Bebe-curcubeu

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Bebe-curcubeu | Autor: Bob_Pixel

Ne-am cunoscut in 2005 si imediat am devenit un cuplu. Ne-am casatorit in 2008, eu pe principiul "primul iubit, primul sot (si ultimul)", el pe principiul "de ajuns cu "nazdravanele" (ca sa nu zic altfel ), hai sa imi iau fata cuminte"
Apropouri ii tot bateam legat de copii, el mi-a zis ca nu se simte pregatit. Am asteptat nitelus, pana s-a pregatit dumnealui si ne-am pus pe niste treburi. Care treburi nu prea erau eficiente. Ma rog, au urmat analizele standard de ambele parti, sanatosi tun amandoi... pe 1 aprilie 2010 am bifat si hopul histerosalpingografiei. Si s-a dovedit ca ziua pacalelilor ne-a adus cea mai frumoasa surpriza. Pe 22 aprilie dis de dimineata, il bateam in cap (la propriu) cu testul pozitiv. O fericire mai mare ca in acele saptamani ce-au urmat nu am simtit. Eram in al noualea cer, ciripeam, radeam, ma mangaiam pe burtica...o nebunie. Imi pregatisem un singur nume, de baiat. Desi alesesem sa tinem sexul copilului o surpriza, eu pregatisem doar nume de baiat. Nu pot spune cu mana pe inima ca stiam eu cert ca va fi baiat, asa am simtit eu sa fac. Eu ii ziceam Bob si tac-su ii zicea Pixel, deh, tati e mai tehnic. Si apoi a venit 1 octombrie 2010, vineri, aveam 27 saptamani, am mers la eco la alt doctor decat al meu, asa se nimerise. Ca de obicei, ciripeam in cabinet si trancaneam singura in timp ce doc scana cu sonda pe burtica. "Stiti, zic eu, s-a lenevit ceva de speriat bebe asta. De cateva zile abia da din craci, ia spuneti-mi, ce tot face?" Si doctorul ingandurat si grav ne zice direct ce nu vrea nimeni sa auda "Imi pare rau sa va spun asta, dar bebelusul dvs s-a oprit din evolutie!"
...
NU vreau sa scriu despre momentele alea. Am nascut pe 5 octombrie, am venit acasa cu bratele goale. Cuvantul care ne definea a fost : devastare. Anul ce-a urmat a fost greu, sotul a fost fara slujba, era angajat de cateva ori in luna de proba, pe bani de nimic, dar cu promisiuni frumoase si apoi constata ca e exploatat pe 3 lei. Eu eram depresiva si abatuta. "Lucram" pentru bebe, mecanic, indarjit... In noiembrie 2011 sotul s-a angajat intr-o firma super civilizata si corecta. La inceput de decembrie am hotarat (cu adevarat) sa las stresul conceptiei de o parte si sa imi ofer mie si familiei o luna frumoasa, relaxata. M-am ajutat cu nitel vin rosu, o reteta de la MeAlex, prietena mea pe care am cunoscut-o pe forum, la Aspirante. In noaptea de revelion am hotarat cu sotul sa incepem analize mai amanuntite in Ungaria, ne gandeam chiar si la ajutor medical pentru a face bebe. La miezul noptii mi-am pus o singura dorinta, sa am bebe. Pe 3 ianuarie plangeam amarnic cu un pahar de pipi pe birou si testele nedesfacute. Nu ma simteam deloc norocoasa, dar totusi aveam (si am inca ) "boala pipilui pe betze" Eh, rasul depresiv s-a transformat in hohote de bucurie cand am vazut ||.
