Despre integrarea in scoli si societate

AgnesLuca spune:

Nu vreau sa zic ca sistemul german e perfect, n-am de unde stii motivele pentru care familiile de care zic tu platesc din buzunarul propriu, un motiv ar putea fi ca doresc mai multa terapie decit le asigura legea.
Pentru comparatie, sistemul elvetian asigura max. 5-9 ore de terapie pedagogica saptaminala, cel german doar una.

kariguld spune:

comparativ cu alte sisteme, sistemul german e undeva sus. daca e sa comparam. si totusi nu toate terapiile sunt platite de casa de asigurari. cum ai spus si tu, se plateste o ora de terapie pe saptamana. ceea ce este extrem de putin ptr un copil cu autism. iar parintii sunt obligati sa scoata bani din buzunar ptr a asigura mai mult de o ora.
dar e ceva, sistemul e totusi unul bun, protectia sociala bine structurata si organizata. si se face ceva, din multe directii.

edit, detalii exacte nu am, nu mi-am permsi niciodata sa intreb ceva in plus, am retinut doar ce mi s-a spus de catre parinti.

olympia spune:

Dincolo de aspectul financiar eu retinusem din mesajul lui Agnes atentia speciala acordata tulburarilor de comportament.

kariguld spune:

adevarat, se acorda importanta mare si se fac fapte concerte in aceasta directie. rezultatele de astazi sunt lupta unor parinti de acum 25-30 de ani.

AgnesLuca spune:

cred ca in primul rind ar trebui sa vorbim despre ce inseamna dizabilitate. WHO ia in considerare triada:
- impairment = deficiente in structura fizica, psihica si/ sau anatomica a organismului
-disability = deficiente in competenta cauzate de impairment
- handicap = efectul social cauzat de primele doua

(am tradus din germana, poate ca nu am gasit chiar cuvintele potrivite, poate pune cineva textul original in engleza sau o traducere profesionala in romana).

Poate ca acum este mai clar pe cite nivele se poate interveni, incepind de la societate, in cazul "dizabilitatii". Si ca, in general, pe planul impairmentului nu prea se poate face nimic pentru a imbunatati situatia.

Prvind prin prisma definitiei de mai sus, tulburarile de comportament sunt in fond deficiente in competenta sociala, care pot fi cauzate de un impairment (caz in care sunt defapt tulburari secundare, cum ar fi de exemplu in cazul retardului mental) sau pot avea multiple alte cauze.
Referitor la medicatie, nu prea imi dau seama exact la ce medicamente se face referinta, in afara ADHD-ului unde exista Ritalinul a carui administrare este foarte discutabila, nu prea imi vin in minte alte medicamente care ar putea ajuta (desigur nu ma refer la tulburarile psihice foarte grave, dar cred ca nici nu s-a pus problema de asa ceva). Chiar si in cazul depresiei la copii, care de multe ori se manifesta prin agresivitate, din cite stiu eu medicamentele nu ajuta deloc.

AgnesLuca spune:

referitor la finantare, mai vreau sa spun ceva si anume ca banii pentru masurile pedagogico-terapeutice nu se dau de catre asigurarile medicale (acestea platesc doar ergoterapia, care este prescrisa de pediatru pe reteta si psihoterapia), ci de catre ministerul pentru probleme sociale.

Mi se pare importanta diferentierea, apropos de discutia despre medicamente si aspecte sociale.

olympia spune:

"In ceea ce priveste agresivitatea, exista studii care arata ca agresivitatea masiva aparuta in copilarie are, in lipsa masurilor de interventie profesionala, un prognostic foarte negativ si duce pe termen lung la delicventa si neintegrare sociala.

Cind scriu masuri pedagogice si terapeutice speciale sa nu cumva sa va ginditi ca, copiii respectivi sunt scosi din invatamintul normal si dusi in scoli/ gradinite speciale (se intimpla si asta, dar din ce in ce mai putin si de obicei dupa scoala primara, in cazurile foarte grave); este vorba de interventii directe in gradinita/ scoala asiociate cu masuri terapeutice individuale sau in grup, in functie de situatie.
"


Agnes, partea asta a mesajului tau mi s-a parut interesanta. M-am gandit automat si la exemplul dat anterior cu povestea lui Ion , unde nu era vorba de impairment ci de cu totul altceva.

arminad spune:

Foarte interesante informatiile despre integrarea in Germania.

Nu se poate totusi muta subiectul la Diaspora ca poate sunt mai multi din afara interesati sa contribuie si sa citeasca?

Pentru Romania nu mai este oricum relevant si ma indoiesc ca cineva din Romania interesat de integrare mai vrea sa citeasca.

La multi ani!

sirimie spune:

Imi spun si eu parerea, la spartul targului.

Eu sustin efortul de a integra copiii cu dizabilitati in scolile normale. Si cred ca in Romania suntem abia la inceput pentru ca toleranta este la un nivel foarte scazut.

Dar trebuie sa fie o colaborare foarte stransa intre parintele copilului si cadrul didactic, parintele trebuie sa ajute mult. Si mai trebuie sa existe si suport al celorlalti parinti iar ceilalti copii nu trebuie sa fie neglijati la ora. Iar parintii trebuie sa ii invete pe copii sa accepte copilul care e diferit si sa il ajute, sa ii invete toleranta.

Eu personal nu cred ca e asa complicat. Secretul e ca parintii trebuie sa se ocupe de copiii lor indiferent daca au sau nu vreun handicap. Eu personal reiau acasa lectiile pe care baiatul meu le face la scoala si in felul asta ma asigur ca a inteles ce trebuie la ora. Legatura e urmatoarea: la clasa invatatoarea lucreaza cu toti indiferent daca are sau nu copil cu nevoi speciale - dar copilul la inceputul scolii are nevoie de suport 1 la 1 de la cineva oricum.

nicavica spune:

De ce nu scriu mamele "speciale" cum au reusit integrarea(ca tot se numeste subiectul integrare in scoli si societate) puiutilor in gradinite/scoli/licee de masa?De ce nu spun de ce s-au lovit ...Discutiile despre cum ar trebui sa stea lucrurile ,ar trebui sa porneasca de la realitate....Adica,concret de ce s-au lovit si ce ar trebui schimbat..Legi pt copii cu dizabilitati exista,sunt si cativa specialisti pt ei(mult prea putini in RO),dar e diferenta mare de la ce scrie in lege si cum se aplica...Restul tine de educatie si constiinta umana a societatii