Un deceniu de reusite… si o noua evolutie.(2)

<<<Topic precedent

---

Ante scriptum: Multumesc Bonsai.

Si acum ce vreau sa va zic. Mai am cateva ore pana plecam la Roma. M-am gandit asa, daca nu ma lasa astia maine dimineata sa ies din tara cu hotararea in original si copie, va scriu pe forum si atacati aeroportul cu furci si topoare da? Ca eu probabil voi fi arestata din cauza scandalului pe care il fac (imi pregatesc si niste fuste sa mi le pun in cap).

Desigur, e doar o teorie apocaliptica, nu se va intampla nimic, o sa va povestesc luni-marti despre aventura noastra de o zi.

buli spune:

ei, lasati scenariile.
mai bine pregatiti camerele foto, goliti cardurile, incarcati bateriile, culcati-va devreme.
pe o straduta foarte aproape de fontana di trevi este o inghetata demential de buna.
v-ati facut o lista cu ce e musai sa "bifati"?

aventura faina sa aveti!
lui Matei i-au placut mult colloseumul, forumul roman si piata san pietro

Eleni spune:

Am facut toate cele de mai sus. Inclusiv golit cardul de credit :-)).
Mi-am facut lista, nu e nimic musai, e doar de fun. Avem Collosseumul cumparat online, restul vazand si facand. Si evident mancand... tot ce gasim bun pe acolo.

A_Iulia spune:

Te lasa sa iesi din tara SIGUR. Noi doar asa circulam. Doar sa nu uiti pasaportul Mariei acasa Eu abia astept sa ne povestesti ce ati facut pe acolo.

Distractie placuta!

Katriana spune:

Eleni,

In primul rand spune-ne cum a fost la Roma ? Ce-ati vizitat ? Cu detalii .......
In 16 nov. plec si eu cu sora mea si nasii ei si pe langa ca nu stiu daca sotu' o sa vrea sa stea cu copilul , am emotii mari.
In legatura cu mesajele private am incercat de cel putin 5-6 ori si-mi spune ca nu poti primi mesaje private, deci te rog pe tine sa-mi trimiti unul deoarece eu am primit un PM si-am si trimis unul.
Am mare nevoie sa vorbesc cu tine, baiatul meu nu vrea sa inteleaga ca eu divortez , nu credeam ca e asa atasat de tatal lui avand in vedere implicarea lui in viata copilului.
Incepe sa planga de cate ori abordez subiectul incercand sa-i explic ce inseamna divort.
Insista ca el nu va mai avea doi parinti , si nu va mai avea tata.
Ma face praf , pentru ca psihic sunt oricum cam varza si ma deprima cumplit.
Nu vrea sa scrie,a luat numai calificative slabe in semestrul asta mi-e teama ca nu o sa ma descurc cu el.....dar nici la taica-su nu ma intorc in veci.
Te rog incearca sa-mi trimiti tu adresa ta de email.

Multumesc,
Cristiana

Eleni spune:

