Posibil caz de abuz asupra unui copil... ce sa fac

Alexia27 spune:

Nelia, da, cand e vorba de abuz repetat, comis mai ales de tata, se intampla ca mama sa stie si sa nu ia atitudine. Sau vreun alt frate, care nu spune de frica, sau e si el abuzat. Am si spus acum cateva mesaje ca am avut la servici cateva cazuri de genul asta, cand mama il vroia me musiu inapoi acasa dupa ce ala i-a molestat propria fata, sau in alt caz- fete.

Dar cand abuzatorul e altcineva, gen unchiul sau bunicul, e posibil ca nici unul din parinti sa nu stie nimic, Si doar o relatie foarte buna cu copilul si o preopupare permanenta iti permite sa observi diferente de comportament. Altfel, din pacate tot copilul de gasit vinovat :( A! Ca sa nu mai spun de cazurile cand bietul de el chiar deschide gura sa vorbeasca si nu e crezut! E acuzat ca minte, ca inventeaza, ca i-a bagat cineva in cap lucrul asta..si saracul de el trebuie sa traiasca cu impresia ca el e ala rau care merita ce i se intampla, daca adultii din viata lui spun ca e vina lui...e trist, foarte trist...

a_alinta spune:

carmen, scuzele erau de natura ca am citit inca o data si tu chiar nu ai dreptate. nu stiu ce ai vazut tu cu un minut in urma dar tonul meu va ramane acelasi .

Carmenbr spune:

Alina, pai sa vedem.
1. Eu spun de mama ca sta la usa, referindu-ma la usa apartamentului asteptand ca tatal sa se intoarca cu fetita acasa. Tu te referi la tata ca nu sta la usa ci in camera de pregatire cu fetita. Eu vorbesc de mere, tu vorbesti de pere si tot mie imi spui cu tupeu sa ma duc sa citesc mesajele. Specific ca te refereai la mesajul de mai sus, ca doar tu l-ai citat, nu eu, asta ca sa nu o mai intorci ca la Ploiesti cu mine.
2. Cand imi spui mie din nou ca tonul ramane acelasi, desi prima data ti l-am ignorat, doar ti-am sugerat ca nu e ok sa folosesti un astfel de ton, ca nu esti seful nimanui pe aici, ar cam trebui sa-ti fie rusine. Nu ma cunosti, nu te cunosc, dar din cate stiu nu esti nici macar seful meu, asa ca nu-ti permit sa-mi vorbesti pe un asemenea ton, MAI ALES cand nu ai dreptate.

marius spune:

Ramaneti on topic va rog.

Aqai spune:

Nelia, just trust me on this one. detalii mai multe nu pot sa dau, dar accepta ca e asa cum spun eu si ca stiu ce s-a intamplat, desi e mai greu de crezut

probabil ar fi putut contesta si cere o investigatie, insa au cam fost tare dezamagiti ... li s-a spus nu fara motivatie, apoi ei au facut oarece taraboi sa afle totusi ce s-a intamplat si cand au aflat cred ca nu au mai avut putere si dorinta sa reinceapa lupte si in familie si cu autoritatile.

Oricum, pt ei e mai bine probabil sa isi petreaca viata de pensionar in liniste

Pentru restul discutiei, oi fi eu mai idealista si non-conformista, dar ma simt al naibii de agresata de faptul ca tre' sa merg la scoala sau dau raportul ca are copilul fata busita de la asfalt luat in freza din goana bicicletei si nu l-am luat noi la scarmanat. Si asta din cauza unor dezaxati care chiar nu merita sa fie parintisi care scapa prea usor dupa parerea mea.

pot sa va spun ca in clasa lui fii-meu e o fetita care de 2 ani de cand o cunosc mirose si arata mai rau decat un homless? in viata mea n-am crezut ca un copil de 6-7 ani poate sa miroasa in halul asta. inteleg ca sunt saraci si locuiesc in social housing, da' apa tot au. Pe aceia ii ia cineva la scuturat? exista vreun program care sa educe parintii aia si sa-i scoata din starea de puturosenie pura de nu pot sa spele niste haine si-un copil? eventual sa-i puna si la oarece munca pe undeva, cel putin in folosul comunitatii.

