De ce sunt romanii apatici si dezbinati?

aschiutza spune:

Pe mine ma uimeste mirarea multor romani din tara ca cei din diaspora nu sunt uniti. Sunt uniti cei din tara ca sa venim aici cu o cultura a unirii pe care sa o propagam mai departe? Multi romanii au si marele talent (scuze de generalizare) sa fie "prieteni" f rapid cu altcine, e de ajuns sa bea o bere impreuna ca sa schimbe numere de telefon. Numai ca asa o prietenie e tare de suprafata, data numai de conjunctura si la producerea unei departari spatiale se duce si prietenia si interesul. Am fost studenta aici si am locuit intr-un complex studentesc plin de romani. Eram o gasca si faceam multe lucruri impreuna. Cum s-a terminat studentia, cum fieacre a inceput sa isi gaseasca locul aici, cum de la 50 m s-au facut 3 km, cum s-au destramat gastile. Au mai ramas prietenii singuratice, dar spiritul de grup a disparut. Sa fiu sincera, cu multi dintre ei nu as fi fost prietena in tara pt ca nu aveam aceleasi interese si gusturi. Strainatatea ne-a aruncat ca intr-o capsula pt care nu aveam inca cheia de iesire si asa a aparaut un spirit de coeziune artificial. Eu mi-am invatat lectia si prefer sa caut oameni care imi sunt apropiati ca fire si interese, indiferent de natie.

Ah, si eu nu as da vina pe comunism pt disparitia spiritului de comuniune. Si acum imi aduc aminte cum oamenii se ajutau unuii pe altii, cum vecina ne chema la gard sa ne spuna cind se aduce carne, cind vecinul cu masina cu nr fara sot sarea in ajutor sa o ducem pe strabunica la spital, cum iti batea vecinul la usa sa ceara o cana de zahar. Lumea asta a disparut dupa revolutie, cind teama de viitor, inflatia, mostenirile si retrocedarile si mai ales politica si faptul ca a durat pina oamenii au inceput sa accepte (eh, unii inca nu o fac) opiniile diferite ale altora, au dus la multe certuri si rupturi.


Biserica ramine un liant f puternic pt comunitatea romaneasca din afara, mult mai puternic ca in tara. Din pacate nu sunt biserici peste tot si nici preoti cu har, si in plus e de ajuns un roman care sa faca pe seful pe acolo ca sa indeparteze multi (noi am avut unul la biserica, se dadea tare rotund omul ca fie-sa se casatorise bine cu unul mare de pe la VW si care ne-a acuzat pe noi studentii ca venim numai pt pomana dar ca nu facem nimic ). Dar sunt comunitati precum cea din Frankfurt, cea din München, cea din Berlin f active mai ales d.p.d.v. cultural si cu un efect pozitiv.

Cit despre politica romaneasca, am incercat sa o urmaresc. Dar sincer apar o gramada de personalitati peste noapte, care de care mai obscure si mai de mahala. Cindva a devenit frustrant sa mai urmaresc. Cabinete peste cabinete, ministrii de citeva luni care apar si dispar dintr-un rol in altul. Stirile de la TV imi fac rau prin negativitatea si bucuria de a anunta numai vesti scurile si violente si pt limbajul din ce in ce mai vulgar. Ziarele spun adevaraul dupa cum le bate curentul politic si sponsorul principal. E greu sa mentii interesul pt asa o harababura....

Mai urmaresc cultura romana, cartile, teatrul. Urmaresc sportul si sistemul educativ. Dar Romania de acum e asa de departe de Romania pe care am lasat-o la plecare, incit am impresia ca e alta tara.

Eu nu ascund ca sunt romanca, decit cind ma trezesc ca trec printr-un grup de demonstranti pro-dreapta .

Matza2 spune:

Sper sa nu se considere ca deviez de la subiect, dar eu as idrepta discutia mai mult spre dezbinarea si apatia romanilor din tara.
Asa cum a spus si Deceneus, la noi se aplica aia cu capra vecinului, rau de tot. As completa cu - daca e sa-si piarda si a noastra un picior, "se merita".
Eu nu tin minte vreo perioada in care sa fi existat acest spirit de comuniune. Pe vremea lui Ceausescu consider ca era spirit de conservare (=frica), inainte nu cunosc. Daca a existat vreodata, a existat pe vremea cand in sufletul romanilor era macar o urma de nationalism. In prezent cu siguranta nationalismul e un fel de floare de colt, si aia neudata si neingrijita.
Nu ma intelegeti gresit, dar eu nu am auzit de emigrari in proportia romaneasca, la natii precum australienii, francezii, nemtii - ca tot s-a discutat.
Si nu pentru ca din curtea noastra s-ar vedea ca sunt mai fericiti neaparat, ci pentru ca au valori si principii care le dau in primul rand un echilibru in viata. Biserica da, are rolul ei, de ghid as zice. Educatia recunosc ca are un rol fff important.
Dar ce ne facem cand cele doua condittii nu sunt indeplinite? Asteptam sa se schimbe peste noapte sist de invatamant? Asteptam peste 4 ani (generic vorbind) poate "pleaca astia" - si nu ma refer la cei de acum ci la oricare din ultimii 20 de ani? Dar cu toate astea prezenta la vot ... Fara comentarii. Cica nu avem pe cine.