Buna seara.
Abia acum imi fac timp sa scriu despre experienta latina.Daca s-a intamplat, inseamna ca am iesit din tara fara fuste in cap… doar cu hotararea original + copie. Va multumesc ca mi-ati deschis capul, faceam aiurea procuri si imi legam fire invizibile singura.
Buuun, soseste seara de 25 octombrie… Maria era cu adrenalina cat casa, eu am ajuns tarziu de la birou, nu apucasem sa fac nimic, m-a prins 12 noaptea facandu-mi unghiile, ca v-am zis ca sunt fudula si mai degraba nu dorm decat sa ma duc cu unghiile urate.
Maria a adormit cu greu la ora 11.30, dupa amenintari ca nu o mai iau daca imi comenteaza la trezire. Aveam avion la 6.45, citisem ca trebuie sa fiu cu 3 ore inainte pe aeroport. La 2 m-am trezit (a fost un somn ca de dupa amiaza) sa ma pregatesc (da, da, stiu, dar asta sunt nu am ce face). Am facut si cateva sandwichuri, am scos catelul afara, si la 3 am trezit-o pe Maria. S-a trezit evident greu, dar mai bine decat daca ar fi mers la scoala.
Ea oricum statuse 2 zile inainte acasa ca avea febra si amigdalele inflamate de abia inghitea, si ii spusesem ca o iau si bolnava, nu ma intereseaza, poate sa boleasca si prin aeroport, sa nu-mi strice experienta… si bietul copil s-a conformat, s-a pus pe picioare oarecum decent, cat sa poata rezista.
O trezesc, o imbrac, la 3.30 vine taxi si pornim, la 4 suntem la aeroport. Avem check in facut online, hai sa trecem de control. Trece Maria prima, apoi eu. Cat ma pipaie domnisoara granicer (circ mare de altfel ca eu gadil infiorator si ma feresc involuntar ca nu ma pot abtine), vad agitatie la geanta mea. Ma cheama departe si??? Scoate din portfardul meu sprayul paralizant de care uitasem complet (ca o paranteza, mai trecusem si cand am fost la Verona cu el si la dus si la intors, am uitat sa il scot si nu l-a remarcat nimeni)… in fine mi-l scoate si zice la mine pe un ton autoritar: la ce va foloseste asta? Si eu, la fel de autoritara: Stau in Berceni! Mi se pare suficienta explicatia. Desigur am castigat aprecierea intregii cozi… m-am ofticat ca am uitat de el si evident mi l-au oprit (aveau dreptate de altfel, am uitat pur si simplu)… acum trebuie sa imi iau altul si parca vad ca o lalai mult.
Revenind… trecem de gadilat si controlat in geanta, ne asezam in asteptare cu o cafea si niste rontaieli… I-am zis Mariei sa doarma in aeroport, nici gand, avea super-excitatie verbala, era ca o nebuna… dar am inteles-o. Vine ora imbarcarii, ne suim in avion, loc la geam evident… si decolam. Expresia de pe fata ei … nepretuita! Dupa ce si-a mai revenit din transa a facut poze, apoi s-a jucat pe telefon (gata, efectul a tinut-o 30 de minute) dupa care se obisnuise…
Aterizam la ora 8.45… ma si gandeam ca ne incepem programul… si stam o ora la control pasapoarte… pfoaaaa. Finalmente, iesim sa luam busul catre centru. Il intreb pe flacau cand e urmatorul, zice ca in 10 minute, am asteptat 35 de minute. In fine, nu m-am enervat, suntem latini… si oricum nu voiam sa ma enervez din nici un motiv. La 10.30 ne suim in autobus (la 10.30 aveam si rezervarea sa intram la Collosseum, mi-a fost un pic teama ca pierd intrarea, dar am zis ca incerc oricum). Ne suim in bus, Maria se aseaza in primul rand, primul loc sa vada tot. Porneste busul si… Maria adoarme. ADANC! Am ras sa mor, cum a debutat experienta turistica. Ajungem la 11.10 la Colosseum. Intram fara probleme din cauza intarzierii, ne ducem sus si… eu plina de anticipare incep sa ii povestesc ce citisem, ea arunca un ochi, remarca cum tundea un nene tufisurile in forma de triunghi, imi cere aparatul sa il fotografieze pe frizerul de tufisuri si imi zice: Mmm, credeam ca e mai colossal… ce mai avem in program? La 11.45 ieseam din Colosseum, a durat mai mult sa gasim iesirea. E drept ca nici eu nu am fost foarte entuziasmata, cred ca proiectasem mai mult (asta e pacatul meu, visez mult si realitatea nu prea e ca ce astept eu).