Ei traiesc bine-multumesc, teacherii hranesc copilul la scoala, probabil primesc asistenta sociala pt haine/ alimente si mai stiu eu ce, iara eu dau cu subsemnatul. (nu doar eu, ca mai am o tona de exemple de parinti din scoala care merg cu jalba-n protap).

Poate ca educatia si pedepsele aplicate parintilor abuzatori/ neglijenti ar trebui sa fi mai puternice astfel incat sa descurajeze real fenomenul. In general parerea mea este ca educatia - ma refer aici la programe guvernamentale, sociale de ex, cu privire la parinteala este la un nivel nesatisfacator pe toate planurile.

Victoria_mami spune:

emilia, daca as sta la bloc si ai fi vecina mea, cu siguranta m-ai raporta la autoritati. Aseara, fiica-mea s-a suparat ca fetita vecinei nu era acasa sa vina sa se joace. Si a inceput sa urle! Eu am iesit in terasa la o tigara, ea a ramas cu sotul meu in camera ei sa isi puna pijamalele. Si a inceput sa urle: NUUUUUUUUUUUUU, Daddy, NUUUUUUUUUUUU! Eu in terasa am un tv si la ea in camera o camera web, unde o vedem cand ea doarme si noi stam la tigara. Era pornit, deci vedeam ce se intampla. Stii de ce urla fiica-mea? Nici eu nu stiu! Sotul meu statea pe marginea patului ei, ea in spatele lui urland! Dar daca ai fi auzit-o, fara sa vezi ca de fapt nu se intampla nimic, ai fi jurat ca e batuta crunt! Deci, uite ca uneori mai sunt si copii care urla fara rost, ea era suparata pe faptul ca prietena ei nu era acasa si s-a descarcat pe Daddy, ca el era acolo. Si pe cuvant ca nu e nici abuzata si nici un copil rau; era obosita si frustrata si s-a descarcat asa cum a stiut ea...

nelia spune:

Aqai, stii bine ca imi esti draga, dar nu, nu pot sa accept. Si nu vreau detalii, ele pot fi reale, dar tu stii varianta lor, ai vorbit si cu fata? Cu detalii sau fara, eu ramin pe a fetei, cineva trebuie sa o asculte si pe ea. Pacat ca nu au mers mai departe, poate ca era fata cea mai mare, primul copil, poate ca ar fi aflat cum au fost parintii ei... sau cum i-a perceput ea, cum a crescut ea de a ajuns sa dea aceste rewiuri negative. Banuiesc ca nu mai vorbesc cu ea si gata, s-a rezolvat problema pentru ei...

Daca unul dintre copiii mei s-ar opune sa iau alti copii in grija (parca nu-mi vine totusi sa cred ca doar au sunat-o, ea le-a spus no way si gata, s-a inchis dosarul, dureaza mult pina cind o familie devine ceea ce voiau ei sa devina), in loc sa ma supar, sa ma pling pe la vecini si cunoscuti, mi-as pune un mare semn de intrebare si as incerca sa vad de ce un copil de-al meu nu ma considera capabil de asa ceva.

E ca si aici la subiect, se stie varianta mamei, tata e pus sub colimator, amindoua partile ar trebui puse daca se vrea binele copilului.

Cu agresatul te inteleg, asa este. Nu e placut sa fii luata la intrebari cind tu stii sigur ca nu ai facut absolut nimic din ce presupun ei observind copilul. Insa, nu e vorba de idealism si de non-conformism, ci de faptul ca daca asa se poate salva un copil din abuz, eu accept sa treaca si un parinte nevinovat prin citeva intrebari, ca asa e legea, dar sa se investigheze tot ceea ce e pe copil si in copil in neregula, pe orice copil, pina la aflarea adevarului. Cum altfel poti sa ajungi la cei vinovati? Atunci cind e un mort, toti cei din jurul mortului devin suspecti intr-o masura mai mare sau mica, pina se investigheaza, in cazul semnelor care ar putea duce chiar si la o moarte, ar trebui sa fie la fel... nu stii pina nu-ti pui si nu pui intrebari, adevarul nu se vede cu ochiul liber, in cele mai multe situatii nu.

