Posibil caz de abuz asupra unui copil... ce sa fac
Raspunsuri - Pagina 17
Alexia27 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Selene_Bunny Fiindca am vazut ca sunt si fete care lucreaza in sistem... Ce se intampla cu abuzatorii care isi ispasesc pedeapsa (inchisoare sau alte pedepse - ce anume?) Ii mai primeste societatea in randurile ei ca pe cineva redeemed (nu stiu cum sa spun in romana - care si-a platit pacatele?), li se mai ofera incredere? Sau raman stigmatizati pe viata pentru ceea ce au facut si sunt mereu priviti cu suspiciune, existand un precedent? |
Selene, pot sa-ti raspund mai detaliat doar in legatura cu abuzatorii sexuali, pentru ca am lucrat durect cu ei. In general nu se intorc la casa lor, se muta in alta parte unde nu sunt asa de usor de recunoscut. Aici procesele sunt publice, si un caz de abuz sexual e mana cereasca pentru media, asa ca le ajunge mutra pe la televizor si e destul ca un singur vecin sa ii recunoasca. Cand ies din puscarie (sau in puscarie, sau inainte de puscarie) trebuie sa treaca prin terapie, un program de vreo 2 ani. Chiar daca nu recidiveaza, au mereu atarnata tinicheaua de coada, ajung sa se izoleze ca isi pierd prietenii, familia ii priveste cu suspiciune, le e mai greu sa isi gaseasca un job, asa ca se duc unde gasesc ceva de facut (in mina spre exemplu). Sunt si ei constienti ca nu vor mai avea viata de dinainte de infractiune si foarte multi sunt afectati, dau in depresie, izolare sociala, fara suport...ceea ce contribuie la riscul de re ofensa.
Asta mai ales la cei hands-on.
Ceilalti, cei care isi bat nevestele si copiii sau ii abuzeaza emotional sunt mai usor de trecut neobservati in societate, din ce am observat eu. Unii se recasatoresc, altii continua sa isi terorizeze fosta nevasta...nu e o regula. Dar aici nu stiu prea multe detalii, in cazurile astea am lucrat cu copiii si putin cu mamele lor, nu cu ei
direct.
Edit ca am vazut ca intrebai de pedepse. Nu toti ajung la inchisoare, unii primesc cu suspendare, depinde de la caz la caz si de la infractiune la infractiune. De exemplu (dar nu e o regula deloc), cei care ofenseaza prin internet (vizionare si colectionare de materiale exploatative cu copii)primesc cu suspendare si au niste conditii puse, pe care daca le incalca li se revizuieste sentinta. De altfel si ce hands-on au conditii si restrictii.
Carmenbr spune:
Aici abuzatorii sexuali sunt trecuti intr-un sistem online public si lumea in general cand cumpara o casa, verifica la ce distanta de casa lor sunt astfel de specimene. Raman inregistrati pe viata in acel sistem si sunt obligati sa isi anunte domiciliul pt tot restul vietii.
Alexia27 spune:
Da, stiu ca asa e in USA. Se discuta sa se introduca si aici sistemul dar s-a renuntat la idee. Aici sunt trecuti intr-un "registru" on line, dar nu e accesabil de public, doar de anumite profesii, si in anumite conditii.
Acum, ca stii cand cumperi o casa unde locuieste respectivul...mi se pare oarecum inutil. Stiu ca ofera un confort psihologic, dar practic... Maine se poate muta, sau casa de langa tine sa o cumpere un pedofil cu acte in regula. Si, cel mai important...sunt peste tot, habar nu ai pe cine vezi pe strada. Eu mi-am dat seama de asta cand, stiind exact unde lucreaza fiecare din ei am ajuns la concluzia ca eu nu mai ies din casa cu copilul. Am ajuns sa evit magazine, locuri de distractie, parcuri, la locuri de joaca eram cu ochii dupa "potentiali"...cand adevarul e, ca din peste 100 de indivizi pe care i-am vazut la servici, doar unul era strain de copilul abuzat- o rapise din strada- Restul erau tati, frati, unchi, bunici, mai un profesor, mai un baby sitter, tati vitregi...mama...deci in familie, persoane in care ai incredere...
