dar tot cu cheia de gat inca din clasa I am copilarit. Si era ceva de mers pana la scoala, ba chiar aveam de traversat o straduta destul de maricica, nesemaforizata. Dar erau alte vremuri...
In ultima vreme tot am inceput sa le mai las singure in casa, sau sa mearga singure pana la un magazinas de cartier pe cele mari, dar tot cu inima cat un purice stau. Cu toate ca pe vremea mea nu existau telefoane mobile, pe cand acum, cel putin teoretic, poti afla in orice moment daca li se intampla ceva.

Si parca scoala pe vremea noastra era mai serioasa, sau eram noi mai constiinciosi. Eu am mers prima data cu tema nefacuta (intentionat, nu uitata) prin gimnaziu (cred ca prin calsa a 7-a), pe cand ele..... cel putin cea mare, nu are niciun stres, avusese o tema mica la franceza ramasa dinainte de vacanta, de care uitase, iar cand descoper eu seara dinainte ca tema nu-i facuta imi raspunde nonsalant ca nu-i nimic, si-o face maine la scoala in pauza .

Asa cum bine spunea cristina la un alt subiect, fetele nu au nicio dorinta de-a invata ceva nou, nu au nicio pasiune, in afara de televizor sau calculator, invata de nevoie nu de placerea de a descoperi lucruri noi. Si macar de s-ar uita la televizor la ceva educativ, ca sunt destule emisiuni din care pot invata ceva, da' de unde, disney, cartoonito, minimax...desene, desene si iar desene. La calculator imbraca papusi si aranjeaza camere, cand exista atatea jocuri de logica si creativitate....

cristina, bun venit pe forum .


Nu stiu cum sa-ti spun, dar mi-a cam lasat un gust amar mesajul asta.

De cate ori ALex face/spune o prostie, eu ma gandesc ca face asa ptr ca eu n-am invatat-o altfel sau poate asa a vazut la mine.
Trebuie sa te ocupi de ele. De la mine asa se vede acum.
Trebuie sa-ti faci un plan/pe hartie in care sa le aloci timp: ptr teme verificat/ascultat/ajutat/ si resp povestit/plimbat.

Aseara, eu eram cam obosita si i-am spus lui Alex (care insista ptr plimbare) ca o las sa se uite la calculator in locul plimbarii. Stii ce mi-a spus? azi plimbarea, maine calculatorul. Si sa stii ca Alex nu are restrictii la calculator. O las cand/cat vrea ea. Drept urmare, s-a cam saturat, nu mai este ceva special.
Ne-am plimbat, am povestit, am admirat vitrinele.
Si maine/azi se va uita la calculator ptr ca intelegerea trebuie respectata.
La varsta asta eu ma straduiesc s-o invat pe Alex sa faca lucrurile pana la capat. Daca aduna/adunam jucariile le adunam pe toate, daca desenam atunci terminam desenul samd. Tocmai ca sa preintampin tergiversarea temelor la scoala. Intr-una din cartile mele de parenting am citit asta. Sunt repere pe care copilul le duce cu el/ea toata viata, va termina sau nu lucrurile la timp.
Si da, eu cred ca cel putin pana in clasa 5 copilul trebuie ajutat/verificat la teme, daca nu si mai incolo.

Eu nu spun ca este usor ptr tine cu 3, dar trebuie sa vrei. Azi un pic, maine la fel si rezultatele sunt azi un pic, maine deloc, poimaine iar un pic. Si tot asa.

Si, eu nu sunt de acord cu cris_stef. Mi s-a parut cam crunt ce povestea ea acolo. Foarte inchizitorial.

Alexandra Maria
14.12.2007

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mickyyy spune:

Citat:
citat din mesajul lui dana vio

Trebuie sa-ti faci un plan/pe hartie in care sa le aloci timp: ptr teme verificat/ascultat/ajutat/ si resp povestit/plimbat.


Poate imi dati si voi niste idei.
O zi normala incepe pe la 6:30, trezit, savurat in liniste o cafea si o tigare 10-15 minute, si apoi star balamuc matinal. 5-10 minute trezit copii, apoi pregatit mic dejun (sandwich sau cereale), apoi ajutat la imbracat, pieptanat, fugit la scoala, gradinita si apoi serviciu. La 5:30-6:00 plec de la munca, ajung acasa pe la 6:30-6:45, pana mai schimb 2-3 vorbe cu bona despre cum au fost peste zi se face 7.
de la 7 la 8 pre/gatit masa de seara, pus copii la masa, apoi pregatit ghizdane, haine pentru a doua zi, si dusi in pat pe la 9 ca a doua zi se trezesc de dimineata si daca aman prea mult ora de culcare e un calvar dimineata. De la 9 la 9:30 citit poveste, si in jumamte din cazuri adorm si eu langa ele sa ma trezesc pe la 2-3 noaptea intepenita de mijloc. Uneori apare si tati in peisaj, in general dupa ora 8, dar in medie cam pe la 9 seara, cat sa le dea pupicul de noapte buna.

In conditiile astea, cand sa-mi mai fac timp pentru verificat/ascultat/ajutat/ si resp povestit/plimbat? In timpul cat bucataresc mai stau la povesti cu cate una din ele, sau mai fac temele neterminate cu mijlocia, asta daca nu mediez certuri intre ele!! Si uneori seara in loc de poveste, mai povestim. De verificat teme mai verific cand le ajut sa-si faca ghizodanul, dar cam asta-i tot.

week-endul e singurul moment cand pot petrece mai mult timp cu ele, dar si atunci sunt si alte chestii de facut in afara copiilor, consumatoare de timp.

szivarvany, nu e nimic rau sa le placa desenele animate, dar e rau sa nu le placa nimic altceva decat desenele animate, sa traiasa prin televizor si pentru televizor. Plus ca nu sunt doar desene, sunt si filmulete din alea cu hana montana, vrajitorii din weverlly place sau sony, sau mai stiu eu cine, din care nu invata mai nimic, sau invata doar cum sa fie obraznice, acolo toti au ifose, aere, bani, se intrec in replici date la misto si minciunele "nevinovate" fata de parinti. Ma rog, doar cea mare e dependenta de televizor, iar cea mica de calculator .

Mergi la inceput