Craciunul copilariei mele...

violetan spune:

La noi venea fizic Mosu', dar nush' cum se-ntampla ca de fiecare data cand venea, nashul meu era "la o vecina sa-i schimbe becul"... Natanga vecina aia, an de an, de Craciun i se ardea becul si nu gasea pe nimeni sa-l schimbe. In al noua-lea an de schimbat becuri, ni s-a aprins si noua (mie si surorii mele gemene) beculetul . Dar pana atunci invatam poezii si cantecele, iar Mosul ne intreba cum merge scoala, daca suntem cuminti, de-astea... nu puteam dormi de grija. Si asteptam si Revelioanele cu aceeasi placere in fiecare an. Macar pentru "daca doriti sa revedeti".
Ce sa doresti sa revezi im anii 201x? Pe guta si pe minune? sau poate harry potter pe hbo?

missdarcey spune:

Lumea a evoluat si noi cu ea . Fiecare are amintiri frumoase dar nu inseamna ca mai poate fi ca atunci. So ... fiecare pune bradul cand vrea si cadouri la fel .Eu nu astept un moment extraordinar de special sa -i fac copilului un cadou.

Cristina_OR spune:

Saloanele se fabrica si in zilele noastre,insa au evoluat,de la acel zahar simplu,la peste 40 de gusturi si combinatii diferite,de nici nu stii ce sa alegi

eu ,in anii trecuti,puneam cate4-5 kg,daca aveam un brad mare,peste 2 metri.batalia era sa ghicesti care-ce gust este,iar cele care nu se "furau" din pom ,ramaneau acolo cu siguranta, nu le mai manca nimeni dupa sarbatori,le faceam chec sau le dadeam de pomana.in acest an o sa am brad artificial, mai mic, nu vreau sa-l incarc atat.saloane cred ca pun doar cateva,de gust(biiine,asta si din motive financiare)


------------------------------------------
Cristina, mamica lui Denis Mare(17 iunie 2004)

ramayanaa spune:

frumos subiect!!!
loz in plic am primit si noi, in cel mai sarac an al parintilor mei, pe langa celebrele plasute cu dulciuri ce le primeau parintii la servici pt noi...din portocale, tata ne facea nufar, era spectaculos, o portocala se impartea in 5 (parintii, eu cu fratele si bunica)...tata zicea mereu ca va veni ea vremea cand o sa incerce sa vada cate portocale poate manca odata...si a venit, a reusit 2...

cand aveam asa vreo 7-8 ani, am stiut ca nu exista mos craciun...m-am dus cu tata si cu fratele meu la cealalta bunica sa o colindam si ne-am intalnit pe drum cu...MOSUL!!!! am fost atat de fericita si incantata, am mai crezut vreo 2-3 ani dupa aceea, ca doar l-am vazut eu cu ochii mei

o singura data a venit mosul in persoana...am fost fascinata ca are pantofii exact ca ai vecinului de peste drum, dar nu am stiut ca e el...mi-a spus mama peste cativa ani ca purtase mosul o camasa de noapte rosie de-ai ei, drept costumatie...aceeasi camasa de noapte rosie, pe care o purtase mama la un revelion (cat am fost noi mici eu nu s-au dus nicaieri) si eu intrebasem fascinata de unde a aparut rochia aceea splendida (camasa de noapte din material din ala sintetic de se electrzeaza tot, lunga pana in pamant si cu dantelute, decoltata si fara maneci, cu spatele aproape gol...imaginati-va acum pe mosul cu asta (evident peste haine)

msl1 spune:

Ce amintiri frumoase aveti!
Din pacate eu nu prea am...asa a fost sa fie! Parintii mei erau saraci( si un pic egoisti ca fumau da n-aveau bani...dar cine-s eu sa ii judec) pe vremea aceea si nu am primit niciodata nimic in mod express de la ei de craciun; am avut brad de 2 ori o data cind am avut vreo 5 ani si o data cind am avut vreo 10 ani; in mos craciun nu am crezut niciodata... pe la 6 ani stiu sigur ca stiam ca nu exista si participam la "prostirea" copiilor vecinilor care erau mai mari ca mine si credeau in mos craciun pe care il "intrupa" mama ;
intr-un an i s-a facut mila la un vecin de mine si m-a luat impreuna cu copii lor la sarbatoarea de mos de la partid unde am primit o punga cu dulciuri si portocale mi s-a parut f frumos!
In schimb imi amintesc serile linistite de iarna cu fulgi mari, zapada care scirtia sub ghete, serile geroase cind stateam la geam si ma uitam afara la felinar, pacea din suflet care o aveam si lipsa de stress

laura78nico spune:

Frumos subiect!

