Dezbatere: cenusa sau huma
Raspunsuri - Pagina 48
nadaflorilor spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui michelle-usa si deci, pe "lumea celalata", doar romanii sunt cei care maninca, doar ei au vesela si "camerele" mobilate... cu restul lumii, milioane si milioane de oameni cum ramane? michelle |
ii primim, le oferim gazduire, ii punem la masa...daca avem si noi de unde...ca vad ca noile generatii au alte viziuni...daca nu face nimeni "pomana" ce sa mai "manance" si romanu'?!!
ps. oricum pomenile sunt pentru cei vii, pentru cei morti sunt doar pomenirile...adica saa fie pomeniti, amintiti, nu uitati
nadaflorilor spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Edip obiceiurile la romani sunt mult mai multe decat ce enumerati voi pe aici:) de asta stiati? http://stirileprotv.ro/stiri/bizar/video-o-batranica-danseaza-pe-mormantul-sotului-sau-in-cimitir.html Se practica de mult din moment ce apare in trecut chiar si in filme: http://www.youtube.com/watch?v=oZLDf-cmMjs |
pai daca s-a jurat sa o faca....era musai...
michelle-usa spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui nadaflorilor
ii primim, le oferim gazduire, ii punem la masa...daca avem si noi de unde...ca vad ca noile generatii au alte viziuni...daca nu face nimeni "pomana" ce sa mai "manance" si romanu'?!! ps. oricum pomenile sunt pentru cei vii, pentru cei morti sunt doar pomenirile...adica saa fie pomeniti, amintiti, nu uitati Nina,mami de,  |
ma indoiesc ca e realizabil, tzinind cont de numarul mare de "musafiri " ...si numarul mic de "gazde".
ps. ai dreptate, dar oare citi stiu dif. dintre pomeni si pomeniri...ma refer la practicanti.
michelle
michelle-usa spune:
nadaflorilor,
si dulapuri, mese care se dau la inmormantare...pt ce sa da, pt cei mortzi sau pt cei vii?
si mancarea cand se da, cu lozinca: "sa-i fie pe lumea cealalta" se da pt cel decedat ,nu-i asa?
deci, fara mancare si mobila data de cei ramasi...nu ar avea nimic pe lumea celalata...nu? indiferent ca sunt in rai.
michelle
michelle-usa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui coracora In completarea precizarii Katyiei, iata si cuvintele Parintelui Dumitru Staniloae, publicate acum cca 70 de ani in "Telegraful roman": "Pe fata celui disparut raman imprimate caracterele sufletului si dupa ce a murit. Cand privesti la ea, nu poti sa nu ai impresia ca cel mort traieste, ca fata lui continui sa aiba un sens, sa exprime un caracter, un ansamblu de sentimente, aceleasi pe care le-a exprimat cat era viu. Cum sa arunc in foc aceste sensuri, cum sa ard o fata care continua sa-mi exprime ceea ce mi-a exprimat o viata intreaga? Cum sa dau focului o imagine scumpa, un vas in care a palpitat un suflet ce mi-a fost drag si respectat? Pretuiesti o haina veche, un obiect de care te-ai servit odata tu sau cei apropiati; cum sa nu pretuiesti trupul care a cuprins tot sufletul si toata viata celui scump? Nu este mai bine apoi pentru sufletul meu sa ramana cu impresia ca cel mort a plecat numai, decat sa-mi produc pe cale silita senzatia distrugerii lui? Nu corespunde mai bine credintei crestine aceasta impresie de plecare a celui raposat, decat senzatia dura de distrugere? Cand este ars in fata mea si mi se da la urma un pumn de cenusa, mi-am produs tocmai aceasta senzatie de definitiva distrugere, pe cand, daca i-am acoperit fata cu giulgiul pamantului, raman in adancurile sufletului cu un sentiment ca numai cel mort a plecat intr-o alta lume, in care continua sa traiasca, ca numai el doarme; doarme in