Si eu cred ca pedepsele pentru parintii abuzatori sint usoare, insa, pe de alta parte, nu cu pedepse schimbi situatia pentru viitor, ci cu educatie. Ori aceasta necesita timp, mult... si nu reuseste cu oricine. Asa ca, mai degraba depui efort si educi parintii, oricit de mult ar dura, decit sa-i pedepsesti, ei nici nu inteleg de ce... se intorc si continua tocmai pentru ca nu isi dau seama pentru ce au fost pedepsiti. Le spui in cuvinte, te uiti la ei si le explici de mii de ori ca nu e bine ce fac, si le vezi ochii si stii atunci ca nu au capacitatea sa inteleaga, iar daca o au, nu au capacitatea, competenta parentala sa schimbe ceva. Cum sa ajungi la acesti parinti, ca sa faci bine copilului, aici ar trebui sa se axeze cei care lucreaza cu ei sau cu copilul. Daca ii judeci si pedepsesti si atit, nu rezolvi nimic, nici pentru ei, nici pentru copil...

Insa atunci cind abuzul e demonstrat clar, sint de acord cu tine ca pedepsele sint usoare si scurte, li se mai lasa timp in viata eventual sa mai faca un copil si sa-l nenoroceasca si pe acela.

Cu ultima fraza sint de acord, ca nu sint perfecte, multe dintre ele sint frumoase pe hirtie si la nivel de discurs si ma seaca lucrul asta, insa sint si care sint in regula, cumva, pe o latura alternativa daca vrei. Si nu sint putine, uite, unul ar putea sa o hraneasca pe fata din clasa baiatului tau, pentru ca probabil parintii sint atit de intepeniti in ale lor incit nu pot fi scuturati. Mi-ar placea sa fie altfel, insa nu e... programele sint concepute de oameni, poate la baza cu idei bune, insa sint aplicate tot de oameni, acolo se impotmolesc.

O mica observatie... e curios cum ai adus in discutie fetita saraca si nespalata, pe care o hraneste scoala, intr-o discutie despre serviciile sociale si abuzurile sexuale. Ca aceasta fetita sint multi copii, exista copii nespalati si care fac foamea in Canada si nu putini. Dar sper din tot sufletul sa nu crezi ca abuzul, mai ales cel sexual, se intimpla in, adica numai in, familiile sarace si nespalate. A lasa un copil murdar si nemincat cum trebuie e un abuz, e o neglijenta crasa, dar abuzul poate capata forme extrem de variate, de perverse si de neinchipuit pentru o minte sanatoasa... iar acesta semnalat de tine este unul din formele usoare in sensul ca se poate iesi din el in viata.

Aqai spune:

Nu-i nimic interesant in cum am adus in discutie fetita, decat ca nu m-am prins ca vorbim exclusiv despre abuzuri sexuale Eu ramasesem la abuz in general si gandesc eu, neglijenta in halul ala e tot un fel de abuz.

well, stiu poztia fetei... din pacate e distorsionata de istoria unui divort dificil si razboiului dintre parinti. ceilalti copii - frati ai ei, din prima casnicie a tatalui lor - sunt mai mari, au putut judeca la vremea respectiva (a divortului) cu mintile lor, au avut o relatie cu tatal lor, ea poate judeca doar prin perspectiva unui copil care nu a avut prilejul sa-si cunoasca tatal decat prin prisma istoriilor "biased" ale mamei. si inca nu e suficient de matura si echilibrata emotional incat sa-si asume resposabiliattea de a-si cunoaste tatal si de a-si forma opinia proprie, in ciuda incercarilor lui. O veni si vremea lor. Io nu zic acuma ca el e perfect, da' zau ca e departe de a nu fi un parinte responsabil. Din cauza relatiei astea disfunctionale, altii copii au probabil de pierdut - sau s-or gasi cu siguranta alti doritori sa ia copii in foster care.