Faza cu bomboanele de pom mancate si lasat ambalajul in pom am experimentat-o si eu. Imi aduc aminte cu placere cand mergeam cu bunicul (Dumnezeu sa-l ierte!) cu Buna dimineata, la anumiti vecini din blocul mare de garsoniere unde locuia.
Sau cate planuri imi faceam cu sora mea ca la anul sa stam treze sa-l vedem pe mos cand vine...asta pana am aflat ca nu exista!
Cum cantam toate colindele in jurul bradului.
Acum, vorba lui Rufus, suntem de cealalta parte a baricadei si incercam sa cream amintiri placute pentru copii nostri. Sper din suflet sa reusesc.

anya spune:

Cand eram copil Craciunul era fain pt ca venea Mosul cu cadouri, aveam brad si vacanta . Imi placea sa pun coaja de portocala pe soba, sa pazesc bananele invelite in ziar sa se coaca, zilele cand reuseau ai mei sa faca comanda si aveam bomboane cubaneze sau caramidute de ciocolata chinezeasca. In Mos am crezut pana in clasa 1 cand invatatoarea noastra (comunista) ne-a spus ca nu exista.
La biserica n-am fost niciodata asa ca partea religioasa nu a avut vre-o valoare pt noi. Sarmale, cozonac sau piftie nu mancam cand eram copil - si vad ca nici copiii mei nu mananca, desi acum facem si noua, adultilor ne plac. Cu colindul n-am fost si mi se parea un fel de cersit. Mai sunau pe la poarta gunoierii si asociam cred cu ideea asta. Nici copiii pe la scoala nu faceau grupuri de genul asta, locuiam in cartier de case si nu cunosteam copii pe strada ca sa ma grupez cu ei...Mos imbracat cred ca am vazut odata la mama la serviciu. A fost un an in care au facut serbare pt copiii angajatilor. De obicei nu aveau voie nici la mama nici la tata pt ca erau unitati militare, dar in anul ala cine stie cum au scapat...
Nu cred ca eram nici bogati, nici saraci. Se descurcau sa avem ce manca, desi rude la tara nu aveam, bagam cozi...

ana_25 spune:

Sincer mie colindatul de acum imi pare cersit Toti care vin acum cu colinda ne "incanta" cu un dom-dom-sa-naltam care dureaza aprox. 1 min
Mie imi placea sa merg la colindat ,nu pt bani(ca oricum nu prea ne dadea lumea bani,mai mult primeam portocale si prajituri),ci pentru a vedea cum se bucura oamenii cand le cantam si cum ne laudau. Vorbeau vecinii intre ei de colindatul nostru,si daca nu mergeam la vreo unul,se supara ca nu l-am colindat. Ehh,ma simteam "vedeta" .Am mers cu colinda pana pe la 9 ani,dupa aia mi-a fost rusine sa mai merg mi se parea ca-s prea mare

Ana si Maia Elena(24.09.2010)
Poze
Cum s-a nascut Maia -www.desprecopii.com/info.asp?id=2654" target="_blank">Articol
Bazar umanitar

anya spune:

Te cred . Eu n-am vazut colinde cum zici tu. Nu stiu copii din clasa care sa fi mers la colindat iar inainte de clasa 1...nu cred ca stiam prea multi copii. Locuiam la casa in Bucuresti si nu aveam voie sa iesim pe strada, asa ca nu cunosteam copii in casele vecine. Neamuri la tara nu am, asa ca nici la sat n-am ajuns sa vad colinde nici atunci si nici acum. Dupa revolutie am vazut la televizor.
Acum, ca locuiesc la bloc, mai vin pe scara bloculu, in cate un an, tineri care canta frumos. Mi s-a parut interesant ca ai mei copii au tras cu urechea la usa, dar (fara sa stie ca ar fi frumos sa le dau colindatorilor ceva) nu m-au lasat sa deschid usa. Cred ca era un sentiment de rusine...dar nu au stiut sa spuna exact.

alinuk spune:

La noi se colinda cu voie buna, covrigi, nuci, mere sau bombonele.

Si pe la prieteni, rude.
Ne perndam de la unii la altii si suntem impreuna in jurul mesei.
Nu conteaza ce se afla pe masa.

In familie si prieteni apropiati ne facem diverse cadouri simbolice.



Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (4 ani) si Teo voinik (6 ani)



Licitatie si Tombola "Spiritul Craciunului"
...................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................