Homeland (1)

nelia spune:

Buna dimineata! Hai, ca dau eu cafeaua, am facut un litru, ca sa ne ajunga, caci amindoi umblam ca zombii prin casa dimineata, ne ciocnim unii pe altii, cu mitzele incolacite de foame printre picioare. Abia am pus trupa pe picioare sa o trimit sa se educe! E musai sa-i culc si mai devreme.

Ar trebui sa fac ca in vremurile bune, ca poate ma scol mai putin amortita dimineata. Dar lenea e mare...

Mihaela, bine ca ai scapat, restul trece in timp. Si eu am fost in decembrie trei saptamini bolnava. Stiu cum e programul de scoala, ani de zile am fost cu program de scoala si de copii mici... cind ma uit spre acolo, zic saru-mina ca am scapat sanatosi (zicem noi) la cap si sintem inca impreuna.

Mianna, ar trebui sa vii si la noi sa si sa educi si cele trei pisici din dotare si copiii, ultimii simbata si duminica, cind n-au dom'le somn. La noi se aud in ordine: motanul mare, care toata noaptea pleaca la vinat si dimineata vine sa manince si sa doarma. Vine la geamul de la dormitor si scrishti, scrishti... apoi auzi bum! Asta-i motanul mic, care coboara de pe biblioteca, acolo doarme. Si inca un bum! Asta-i coana Ritza, doamna mama, care coboara de pe unde a luat-o somnul. Si incep pe treci voci... miau, miorlau, mow... Si apoi incepe nebunia.

Dar sa stii ca, in conditii favorabile traiului asa cum as vrea eu, a ma culca la 3 sau 4 dimineata si a ma scula la 11-12 ziua ar fi un program firesc si pentru mine. Mianna, dar tu ce meserie ai? Caci nu stiu de ce, dar eu credeam ca esti... medic.

Maria, eu chiar sint pasare de noapte. Cit au fost copiii mici si nu lucram, noaptea faceam tot, dar tot. Ziua ma ocupam de ei. La mine cafeaua e sfinta dimineata. Insa, ce am observat ca ma pune imediat pe picioare, este mersul pe jos dimineata, in ritm mai rapid. Asa ca, ma duc pe jos la servici (sau cind eram mici, ii duceam pe cei mai mari la gradinita sau scoala pe jos sau pur si simplu ii incolonam si faceam turul cartierului). O cafea si aerul proaspat sterg urmele unei nopti dedormite, insa revine starea de moleseala pe la 4 dupa-amiaza, atunci nu prea ai ce sa faci. Poate un suc mare de fructe, facut in casa, proaspat. Eu am un loc cind ies si asta si din nou in ritm de mars, ma trezesc si imi dau energie sa-mi ajunga pina seara tirziu.

nelia spune:

Olympia, partea aia la care nu se ingramadesc e un atelier sistemic se numeste, in care se face de toate, dar se incepe cu un fel de schema, care aici se numeste genograma, a familiei (sau a anturajului, caci mai sint si care nu-si cunosc familia) si a relatiilor din familie. Si dupa ce aflam ce si pe unde a mers sau n-a mers sau cum a mers (nu insist mult pe asta, ca nu le place), aflam ce anume in viata lor e consecinta diagnosticului si ce vine de la conditiile nefavorabile... Cum ar fi stima de sine, increderea in sine, dependenta afectiva (multi sufara cum am spus ca schizofrenie afectiva sau asa vine in traducere... despre care eu nu stiam nimic, nici macar ca exista asa ceva), de droguri, de jocuri, de... orice, delasarea (procrastinarea aia despre care vorbisem noi odata care e foarte legata de stima de sine) si vedem ce se mai poate face, daca se poate, pentru a imbunatati calitatea vietii. E al meu asta, eu l-am conceput de la a la z, inspirindu-ma pe ici, pe colo de la ce fac altii. Dar asta merge tare greu... insa merge, ma asteptam sa nu mearga deloc.

Sint destui care muncesc cite putin, pina in 20 de ore pe saptamina, insa nu au cum sa faca unui job normal, cu tot ce cere acesta, de la program pina la stresul aferent. I-ar pune din nou la pamint si, in plus, multi lupta cu anxietati peste care nu pot trece, cum ar fi acela de a lua metroul sau autobuzul sau de a urca intr-un lift. Insa sint asa de buni in ceea ce fac daca au conditii adecvate! Si multi se implica ca benevoli, ajutind pe altii care sint mai picati ca ei.