So nu e ca povestea de la subect, dar din nou, ca sa o fac credibila ar trebui spuse mult prea multe. asa sunt doar fragmente si voi ori ma credeti pe cuvant ori ba


si peste toate autoritatile pur si simplu au inchis cazul cu aviz negativ, nici macar nu le-au oferit celorlalti sansa de a-si sustine povestea lor. In prima faza nici nu le-au spus motivul deciziei, si asta nu e chiar corect.


Edit: ca nu-mi place banuiala ta, si e si falsa; sorry. Nu, ei nu au renuntat la relatia cu fata respectiva, nici tatal, nici noua lui sotie, dimpotriva, s-ar da si se daupeste cap pentru asta... dar refuzul e constant si din partea ei. precum am zis, judeca cu mintea mamei ei inca. Din pacate, putini stiu sa se desparta intelept. Sau sa fie intelepti in general (me included cu brio in frunte)


uite, si aici la discutia asta inclinati sa asumam si banuim cele mai rele variante, si sa avem suspiciuni asupra sistemelor....

nelia spune:

Da, inteleg, Aqai. Sint de acord ca s-or gasi si alte familii care sa ia copii acasa si sa-i ajute. Pentru a fi foster family se dau bani, e o sursa buna de venit pentru cei care devin, caci e munca multa si responsabilitate mare. Daca vor sa ajute cu adevarat alti copii, sint atitea locuri unde o pot face, voluntar, nu e neaparat sa ii ia acasa.

Si pentru ca nu ma pot abtine... Cind doi parinti nu au putut gestiona corect un divort intre ei, fara sa afecteze copilul, nu as spune ca fata 'inca nu e suficient de matura si echilibrata emotional incat sa-si asume resposabiliattea de a-si cunoaste tatal si de a-si forma opinia proprie, in ciuda incercarilor lui'.

Depinde si cind au fost aceste incercari, caci daca au fost dupa ce el s-a echilibrat emotional si a devenit cu adevarat responsabil pentru copiii lui, altii decit fata respectiva, din pacate, degeaba il cunoaste acum, ea a crescut cu imaginea lui de atunci, ceea ce a fost pentru ea, nu ceea ce a devenit pentru ceilalti copii ai lui. Si nu a crescut bine, poate ca nu se va echilibra niciodata emotional...

Nu se vorbea doar desprea abuzul sexual, ci despre abuzul in general si ceea ce ai spus despre fetita e o forma de abuz. Insa observatia mea se referea la alt aspect...

Edit la edit.: Cind spun ca am inteles, am intels, insa e alegerea fiecareia. Tu ramii la pozitia tatalui si a familiei, eu validez fata in ceea ce simte si sistemul care a gindit ca e mai bine asa, mai sint si alte familii. Asta nu inseamna ca numai una are dreptate.

Aqai, sufla si in iaurt cind s-au fript cu ciorba. Adevarul este ca abuzul asupra copiilor continua si in unele familii de accueil, e trist, dar asta e adevarul. Copiii sint vulnerabili in general, un copil abuzat, indiferent de abuz, e si mai vulnerabil si are toate usile si ferestrele deschise catre un alt abuz, caci multi nu au cunoscut alta varianta. Aceste familii ar trebui sa fie un loc safe pentru copii, dar nu intotdeauna asa.

mianna spune:

este cat se poate de corect daca sarcina de a confirma abuzul i-ar apartine tot medicului, si el ar fi sarit peste partea asta. ii apartine?

de ce n-ai da in judecata ziarul care a publicat ca iti abuzezi (nu-l vad pe "poate") baiatul?

medicul care raporteaza asa ceva nu cred ca scrie im declaratie ca l-ai abuzat aseara intre orele cutare si cutare in pozitia cutare. scrie ca acel copil are niste leziuni suspecte, a caror provenienta nu a fost comfirmata, si le descrie. are acele leziuni? le are. sunt intr-o zona mai putin obisnuita, spre deosebire de vanataile in genunchi? sunt. li s-a stabilit provenienta? nu li s-a stabilit. job description-ul lui prevedea sa le raporteze? prevedea. existau si sanctiuni daca s-ar fi descoperit ulterior ca nu le-a raporta? existau. deci?