De data asta, am avut o abordare foarte discreta a sarcinii. Am luat fiecare zi pas cu pas. Iarasi am decis sa pastram sexul o surpriza, toti isi dadeau cu parerea ca e una, ca e alta. Eu... pregatita cu nume de fata. Habar n-am de ce, asa mi s-a nazarit. La mijloc de septembrie aveam dpn. Cezariana urma sa fie pe 6 sept, ca bebe era cu capsorul in sus. Pe 26 august ma scoate consortul la plimbare, la Pustnicu. Ne plimbam putin, mancam la o terasa frumoasa, cu multe pisicute printre mese... frumos, ce sa mai . A doua zi, la 7 dimineata, ma pomenesc cu dopul valea. Stiam clar ce e, desi nu mai vazusem niciodata. Fuga la doctorul 2 (al meu tocmai intrase in concediu), luat pastile de oprit travaliul, mers acasa. Pe la pranz, ma pomenesc iar cu contractii dese si dureroase. Luam bagajul, mergem iar la spital. Ma consulta medicul de garda si decide ca nu mai putem amana nasterea. Imi suna doctorul sa vina de acasa, ma baga in cezariana si stau si astept cu emotii pana la cer. Ne intrecem in glume (doctorii mei sunt foarte de treaba si amuzanti ) in timp ce stau si-i simt cum trag de diverse pe acolo Stiam din ce citisem pe aici ca vine o smucitura cand se scoate copilul. Mi-am tinut rasuflarea cand am simtit-o si apoi, in secunda urmatoare, am auzit un plans de bebe iritat. Doc ma intreaba glumet : "Nu stii ce e, nu?" Pffff, eu sa plesnesc deja. Nuuuuuuuu, ce e?????? Si-mi zice : "E fetita !!!" Si ma bufneste un mare plans si-i strig "Iris, te iubeste mami!!!" Asistenta imi zice sa ma intorc s-o vad. Intorc capul, dar nu vad nimic, e un ghem impins aproape de ochii mei. Pup un obrajor cred, habar nu am, pup la nimereala. Morrrr ! Ii simt pielea pufoasaaaaaa si catifelataaaaaa. Pffff, nu mai stiu ce sa mai zic. Eu, aia vorbareata, acum zac pe masa de operatie, cu pardonul gol, incapabila sa mai gasesc o vorbulita de scos. Ea pleaca sa-si gaseasca gagic la neonato, eu raman zambind tamp. Doctorul are chef de glume si ma dojeneste ca nu cooperez, eu ma lupt sa nu adorm. Pana la urma imi da permisiunea sa trag un pui de somn pana ma coase si sa merg pe incredere, ca face o cusatura artistica. Mda, cred ca i-am zis ca il verific eu mai incolo sau intentionez sa-i zic, nu stiu, dar adorm.
A doua zi la 8 ma trezesc cu doc, vesel ca o albinuta, venit sa-si inspecteze cusatura. Il bomban ca e maaare si naaspa, se supara si regreta ca si-a irosit bunatate de talent pe mine, nerecunoscatoarea. Ratez vizita la copii de la 9, sunt prea varza sa ma misc. Dar ma ambitionez sa merg pana la 12 si uite-ma la 12 fara 10, alba ca zapada (la fel de frumoasa, da!! ) in usa la neo. Ma prezint, asistenta face "aaaaa, cunoastem. Luati-o, doamna, ca face o galagieee!!!" Ei da, hai rostogol d-aci, copilul meu e o floricica. Si primesc o sarmalutza alba, ca zmeul din poveste, o falca-n cer si alta-n pamant. Pfiuuu, da' ce plamani are dragoanca!! Atunci o vad si eu ca lumea. Sunt eu in miniatura si cu nervi grozavi!!! Ma uit la ea si uit si cum ma cheama. Dar stiu cum o cheama pe ea. E perfecta si o cheama Iris-Elena !!

Mami de dragonita Iris !

Raspunsuri

Inceputul discutiei

VIOIKA76 spune:

Sa creasca mare si sa fie sanatoasa!
Doamne ,prin ce a-ti trecut si voi!
M-a impresionat tare povestea ta!
Va imbratisez si sa va dea Dumnezeu o viata senina!

Mami de Ana(13.12.2003) & Dragos(22.12.2008)
si acum16+