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Aqai ...dar da-mi voie sa cred ca nici un medic sau invatator nu e mai calificat decat mine ca parinte in ceea ce priveste copilul meu. Nah, sa-mi fac si statuie :P Dimpotriva, avand in vedere obligatia de a raporta, pe foarte multi ii cred capabili de a o face numai pentru a se proteja de un eventual "de ce nu ai raportat" |
Tu te referi doar la tine. Insa sper ca ai trecut de multa vreme de perioada cind credeai ca toti parintii isi iubesc copiii pentru ca sint ai lor si i-au adus pe lume. Mie mi-a luat ani de zile sa accept, cu durere si cu tristete, ca nu e asa, ca nu e chiar deloc asa. Daca te stii pe tine ca parinte, tu, eu... e valabil ceea ce spui, insa in lumea in care traim, in tarile in care traim nu sint numai parinti ca tine, ca mine, ca cei care discutam aici.
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Aqai Sa nu uitam ca in sistemele astea frumoase, la o suspiciune de abuz intai se indeparteaza copilul si apoi se cerceteaza. Asta e realitatea, nu invers. |
Din pacate, asta e un mit bine intretinut si folosit ca justificare de catre parintii care chiar au trecut prin asa ceva. Nu asta e realitatea, atunci cind se face o semnalare se deplaseaza o intreaga echipa de specialisti si evalueaza situatia. Si nu se ia nici un copil de acasa decit daca exista nelamuriri care sa confirme suspiciunea de abuz.
De multe ori, pentru ca sistemul nu permite sa intri prea mult in cercul familial (aici sint de acord ca trebuie sa fie vorba de specialisti foarte bine formati si care sa stie exact ce au de facut in situatii diverse, unde nu e asa, se pica in extreme), poti veni si evalua, insa pleca asa cum ai venit pentru ca nu a iesit nimic la evaluare. Numai un fler deosebit si ani de experienta si vazut situatii similare te pot ajuta sa vezi, sa simti daca trebuie sa insisti. A fost un caz sfisietor aici, cu trei fete si o femeie asasinate, desi au fost semnalari facute de catre profesori... dar datorita tatalui foarte posesiv si puternic sef de familie, copiii au negat abuzul... si dosarele deschise au fost mereu inchise.
Si asta se intimpla intotdeauna cind nu se actioneaza cu tact, caci se stie cit de manipulatori sint abuzatorii (si de cele mai multe ori trec ca adulti, tati, parinti extrem de grijulii pentru odraslele lor si buni cetateni, ca doar nu credeti ca toti abuzatorii sint nespalati, saraci si ii simti de la o posta).
Eu sint pentru investigare, in toate situatiile, daca exista suspiciune, mai bine sa se investigheze decit sa se inchida ochii. 80 la suta din dosare sint inchise dupa prima evaluare sau necesita masuri foarte usoare, care ajuta parintii si copiii. 2 la suta sint erori si da, poate afecta pe cei implicati. Dar 20 la suta dintre reclamatii sint suspiciuni care se dovedesc a fi al dracului de reale si copiii respectiv, cei care ajung sa fie salvati, caci sint si care nu mai ajung, trec prin chinurile iadului in propriile familii.
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Aqai Niste apropiati mie au intentionat sa ia niste copii in foster care sa-i ajute. sunt pensionari si nu prea au treaba. Cererea lor a fost respinsa fiindca una din fiicele lui din casatoria anterioara nu i-a facut un review pozitiv. in rest, 4 alti copii, ai ei si ai lui, au dat review-uri pozitive. nimeni nu a investigat care e problema cu review-ul negativ si daca era fundamentat au ba. |
Ma indoiesc sincer ca nu a fost investigata care e problema, dar daca nu au obtinut permisiunea inseamna ca motivele pentru care fata respectiva nu i-a dat review-uri pozitive tatalui au fost foarte puternice. E atita nevoie de aceste familii incit nu cred ca au oprit niste oameni care vor cu adevarat sa faca asta doar din cauza unei pareri subiective.
nelia spune:
Acum am terminat de citit tot subiectul. Si inca nu stiu ce sa spun, dar doi parinti care isi disputa la modul acesta copilul, nu pot fi in regula... si eu i-as aseza la o masa, la discutii. E clar ca sint prinsi de ceea ce li se intimpla si nu-si dau seama de raul facut copilului.
