Un deceniu de reusite… si o noua evolutie.(2)

Ilinca_M. spune:

Tocmai am scris si eu: nu e stearsa postarea, a ramas la capitolul anterior

Eleni spune:

Ok. Eu deschid greu gura pe subiecte din astea, si am crezut ca m-a luat valul si am incalcat vreo regula. Nici nu prea citesc regulamentul, merg pe bun simt si de aceea mai ratez cateodata chestii care "nu se fac".
Multumesc.

Eleni spune:

Primul Craciun singura… singura adica nu fara sot, ci singura fara copil. Adica singura. Ai fi crezut ca o sa ma tavalesc pe jos de suferinta, ca o sa plang impodobind bradul fara rost… Aiurea. E foarte misto!
Am muncit ca o disperata, mi-am incasat bonusul de Craciun si de 2 zile colind carciumile si magazinele. Am facut ceva cumparaturi pentru acasa, o sa vina surorile mele, le-am cointeresat in scopul gatitului (eu doar furnizez materia prima) si am plecat la joaca. Mi-am facut unghiile, am baut cafele, am mancat cu prietenii… e genial. Desigur ca i-am luat daruri Mariei, le lasa Mosul sub brad (nu pe toate, am decis ca tableta sa o primeasca de la mama ei, ca sa pot sa ma folosesc de eventuale interdictii in caz ca sare calul. Daca e de la Mosu, nu am cum sa intervim. Si ma si enerveaza grasul ala in rosu ca isi asuma meritele pentru toate darurile misto. II adduce si el niste super chestii, dar tableta o dau eu, ca asa vreau.)
Revenind, sarbatorile singura nu sunt deloc naspa.
Abia am ajuns acasa, sunt bine dispusa, mi-am pus un pahar de alcool, scriu aici si apoi ma bag la un film si adorm. Sunt draguta, parfumata, cu unghiile facute si foarte relaxata. Maria e fericita la tatal ei, eu de ce sa nu fiu fericita… Vine pe 26 sau 27, impachetam si plecam la ski.
Acum 3 zile am fost la petrecerea cu colegii de final de an. Si in cadrul discutiilor despre cum ne petrecem acasa Sarbatorile, una din colege a raspuns la intrebarea: Ce faci de sarbatori? Le astept sa treaca! Mi s-a parut atat de trist, in conditiile in care are o familie cu mama, sot si fiu… mi s-a parut crunt. Mi-a fost atat de mila de ea.
Eu sunt o norocoasa. Am inteles asta din discutiile cu cei din jur. Ma evaluez corect, am asteptari moderate, chiar mici de multe ori, asa ca orice imi depaseste asteptarile constituie un real motiv de fericire.
Am petrecut acum 2 ore fantastice pregatind in pungi darurile pentru oamenii dragi: familie, prieteni, Maria… le-am ambalat, le-am pus funde, le-am scris mesaje. Sunt tare incantata.
Joi la birou, cand a venit Secret Santa si am ajuns eu, trona cadoul pe birou si toata lumea in jurul lui… erau asa de incantati ca primesc daruri, de parca erau darurile lor. Iubesc oamenii astia, sunt plina de recunostinta ca ii am alaturi de mine si ca se bucura pentru mine.
La licitatia de pe site am castigat o gramada de chestii minunate. Am fos la concert la Viena Magic (initial daruisem invitatia finilor mei, dar pentru ca se imbolnavise cea mica, am ajuns eu, si nu am regretat nici o clipa). Am fost la tratament cu oxygen pur, abia astept sa ajung la salonul de slabit fantastic (desi nu am vreo urgenta, eu sunt un om tare prietenos cu el insusi, dar daca l-am castigat, ma rasfat). O sa am niste inele minunate facute pentru mine cu energia buna a unui om pe care abia il cunosc, dar pe care il simt aproape. Si bratara magica cu inima mi-am pus-o la mana si mi-am dorit sa intalnesc pe cineva atunci cand voi fi gata sa dau tot atat cat primesc. A fost licitatia sufletului meu, mi-am oprit tot si sunt tare fericita!
Mie Mosul mi-a adus liniste, nu imi mai e frica sa stau cu mine…
Va multumesc tuturor celor care cititi si va doresc sa simtiti macar pe jumatate emotia si bucuria mea. Si va rog sa va pretuiti.