relatie cu noi, caci cu o fata interioara este intors spre o alta viata mai frumoasa. Porunca dumnezeiasca de a nu ucide are apoi referinta si fata de trup. Nimic din ce este omul n-avem voie sa ucidem, ci sa lasam sa sfarseasca prin aceeasi voie dumnezeiasca - pe cale naturala - prin care s-a si creat. Precum n-avem voie sa ucidem sufletul, asa n-avem voie sa distrugem trupul, ci sa lasam legea naturala sa-si urmeze cursul ei dupa plecarea sufletului. Arderea este actul in care se manifesta cel mai mare dispret al omului pentru ceva. Tocmai de aceea el nu arde nimic, decat doar maracinii. Mai arde lemne ca sa se incalzeasca, potrivit tot unei legi a firii. Deci o ardere cu un folos pozitiv. Dar pentru ce sa arzi trupul omenesc? Trebuie sa-l dispretuim atat de grozav? Sau aduce aceasta un folos intretinerii noastre? Sau este aceasta potrivit cu legea fireasca a vietii? In arderea trupului se manifesta pur si simplu instinctul pacatos si absurd de a destrama credinta crestina. Ea arata o totala necredinta in Dumnezeu si in demnitatea omului, facut dupa chipul lui Dumnezeu. Ea descopera un suflet pustiu de orice credinta, gasind in cenusa si in praf simbolul cel mai nimerit al pustiului din el. Caci actele noastre au si functia de a simboliza credintele noastre. Cine respecta trupul, chiar mort, isi simbolizeaza prin aceasta credinta in vesnicia lui, iar cine lasa sa i se arda trupul arata ca nu crede in nimic." ("Incinerare", Telegraful Roman) |
michelle
michelle-usa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Katya Lucialu, deci slujba nu e o mina intinsa pt a prinde decedatul ultimul tren, taina la care cred ca te referi tu ca 'ajutor' pt decedat ar fi fost, pe patul de moarte(ca despre asta vb la sb, moartea si inmormintarea)o spovedanie in care omul s-ar cai de ce-ar fi facut si mai ales L-ar primi pe Domnul! Asta-i cel mai mare ajutor, sa te declari de-al Domnului si, impartasindu-te cu Singele si Trupul Sau(prin impartasanie), abia asa poti sa zici ca pleci la drum cu ajutor. Slujba de inmormintare bineinteles ca e o rugaciune a tuturor catre Domnul pt cel decedat dar, daca acesta L-a refuzat pe Dumnezeu... http://pentru-raisa.blogspot.com |
michelle
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Edip obiceiurile la romani sunt mult mai multe decat ce enumerati voi pe aici:) de asta stiati? http://stirileprotv.ro/stiri/bizar/video-o-batranica-danseaza-pe-mormantul-sotului-sau-in-cimitir.html Se practica de mult din moment ce apare in trecut chiar si in filme: http://www.youtube.com/watch?v=oZLDf-cmMjs |
De ce danseaza femeia din primul link pe mormitul sotului nu stiu, insa nu cred ca exista totusi comparatie intre cele doua scene, intre muzica pe care danseaza cu atit mai putin.
Insa scena din Cuibul de viespi poate fi reprezentativa si extrem de sugestiva pentru inmormintarile la romani.
Mickyyy spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Katya Carmen, un crestin are un duhovnic,cu care se presupune ca tocmai a discutat, cum sa nu stie preotul care a fost dorinta decedatului? http://pentru-raisa.blogspot.com |
Off-topic: oficial sunt crestina, neoficial tocmai am recunoascut ca's cam atee, totusi am o curiozitate, cum fac rost si eu de un duhovnic? Ma gandesc ca mi-ar place sa stau la povesti cu unul, macar odata-n viata. Ca daca merg la bisericile din cartier, am parte doar de popi care abia asteapta sa scape de tine, in rarele mele contacte cu ei, n-am vazut pe niciunul care sa ma faca sa-mi deschid sufletul in fata lui.