Pasul urmator… sa mancam. Maria era in fibrilatii de foame, ne oprim sa luam niste suveniruri de langa Colosseum si apoi vede o ghereta cu calzone calde si parfumate, direct acolo s-a dus. Bine, bine, iau 2 pizze calzonate, suc si inghetata si vedem un bus din ala de colindat prin Roma… alergam spre el (nu de alta, dar aveam nevoie de un loc unde sa stam sa mancam) si il vad rosu, iau biletele si ne ducem sus pe platforma. Batea un vant sa ne ia pizza din mana, infulecam amandoua ca 2 disperate, ne uitam oarecum cu coada ochiului la ce vedeam… dupa 15 minute vedem ca se intoarce busul in acelasi loc de unde il luasem, aflu ca practic il luasem la ultima statie dar ca daca stam 15 minute o ia din loc. Excelent, eram satule, luam o harta si vedem 2 trasee unul rosu si unul albastru… ma gandesc eu autobus rosu, traseu rosu. Porneste busul, vedem muuulte, Columna, Vaticanul, Castelul Sant Angelo, multe basilici, Isola Tiberina… urmaream pe harta, faceam poze, comentam. Si ma gandeam ca ce bine s-a nimerit ca vedem multe asa, si ne mai ramane timp si de o cafenea…
Pe drum Maria a bagat perla dupa perla: mai intai dupa ce a numarat ea multe basilici Santa Maria, Santa Lucia si alte Sante, m-a intrebat: toate astea sunt bisericile lui Mos Craciun?
Apoi, cand am trecut pe langa Isola Tiberina, a scos alta: aici putem sa ne plimbam si cu canoia aia cu marinar care canta? “Canoia” era articularea hotarata a cuvantului canoe si se referea evident la gondole.
Si apoi a tinut-o tot asa… nici nu le mai stiu. E foarte amuzant sa urmaresti un copil de 10 ani care inca nu invata istorie la scoala…
Trecem de Vatican si de castelul Sant Angelo, ma uit la ceas, tocmai bine urma Fontana di Trevi… si cand colo ajungem in alta parte. Coboram de sus de pe platforma si intreb ghidul cand urmeaza Fontana si imi zice: Madame, e linia albastra. Si eu: dar autobuzul e rosu… si el: da, dar toate autobuzele sunt rosii, si imi arata in fata un afis mare pe care scria Blu Linea… pai daca noi alergasem din spate sa il prindem sa stam sa mancam, normal ca nu vazusem afisul. Well… ce conteaza, coboram, ma uit la ceas, ora 2. Ma gandesc ca daca plec la 3 (atunci aveam bus spre aeroport) si ajung la 4 in aeroport e tocmai bine. Asa ca luam un taxi de unde coboram pana la Fontana. Incercam sa trecem prin zidul de oameni, doamne fereste ce era acolo… Erau unii care aruncau banii de sus de pe trotuar pentru ca nu ajungeau… mi se parea ruleta ruseasca, daca primeai un ban ala aruncat cu viteza intre ochi ti se implinea fix ultima dorinta… fantana kamikaze.
In fine, reusim sa ne strecuram, aruncam pumnul de centi pe care il adunasem toata ziua, eu ma cam grabeam sa plecam nelovite de bani, Maria inca se gandea la dorinte, isi alegerea, cantarea, eu ii tot ziceam: Hai mama, hai mama… termina de pus dorinte, arunca pumnul de banuti, iesim din aglomeratie si imi zice: fac pe mine de nu mai pot. Bine, ma uit la ceas, inca 30 de minute, hai sa bem o cafea si sa mergi la toaleta. In toata zona full… nici un loc liber, si nici vreo toaleta disponibila. Situatia devenise presanta, ajungem intr-un Mc’Donald’s unde speram sa fie toalete… era una singura si o coada de vreo 20 de femei. Pfoaaaa, Maria nu mai putea merge, stam aici… si stam, si stam. Am stat 35 de minute… cand ma iesit si am vazut ceasul am innebunit. Ma gandeam numai ca urmatoul bus spre aeroport era la 4.30, alergam spre un taxi, ne duce la Termini, vedem busul, fugim spre el… practic a inchis usile peste noi.