carmickey spune:

eleni, sa ai sarbatori fericite alaturi de cei dragi si sa ne mai incanti si la anul cu prezenta ta aici pe forum.
si eu sunt singura, cand te citesc imi da putere sa trec peste multe obstacole ale vietii...

nu imi este usor, consider ca este o perioada mai grea in viata mea si va trece, dar vad partea buna a despartiri si anume ca nu trebuie sa ma impart intre sot si copii, dimineata am stat in pat cu fetita mea si ne-am uitat la cenusareasa nu sunt nevoita sa fac unele chestii prin casa daca nu vreau, las dezordine in bucatarie si ma joc cu copii in camera
craciunul il voi face cu fetita mea...

craciun fericit! si un an cu multe realizari

paulinio spune:

Eleni, e o placere sa-ti citeasca omul mesajele...
Imi place ca stii sa te apreciezi si sa apreciezi si linistea pe care o ai acum. Putini oameni stiu sa fie ok cu sine.

In alta ordine de idei am cerut de la "mosu" liniste si mi s-a pus ca nu se poate. . Trebuie sa mi-o fac/castig singura...

Radu-Mamii Andrei (4ni si o luna mare) + 18+

Eleni spune:

La multi ani asa cum vi-i faceti: frumosi, linistiti, aventurosi, intensi… oricum! Am fost plecata cu Maria cateva zile la ski cu prietenii.
Am avut un final de an inedit si cu teribil de multe invataminte.
Mai intai mi-am propus sa petrec Revelionul cu Maria si nu ne-a iesit… am fost impreuna dar separate. Pentru ca la 23.40 s-a suit pe skiuri sa faca ultimele coborari pe partie din 2012… si a prins ora 00.00 sus in varf… si au coborat mai intai flacaii cu torte aprinse si apoi prima pe partie in 2013 a fost Maria. Da, poate ca am prins inceputul de an separate, dar am fost atat de mandra de ea si atat de spectaculos mi se pare acest inceput de an la inaltime… M-am simtit atat de aproape de ea pentru ca da, si mie imi place sa fac lucrurile diferit. Nu ca ceilalti. In secunda in care mai mult de jumatate din trupa ei de prieteni face ceva, ea nu mai vrea sa faca si incepe ceva nou. Si eu fac exact la fel, nu-mi place cu gramada. Intuiesc ce se ascunde sub asta… dar pot sa gestionez relatia cu Maria din perspectiva asta pentru ca suntem la fel.
Am uitat sa imi doresc ceva de Anul Nou. Pur si simplu am uitat… Dar au fost cateva zile teribil de intense, cu bucurii, cu multe lucruri la comun, cu prietenie extrema si cu suparari pe masura. Aproape ca am pierdut un prieten, pentru ca m-a luat prin surprindere cu un comportament care mi-a adus lacrimi in ochi. Mai intai l-am judecat rapid si aspru...apoi am respirat, m-am gandit mult si am ales sa nu il urasc. Spun aproape l-am pierdut pentru ca am ales sa plec mai devreme si sa decid ca nu mai fac niciodata chestii comune cu el. Ramanem prieteni, ne salutam, bem impreuna, iesim cu gsca, dar nu mai facem lucruri la comun. E mai bine asa, salvez ce a mai ramas din relatie. Si sigur pot reconstrui, caci eu nu sunt ranchiunoasa…Si nu uit lucrurile bune din oameni.
In gasca de prieteni cu familii complete am fost doar noi 2 din familie incompleta… si ne-am descurcat. Am invatat sa pun claparii si sa reglez skiurile. Am invatat sa strang din dinti si sa o las sa se avante pe partie, sa cada si sa o vad de la distanta cum se ridica. Poate ca tura urmatoare de mers la ski incerc si eu sa invat…Imi place ca nu ma mai tem de lucrurile pe care nu stiu sa le fac. Anul trecut imi era groaza de clapari, ma gandeam cum o sa ma descurc eu singura cu echipamentul Mariei. Atunci m-a ajutat prietenii, anul acesta am luat soarta in maini. Si mi-a iesit.
Ne-am certat si ne-am impacat de multe ori, avem discutii complicate despre ce inseamna o relatie. Si eu am vazut in jurul meu mai aproape decat credeam tot felul de modele de “echipe de familie”. Si le-am studiat cu atentie si imi dau seama ca eu nu sunt inca gata sa fac compromisuri. Eu pot. Asta ma defineste. Eu pot. Si nu las pe nimeni sa ma ajute. Nici macar nu sunt in stare sa iau mana intinsa ca in cazul in care alunec… eu pot, eu fac. Inca sunt pe cont propriu. Inca sunt 100% suficienta.
Dar la intrebarea prietenilor mei: de ce nu ma urc pe skiuri acum, raspunsul meu a fost: pentru ca nu-mi permit sa aiba altcineva grija de mine! Si asta mi-a aratat cat sunt de “in control”. Tema mea pentru perioada urmatoare este sa iau mana care mi se intinde in caz de alunecat. Chiar daca pot singura. Sa o iau. Sa vad cum e sa renunt la “controlul absolut”.
Sunt intr-o perioada extrem de plina de invataminte, sau poate erau si pana acum dar nu le vedeam. Dar ma bucur ca le vad, parca mi s-au deschis niste canale noi de comunicare.
Si aproape ca am plans de tristete la aproape-pierderea prietenului meu… asa ca sunt pe aproape.