Katya spune:
Mickyyy, in pr rind in cautarea unui duhovnic tb sa pleci cu inima deschsa si curata, cu credinta ca acela e lasat noua de Insusi Domnul Hristos, de atunci de cind i-a investit pe apostoli cu puterea de a dezlega pacatele oamenilor iar acestia, prin taina preotiei sau a hirotoniei, au transmis-o preotilor pina azi (poti citi Evangheliile sa te convingi). Spovedania nu e (doar)o actiune de "stat la povesti cu un preot" (aleg sa iau iau expresia cu sensul de a-si deserta inima). Tb s-o privesti respect si cu credinta ca Domnul insusi asculta ceea ce-i spui, preotul nu e decit un instrument si un indrumator, fix precum un terapeut, deci tu acolo te duci sa-i spui lui Dumnezeu ce ai tu pe suflet si, asa cum te gindesti ca s-ar cadea sa vb cu Domnul, asa atitudine sa si ai.
Cit despre "popi"( eu evit termenul, macar din respect pt preotii mari si pt unii dintre ei deveniti sfinti, daca nu din respect pt o categorie profesionala-n sine) daca chiar zici ca aproape toti sint asa in cartierul tau, cauta in alt cartier sau cauta in tara, imposibil sa nu gasesti unul si pt tine. Insa parerea mea e ca daca sint grabiti si vor sa scape de tine, inseamna ca si enoriasii au fost grabiti si l-au cautat pe preot tot in fuga. Eu am convingerea ca ne formam preotii (ca si medicii, profesorii etc), chiar daca va suparati pt ce zic . Pot sa dovedesc cu chiar discutiile de la acest sb: dupa cum vedeti, aceste ritualuri( ma scuzati ca le contest si eu, ma refer la cei iubitori de traditii) de la inmormintare (dar si de la alte momente) se pastreaza pt ca enoriasii vor sa se pastreze. Preotul, zic si eu ca si Carmencat, ar tb clar sa le defineasca pe unele precum magie alba (m-a infiorat cel mai tare creanga aia de mar impodobita cu napolitane legate cu ata rosie, plimbata la mormint si intoarsa acasa, mare gradina Ta, Doamne!), n-o face pt ca-si respecta clientul ma gindesc, pe de o parte, iar pe de alta parte asta arata de fapt ce putere are clientul, deci daca cererea de servicii de calitate ar exista, ar exista si preoti apelabili doar preoti, ar fi f putini popi, i-ati vedea doar pe la tv .Dar ca sa ceri servicii de calitate tb sa stii ce sa ceri, deci sa te instruiesti inainte pe cit posibil, sa ai interes, sa vrei sa participi, sa cauti, sa afli, dar totul doar cu inima curata.Eu ti-am raspuns deci in ideea ca ai intrebat din real interes. Iti mai pot raspunde si pe privat daca mai ai intrebari, ca sa nu plictisim, ma iertati dac-am fost lunga.
Mickyyy spune:
Katya, la modul serios, chiar mi-as dori asta. M-am indepartat foarte mult de tot ce-nseamna credinta, daca e s-o iei strict in sens bisericesc, cu toate ca in sinea mea eu ma consider un om credincios. Nu m-am spovedit din copilarie, la biserica am mers doar de nevoie, si niciunul din preotii de oras cu care am intrat in contact nu mi-a "trezit" cumva credinta mea launtrica. Cand simt nevoia sa comunic cu Dumnezeu o fac in orice loc/mod am la indemana, si in general in gand, nu cu voce tare si nu in biserica, nu mi se pare ca ce as avea eu pe suflet ar ajunge mai usor la el daca as face-o intr-un loc special amenajat pentru asta sau as striga in gura mare.
Insa uneori simt nevoia sa gasesc/primesc si raspunsuri, si cred ca macar o parte din ele mi le poate oferi un duhovnic. Doar ca asa cum spui si tu, in fata lui trebuie mers cu inima deschisa si curata, ori daca asta n-o pot face decat daca cel in fata caruia sunt imi inspira incredere si credinta, altfel n-ar fi decat o dovada de falsitate din partea mea. Iar preotii intalniti de mine pana acum nu m-au facut sa-mi doresc sa-mi deschid inima in fata lor.