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Alexia27 ...cand adevarul e, ca din peste 100 de indivizi pe care i-am vazut la servici, doar unul era strain de copilul abuzat- o rapise din strada- Restul erau tati, frati, unchi, bunici, mai un profesor, mai un baby sitter, tati vitregi...mama...deci in familie, persoane in care ai incredere... |
Din pacate, asta e purul adevar. Si, si mai trist, chiar si persoane din afara familiei sint destul de rare, o proportie covirsitoare de abuzuri, mai ales sexuale, sint petrecute in familie si inca in cea apropiata, abuzatorii fiind exact cei in care copilul are cea mai mare incredere.
De aceea este si atit de greu de depistat abuzul sexual, pentru ca tacerea este foarte mare... tocmai pentru ca sint manipulati sa nu tradeze persoane care ii iubesc... E atit de pervers si mirsav totul... iar copiii sint atit de buni, de increzatori si au atit de mare nevoie de iubire, incit ii duci asa pina cresc cind deja sint considerati, de catre abuzatori si de catre societate, ca fiind cei care au acceptat abuzul, poate pentru ca le-a placut. Si cind cite unul se hotaraste sa vorbeasca, in general, toata familia il priveste ca pe un tradator, ca pe un distrugator al familiei, al minunatelor relatii din ea...Va pun doua cazuri, sfisietoare cum am spus, din punctul meu de vedere, care poate schimba un pic perceptia prezenta asupra abuzului sexual si al abuzului in general.
https://en.wikipedia.org/wiki/Shafia_family_murders
www.jcl.qc.ca/detail_livre/proie/" target="_blank">http://www.jcl.qc.ca/detail_livre/proie/
Sint cazuri cit se poate de reale si nu sint deloc exceptii.
Alexia27 spune:
Vreau doar sa adaug la ce a spus Nelia, ca, de obicei copiii nu vorbesc despre abuz in sensul ca nu spun pe sleau. Abuzatorii au un intreg arsenal de tehnici pentru a se asigura de tacerea lor, de la santaj (daca spui cuiva, mama ta nu o sa te mai iubeasca/o sa fie suparata/o sa spuna ca tu ai fost de vina),pana la amenintare (daca spui te omor/o omor pe mama, sora, matusa, catelul etc), implicarea copilului (tu ai stat, ai vrut, ti-a placut, tu esti de vina ca nu m-ai oprit) si altele.
Dar, se schimba comportamentul copilului; poate incepe sa ude patul, sa aiba cosmaruri, sa se uite in gol, sa aiba crize de furie, agresivitate, rebeliune, sa evite abuzatorul, poate sa se retraga in el, evita prietenii, la scoala scad rezultatele etc. Si aici intervine datoria cui observa ceva, sa anunte. De multe ori mama e atat de ocupata ca doar se mira ce s-a intamplat cu copilul, ca e obraznic, nerecunoscator etc, la scoala poate e apostrofat ca nu invata sau poate e suspendat pentru agresivitate, cand important e sa fie ascultat si sustinut. Dar pentru asta, intai trebuie descoperit abuzul.
nelia spune:
Alexia, parerea mea, dar e subiectiva, este ca o a treia persoana in casa respectiva stie, dar nu spune. Si ce e mai trist, este ca victima, copilul, stie asta. Citeoadta este mai greu de dus acest lucru decit abuzul in sine. Si, cu parere de rau ca trebuie sa o spun pe sleau, in general, aceasta este mama. Aici a inceput sa se discute foarte mult despre acest lucru, oare chiar sa nu simta nimic, sa nu presupuna?! In cazul unui abuz izolat se poate, dar sint cazuri de abuz, mai ales de incest, care dureaza ani si ani de zile... nu se poate sa nu fi fost detalii, semne sau manifestari ale copilului care sa nu-ti dea de gindit... Nu stiu, eu pun un mare si trist semn de intrebare aici.
Oricum, abuzul sexual in familie este unul din cele mai mari secrete si e pastrat cu sfintenie. Iar cind cineva are curajul sa rupa aceasta tacere, este respins de toata familia, rar gaseste aliati. Tocmai pentru ca este foarte greu sa accepti ca in familia ta unui copil i s-a facut un rau atit de mare.
Asta pentru ca subiectul a capatat o tenta generala... Revenind la subiect, la prima citire (scrisesem un mesaj pe la inceput, pe fuga, dar l-am sters ca nu era clar) si chiar si acum, fetita nu pare sa intre la semnele vizibile care sa duca la suspiciunea de abuz sexual. Cred ca e doar coplesita de ingratul rol pe care i-l ofera parintii datorita divortului lor.