Eu cred ca marea schimbare pe care si-o doresc si cei care au plecat, chiar daca zic ca nu se mai intorc niciodata, si cei ramasi - se va produce atunci cand fiecare dintre noi isi va schimba atitudinea. Si asta nu inseamna cine stie ce treburi marete.
Inseamna de exemplu:
- petrecere noaptea in cartier? Nimeni nu piate sa doarma, dar toti isi inchid bine bine geamurile si baga capul sub perna. Exista politie pt asta! Platita din banii nostri
- produse stricate in magazin? Se trag de maneca unul pe altul si trec mai departe. Exita protectia consumatorului! Tot pe banii nostri
- curentul iarna si vara pica oriunde in Buc si de cateva ori pe zi. Zice cineva ceva?
As mai continua la nesfarsit, dar cred ca m-am facut inteleasa.
Sunt atatea servicii pe banii nostri de care nici nu am auzit... Nu e greu cand te deranjeaza ceva sa pui macar mana pe un telefon...

Daca cei care nu ne plac (politicieni, gunoieri, vanzatoare, politisti, medici, profesori, etc) nu afla asta de la noi direct, oare care mana invizibila va veni sa faca ordine la noi in tara?

Deceneus spune:

@Aschiuta - Diaspora era o paranteza la dezbinarea romanilor in general. Acolo poate isese in evidenta mai puternic implicarea autoritatilor. In general minoritatile sunt mai unite decat populatiile majoritare, si o diaspora dezbinata pare a fi un paradox.
Experienta cu studentia nu are legatura cu strainatatea. Si grupurile de studenti din tara se destrama dupa absolvire. Oamenii se disperseaza si isi fac alte relatii in cercurile noi. La mine cele mai puternice relatii au ramas cu colegii de liceu, si din facultate mai tin legatura doar cu 2 colegi.

Din comunism a inceput sa fie indusa neincrederea, sa nu vorbesti ca nu se stie cine cui raporteaza. Oameni se ajutau pentru ca viata era grea si nu aveau nimic de impartit. Discordia provocata de retrocedari a fost amplificata de adversarii retrocedarilor, care le plangeau de mila "chiriasilor de lux".
Discordia a fost cultivata de televiziuni prin subiecte politice artificiale. De la un cult al personalitatii unde era un singur "geniu al Carpatiilor", s-a ajuns la mai multe "personalitati" fiecare cu sustinatorii si cu mass-media pro sau contra.


Ar fi bine sa fie asa dar biserica ortodoxa cultiva doar relatii arborescente intre preot si enoriasi. Sunt ignorate relatiile orizontale sa-i puna pe enoriasi in situatia sa se ajute intre ei.
Biserica ortodoxa primeste daruri, rar ofera ceva si nu am auzit sa trimita pe cineva cu lucruri la familile sarace. De regula nu se implica in acte de binefacere, cel putin in tara. Cred ca alte biserici sunt mult mai inclinate spre cultivarea realtiilor sociale/comunitare.


Aici ai caracterizat perfect fenomenul. Politica romanesca este focalizata pe persoane, cand normal ar trebui sa fie focalizata pe reforme. Dar tocmai focalizarea pe persoane o face haotica. O "personalitate" este construita de marketing-ul media si demolata tot de cei care au promovat-o. Cum a fost cu Ceausescu. Cei care l-au idolatrizat au fost cei care l-au impuscat.


Si in cultura este lupta pentru acces la fondurile de stat. Se promoveaza kichul pentru ca are aderenta la public.

Deceneus spune:

@Matza - atitudinea poate fi schimbata ca o consecinta a reglementarilor.
Am pe blog un subiect Apatie sau “mamaliga” romaneasca !, din care redau un fragment.

Matza2 spune:

Deceneus - perfect de acord in ceea ce priveste constructia piramidei din care facem parte.
Numai ca eu as vedea schimbarea de jos in sus, de la cetatean catre sistemul abstract al legilor si nu invers. La o adica tot cetateni sunt si cei care scot regulile dupa care ne conduc, si care de cele mai multe ori sunt cu lacune si parti interpretabile, unele voite altele izvorate din pregatirea punctepuncte.

Nu stiu alta solutie decat schimbarea atitudinii bazei piramidei astfel incat sa ajunga si la varf.
Nu zic ca-i usor, dar pana la urma dpdv social ar trebui ca aceste personaje sa se elimine de la sine, nemaigasind ecou.

Si nu e imposibil.

Deceneus spune:

Asa este. Cei de la varf nu au nici un interes sa delege atributii spre baza si sa renunte la beneficiile puterii.