Dezbatere: cenusa sau huma

carmencat spune:

Da' te-ai documentat ceva

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

ina.click spune:

Am avut multi morti in familie. Documentat la fata locului, din pacate.

De cate ori deschid fereastra...

mianna spune:

lasa injuraturile la locul lor, da' fa frumos o cerere catre imparatie sa se contorizeze la tine pe 2013 like-urile pentru postul ala

dislike-u' meu e pentru lipsa ghilimelelor, nu pentru continut.

auzi, da' pe Hans ala-l cheama si Abraham? ca stiam ca evreii isi ingroapa mortul in aceeasi zi, arienii parca-l mai tin nitel singur in capela.

ina.click spune:

Doar daca-mi da careva cate o zmeura adevarata (nu de aur) pentru fiecare like.
Mda. Ce sa zic. Da, asta era parerea mea prin 2009 despre halul in care au degenerat anumite traditii, ajungandu-se la o strutocamila de inmormantare, confuza, stridenta si stranie. Un amestec ridicol si dureros de ritualuri pagane, ritualuri crestine, mituri urbane, apucaturi grosolane si multa, multa lipsa de respect.
In continuare cred acelasi lucru, si in 2013. Daca voi aveti parte de alte ritualuri, mai oportune (cam prost ales cuvant dar nu imi vine minte altul) sau mai pline de tact sau valoare spirituala, felicitari.
Cat despre faza cu "sunt profunde tare dar nu le intelegi tu", inca meditez la cat de profund a fost ultimul popa care era sa-mi lase mortul pe masa si sa se care, nemultumit de cati bani i se oferisera. Un porc e un porc, indiferent daca poarta suman, sutana sau frac.
Ce bine ca ma duc sa ma culc acum.
Noapte buna!

De cate ori deschid fereastra...

Lala_D spune:

Parerea ta din 2009 e identica cu a mea in 2013

Si da, iti sunt datoare cu un like, imi paruse cunoscut stilul

carmencat spune:

Ma faci sa imi aduc aminte de bietul tataie. Om bun, toata viata lui, zau. Milos, ajuta pe toata lumea. A fost administrator la bloc o perioada. Pana la urma a murit. Asta a fost cam acu' vreo 14 ani. Inca nu ne forta UE sa avem niste reguli, inca nu erau prea multe capele, asa ca a stat cele trei zile regulamentare acasa. Pe masa. Asta nu am inteles-o niciodata, noroc ca nu ma intreaba nimeni ce pareri am. Eh, dupa ce am fost criticata de toti vecinii din bloc si de pe la alte blocuri ca nu am facut noi cu manuta noastra gogosile cu care trebuiau indopati aia de veneau la priveghi si m-am dus ca o nesimtita si le-am cumparat de la gogoserie, a veit la un moment dat una de fusese niste ani in urma femeie de servici la bloc. A intrat val vartej, mai mult rostogolindu-se si s-a repezit (la propriu) la bietul tataie, navala, calare pe el, asa cum spui, sa imi stea inima si mai multe nu ca nu rezista picioarele la si asa mult prea greu incercata masa si ne trezim cu bietul tataie imprastiat pe jos. Ca s-a repezit s-a repezit, dar in timpul asta s-a pornit sa urleeeeeeeeeee, nu am auzit in viata mea asa ceva. Urlat din ala cu patos. Unde eeeeeeeeeesti????? Eu crucita. In gandul meu... saracu' nici acolo unde o fi nu are liniste. Cucoana insista din ce in ce mai tare. Unde te-ai duuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuus. Cui ne-ai lasaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat?????? Aoleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeu!!!!! Nu plecaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!! Inutil sa spun ca bietul om plecase deja pe drumul ala fara intoarcere. Pana m-am dezmeticit a mai tras ceva ragete absolut neomenesti prabusita la pieptul lui.
M-am dus langa ea incetisor, am zis ca o fi socata, sa o iau usor. Tanti Mario, ce-ai bre? Ti-e rau? Hai la bucatarie sa bei un pahar de apa, sa mananci ceva. Bine, recunosc ca am fost cam neinspirata cu apa, poate daca ziceam de vin aveam mai mult succes. Drept raspuns se apuca de il zgaltaie pe tataie reincepand ragetele. Unde te-ai duuuuuuuuuuuuuus?????????? Am luat-o de o mana si am tras-o usurel, asa pe limba ei, haide bre, lasa-l ca oricat insisti tot nu seintoarce sa iti spuna. Ea se intoarce si imi spune pe un ton absolut normal, de conversatie care m-a buimacit pe moment de tot: se vede ca nu l-ati iubit ca nu il jeliti. Noroc ca imi revin repede, la fel de repede pe cat ma si enervez si am poftit-o frumusel afara sub privirile crunte si dezaprobatoare ale audientei (pe model prieteni facebook, nici jumate nu stiam din ei) care savura maxim momentul artistic.
Si uite asa era cat pe ce sa aiba bietul tataie parte de bocete in toata regula. Sunt convinsa ca s-ar fi rusinat si i-ar fi picat tare prost. Chiar a fost un om bun, deosebit si modest.

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

carmencat spune:

Cum sa te duci sa te culci??? vrei sa strig acum sa se auda pana la tine?? Nu plecaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

LauraNicole spune:

Nu sunteti normale!!!! Am ras cu lacrimi la postul Alexandrei si la comentariile de pe blogul original. N-ai toata tigla pe casa, Ina dar fii cuminte ca acush vine b.nica sa-ti spuna ca nu vorbesti din experienta.

Nu te duceeeeeee..... Cui ne lasi tuuuuuuuu...... Amarate printre strainiiiiii......

lucialu spune:

gmmm spune:

Nu stiu cum o sa reactionez la moartea cuiva drag, si inteleg ca modalitatea Gica pare mult mai... folclorica, tarcata si dezorganizata decit modalitatea Hans.

Ma intreb insa daca nu se arunca si copilul cu apa din cada.
Adica daca nu cumva excesele (sugerate/impuse de cele care cu dispret sint numite "babe") fac sa se ignore nevoia de ritual.

Mie sistemul de aici mi se pare cam rece.
Cind unul dintre pacienti trage sa moara (in Franta doar 27% dintre persoane mor acasa, si asta in general fiindca n-au avut timp sa ajunga la spital), infirmierele intreba familia care sint consemnele in caz de deces: pe cine sa anunte, daca vor sa fie anuntati zi si noapte, sau daca prefera sa se astepte dimineata, ce firma de pompe funebre sa fie anuntata, daca vor ca decedatul sa stea in camera mortuara a spitalului etc.
Pompele funebre se ocupa de tot ce este organizare.
Vizitele se fac la "maison funeraire", dupa care la slujba la biserica si la cimitir.
Totul e curat, clar, organizat.
Dar si impersonal.

Tot ceea tine de moarte este delegat profesionistilor.
Mai intii ca rare sint cazurile in care oamnii sint lasati sa moara in paturile lor, chiar in cazurile in care din punct de vedere medical nu mai e nimic de facut.
Acompanierea in ultimele momente este facuta in general de personalul spitalicesc (desi inca mai exista familii care stau linga bolnav in ultimele ore de viata, inclusiv noaptea, pe un pat pliant).
Toaleta mortuara e facuta tot de personalul spitalicesc.
Pe urma intervine firma de pompe funebre, pina in ultimul moment.

Pe undeva, moartea este exclusa din circuitul firesc al vietii.