Ne asezam gafaind si cand ma intorc la Maria, adormise. Instant. Absolut fascinant (uitam sa spun ca la un moment dat a adormit si in autobuzul turistic, cand nu am mai vorbit cu ea cateva minute), era praf de oboseala. Ajungem la timp in aeroport, stam la o coada cumplita la control, trecem de verificare si vede duty-free-ul. Stam si acolo vreo jumatate de ora, era foarte fericita, a cumparat suveniruri si dulciuri. Apoi facem control pasapoarte si ne pregatim de asteptat avionul Si il asteptam… multisor, ca a avut vreo ora intarziere, dar nu aveam nici o frustrare, eu aveam in plan sa ajung sanatoasa acasa impreuna cu Maria, nu voiam sa ma incarc aiurea nervos. Inca in avion am aplanat niste conflicte cu niste calatori care erau absolut isterici si tabarasera sa se certe cu personalul… sa se omoare cu aia, sarisera la bataie, avionul nu decola, ca la circ. Si evident nimeni din ceilalti nu se baga. Dupa ce am intervenit, imi dadeau toti dreptate pana m-am enervat si le-am tinut o prelegere despre pasivitatea legendara a “plugarului” roman care sta sa il tabare toti si care daca nu e direct afectat e fericit si multumit. Pfoaaa, ce incursiune in istorie le-am facut. Maria ma asculta atenta si cand m-am asezat mi-a zis: Mami, tie nu iti e rusine sa se uite atata lume la tine? M-a busit si rasul… I-a zis ca mor cand vad lipsa de reactie a oamenilor din jur. Cand am terminat de raspuns la intrebare, ea adormise… evident.
S-a mai trezit tarata de mine la aterizare, a adormit iar in taxi, s-a trezit acasa in strada si s-a culcat asa cum era.
Concluziile acestei experiente romane?
Daca o intrebi pe Maria ce i-a placut cel mai mult, ea zice ca zborul si duty-free-ul… si pe 3 fantana, dar asta pentru ca sunt sigura ca si-a dorit niste tablete, niste PSPuri, niste alte alea cu care eu nu sunt de aord.
Eu nu m-am atasat de Roma, Praga ramane orasul meu de suflet. Dar nu neg ca a fost o prima intalnire superficiala, si poate ca nu i-am dat Romei sansa sa se afirme… deci nu m-a cucerit, dar poate data viitoare…
Am aflat ca nici un plan nu se potriveste, ca ne prieste spontaneitatea, si ca nu ne blocheaza neprevazutul Si am mai aflat ca Maria are abilitatea de a adormi oriunde si oricum, si cu mandrie afirm ca: Ma mosteneste!
In rest, asta a fost doar inceputul, de acum incolo o sa tot facem lucruri… si imi mai trebuie obiective pe lista de viitor.

buli spune:

ce fain!

Eleni spune:

Anca, ai un personal stalker? care e faza cu dezaprobarile?
Lau2, eu sunt cel mai tolerant om din lume, dar pe subiectul asta (al meu) ma deranjeaza vendettele. Asa ca ia-ti nervii si dezaprobarile si ramai la usa, bine? poti sa tragi cu ochiul poate inveti ceva... poate transmiti altora, dar te rog ... respecta-mi alegerea!

buli spune:

eu am buton de ignore
nu toata lumea are - sic!

buli spune:

dar tot voiam sa-ti mai spun ceva - Italia mi s-a parut o destinatie foarte ofertanta si ieftina.
weekend-urile acolo pot fi grozave.
ma rog, mie imi si place f mult, pana acum n-am fost undeva si sa zic - hmm, aici nu m-as intoarce.

Eleni spune:

Clar ca nu... eu m-as intoarce oriunde, eu sunt o "vagaboanda"... ma rog hoinar suna mai bine... am zis ca n-a fost love at first sight, dar I had my share of fun and laughter.
Una peste alta obiectivele au fost atinse toate... Asa ca stau cu ciubotele in picioare si vanez destinatii...