Caut o mamica singura

rall spune:

E o fotografie de stock.. cu rol de avatar? (uite-o si www.9am.ro/top/Cum-sa/la-masculin/221324/cum-sa-iti-iei-concediu-de-paternitate-in-locul-sotiei/4/Cum-se-obtine-concediul-de-paternitate.html" target="_blank">aici, de exemplu)

secrau22 spune:

Nu are nici un rol, este doar o poza de pe net, care mi-a placut

marius spune:

Eu stiu? Poate sa speram la un dram de noroc? Oricum iti tin pumnii sa reusesti!

Rufus spune:

Mi se pare ca eviti o intrebare (insinuata sau pusa direct aici): de ce nu concepi propriul copil? De ce vorbesti de adoptie, crescut copilul partenerei si nu de conceptie?

Rufus, Tora si iadele

marius spune:

Poate pentru ca nu (mai) are (suficienta)incredere (in el)? Eu simt o doza de lipsa de incredere dupa felul in care scrie. Uneori (mai ales) cand nu avem ceva ce altii au in mod obisnuit ajungem sa ne dorim lucruri care confera o doza de compromis chiar daca nu este exact ceea ce ne-am dori. Daca ai sa citesti prima postare se regasesc usor aceste repere de nesiguranta acestea devenind surse de acceptare a compromisului (acel... e bine si asa si asa... macar atat cat sa...), care compromis pentru tine devine o intrebare ce constituie "obisnuitul tau" dar nu a lui.
Pot sa gresesc.

secrau22 spune:

ma "citesti" bine Marius.... toata stima

szivarvany spune:

Eu zic sa incerci in retele de socializare, pe zona TM, cred ca ai avea mai mult succes pe acolo decat pe forum.



Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi: Iulia Copiii Monicai Alex Luca


Impreuna pentru 60 de copii
Prietenii lui Mos Craciun

Tilia spune:

M-am mai gandit la topicul asta si o sa-mi permmit sa speculz unele chestii.

Nu mi se pare ca esti bi, eu cred ca esti gay, dar nu destul de increzator incat sa accepti asta. Bisexualitatea iti permite sa crezi ca vei putea avea ,,familia perfecta" la care aspiri si care e musai sa fie cea clasica, mama, tatal si copilul. Problema e ca pe tine nu prea te intereseaza ,,mama", iar posibilitatea de a fi intr-un cuplu de barbati si de a creste un copil astfel te face sa te simti a-normal. De altfel, nu ai putea sa iti rezovi problemele din copilarie astfel.

Parerea mea e ca ai nevoie sa te intelegi mai bine, sa te accepti asa cum esti si, poate, sa cauti ajutor de specialitate. Traumele copilariei nu se pot ignora asa usor, chiar daca nu vrem sa acceptam asta.

marius spune:

Stii ce ar putea fi o problema?
Tu esti sincer. In principiu este corect. Problema este ca mentalitatea unei femei(in general) si al unei mame (cu atat mai accentuat) este ca isi doreste (pe drept cuvant) in primul rand securitate pentru ea si pentru copilul ei. Totul pleaca de aici. In momentul in care tu spui "ok am avut relatii cu barbati de multa vreme nu am avut cu o femeie si asa dori sa..." prima reactie in conditiile de mai sus este de alerta, de retragere, de securizare.
Eu asa simt cel putin. Vezi tu, exista mentalitatea aceasta si orice ai face in astfel de valuri inoti, conform careia pare bizar, nelalocul lui ca "un barbat sa aiba relatii cu alt barbat si sa fie sotul meu?? Este greu de acceptat si sa am o relatie cu un barbat care calca stramb cu o femeie dar cu un barbat?! No way!" Pe scurt chiar si in conditii obisnuite asa cum este perceput obisnuitul, se leaga destul de greu relatii cat de cat stabile chiar compromisorii intre un barbat si o femeie care au un copil sau mai multi ce nu le sunt comuni, iar in situatia descrisa de tine devine daca nu imposibil, cel putin putin probabil. Nu uita ca o femeie cu un copil este mult mai atenta la anumite detalii, are o anumita mentalitate data atat de experienta vietii ei de femeie dar mai ales conferita de statutul ei de mama, care este extrem de exclusivist dar tine de natura umana.
Cel putin aceasta este opinia mea.
Eu aproape ca as risca o intrebare directa(asa sunt eu):
Cat apreciezi ca face parte din viata ta un barbat si cat o femeie? Nu trebuie sa-mi raspunzi mie.

oana_s spune:

Imi aduc aminte de mine...pe la 28 de ani.

Aveam un prieten fff bun, gay...amandoi eram de ceva vreme singuri si fara perspective reale de a ne face familii. Ne-am jurat ca daca ajungem la 35+ si tot singuri vom fi, eu sa fac un copil cu cineva, sa ne casatorim si sa-l crestem impreuna.

Lucrurile n-au ajuns pana acolo, ca n-a fost cazul, dar de multe ori ma gandesc la "ce-ar fi fost daca".

Secrau, daca esti bine intentionat, eu iti urez bafta.
Pana la urma, ce e asa grav sa ai langa tine un prieten cu care sa te intelegi perfect, sa va potriviti la gusturi (inclusiv la barbati), sa nu existe motive de gelozie, cu care sa-ti cresti copilul frumos si echilibrat...pana la urma as putea sa fac asta si cu cea mai buna prietena