Hai, ca daca vrei, iti mai scriu in particular. Pune intrebari si cind am timp iti mai raspund, desi eu am zis ca-mi fac un blog si scriu despre ei, pentru ca tare as vrea sa-i cunoasca lumea, sa-i vada asa cum sint si nu cum par.

mihaela_s spune:

Eu nu functionez deloc noaptea. Daca nu pot dormi, stau si ma perpelesc cu tot felul de ganduri prin cap, dar altceva nu pot face. La mine ziua e sfanta pentru toate treburile. Nu am insomnii in fiecare noapte ci mai des inainte de examene si drumuri, stresul e la mine motivul.

Azi noapte a fost tusea Silviei, de pe la 4 ani nu a mai tusit asa, acum are 9...am si uitat cum e sa te trezesti noaptea la copil bolnav.

Azi la noi a fost soare (a fost, ca deja apune ) si mi-a dat putina energie, desi l-am privit numai de pe fereastra.

nelia, eu nu am copii mici dar stau departe de casa cand sunt la scoala. N-as fi putut face asta daca erau mici....

Intre timp am aflat ca o sa avem un weekend fain, merg sotul si cea mica cu mine vineri in Kalmar si petrecem acolo. Avem o familie de prieteni romani, ne-au rezolvat si cazare mai ieftina la camera de oaspeti din blocul lor. Am mai stat acolo acum un an jumate, in aceeasi situatie, un weekend in Kalmar.

Nah, una peste alta incep treburile sa se aseze. Si ma bucur. Mi-am gasit (dupa luuuuuungi cautari si incercari) si un coordonator la lucrarea de diploma. Acum ramane sa stabilim cum vom lucra, ca el e in Stockholm si eu voi fi aici, acasa.

mianna spune:

sunt asta mi-e pregatirea si nu mi-o mai ia nimeni. mai concret, specialist in radioterapie. dar de cand am terminat specializarea n-am mai practicat medicina, din lipsa de posturi.

acum lucrez in cercetare clinica. recunosc ca intampin greutati sa explic cuiva care n-are legatura cu domeniul in ce consta jobul meu.

e asta:

http://en.wikipedia.org/wiki/Clinical_research_associate

daca vrei detalii, o sa incerc sa explic ce fac toata ziulica.

maru spune:

neata...
io am avut ieri o zi....@##$%#$^@$
adica dupa ce la munci am fost o diva, un success (am senzatia ca ma pricep artistic la pacalit lumea cum ca sunt si desteapta, nu numai frumoasa. lol, ca doar nu-s nici una nici cealalta) pe toata linia... ca tre sa ii impresionez, doar is 6 luni in probation...

am luat busul de 7 catre casa, si la 9, dupa dus, ca o floricica, coboram scarile si am ametit... m-am trezit pe podea in genunchi! Speriat prunc, plans ca toanta de ciuda si de durere, si de frica ca daca imi bulesc genunchii s-a dus alergarea...
Apoi imi da pruncu vestea cea buna, ca il doare undeva (inghinal) si ca el ce se face... asa ca pan pe la zece am stat unu in bratele celuilalt si ne-am vaitat amandoi...

azi o sa fie bine!

raspuns pentru insomniace:
sub nici o forma dupa o zi de nesomn sa nu beti nimic energizant: nici cafea, nici nimic altceva. Eu beau ceai verde (zen), rar pun gura pe cafea.

mianna spune:

eu mor daca nu beau cafea, fie o zi cu sau fara somn. ma ia o durere de cap (de la scaderea tensiunii arteriale) care nu trece cu absolut nimic si ma chinuie pana cand reusesc sa adorm.

mihaela_s spune:

Idem!

olympia spune:

Nelia, io am intrebari garla. De pilda daca pacientii contribuie la finantarea centrului, cam in ce domenii-s joburile lor... Acu sa zica fetele sau tu daca-i cazul sa ma mut cu asta pe PM, ca mie sa fiu sincera imi place sa citesc ce face/zice fiecare de pe la job, inclusiv Mianna pe care-o astept cu interes sa ne povesteasca
Maru si tu cu ameteli? Glicemie joasa, calciu scazut, colesterol mare, sau ...? Io ametesc des in ultimii ani, dar cum am ceva balast de dat jos, am zis ca are legatura cu asta si iau pur si simplu o pauza pana-mi trece

mihaela_s spune:

Nu va mutati in privat .

maru, sa fie o zi buna de tot!

maru spune:

analizele mi-s bune...is doar impiedicata de fel...(si oboseala, mie zilele imi incep la 5AM, si is acasa dupa 6PM unde am al doilea "job")

tensiunea, mianna, nu se ridica cu baut de lichide?
adica sa inlocuiti cafeaua cu ceai verde ori de plante, ori apa plata... (nu sucuri, ca va trimit la dieta si alergat)