Eleni spune:

Am la treaba de nu am aer, dar iata cum o ard pe forum, si astept sa se crizeze clientul ca sa ma organizez. In fine...
Ziceam intr-un mesaj anterior ca traiesc o perioada plina de invataminte...si cand colo, degeaba le traiesc, tot nu se lipesc de mine. Le vad... si le uit.
De fapt nu mai am rabdare. Mi se pare ca cei din jurul meu se misca mai greu, ca o lalaie mai mult, ca nu sunt eficienti (asa eficienti ca mine), ca pierdem esenta in discutii sterile. Ma scot din sarite oamenii la lucru, membrii familiei mele (cu care am dialogul surzilor de ani de zile si tot nu ma invat minte).
Desi mi-am propus sa slow down si sa ii las si pe altii sa faca lucruri, in ritmul lor (ca nu sunt toti niste impulsivi isterici ca mine), tot nu rezist. Zic ca stau, stau un pic... si iar ma apuca. Sunt de neoprit si de netratat. Si dupa ce rezolv chestia (umilindu-i pe toti ceilalti implicati, nu ca vreau, si pentru ca asa se intampla in momentul in care rezolv eu chestia in locul lor), ma mir de ce toata lumea sta bosumflata. Of!
Si asta e o tema pentru mine. Nu ma pot abtine sa nu fac ordine in vietile/proiectele altora, cand de fapt ar trebui sa imi vad doar de ale mele. Dar pe principiul mai vine vad gunoiul vecinului decat sa mi-l adun pe al meu, fac constant interferente in vietile altora ca sa-i ajut. Cine naiba ma cred?

paulinio spune:

Eleni, nu dai nici un exemplu concret... asa pe teorii si generalitati... stii si tu ca trebuie sa lasi fiecare sa faca in ritmul lui. Si un copil mic invata lucrurile daca ii lasi libertatea de a incerca. Poti supraveghea dar vad ca nu te tine inima sa stai deoparte... E si asta o etapa, trebuie sa-i lasi si pe ceilalti sa se loveasca de prag... si mai ales, nu interveni daca nu-ti este cerut ajutorul.


Radu-Mamii Andrei (4ni si o luna mare) + 20+

buli spune:

se spune ca intai trebuie sa invatam sa fim indulgenti cu noi.
dupa aia ne va fi mult mai usor sa ii acceptam pe ceilalti asa cum sunt si sa vedem partea buna din fiecare

dana vio spune:

Eu cred ca fiecare are dreptul la propriile greseli.

Alexandra Maria
14.12.2007