Copil agresiv. Mama recalcitranta. Ce e de facut ?
Raspunsuri - Pagina 4
Alizee spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buli dar invatatoarea cum se raporteaza la aceasta chestiune? |
Am mai scris : toate cadrele didactice, care predau la aceasta clasa, sunt exasperate de comportamentul lui. Pana si femeile de serviciu curata dupa el, pana le dispera, la cata mizerie face pe unde trece : rastoarna cu piciorul cosurile de gunoi, arunca laptele si cornurile prin clasa si cine stie ce mai gaseste de imprastiat si rasturnat.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
Natasa spune:
Directorul nu are cum sa nu ia masuri, doar se preface ca nu are ce face ca sa nu isi complice viata. Am vazut reclamatii facute pe inspectorat pe teme "copilul meu este nedreptatit de invatatoare, au facut o plansa de primavara si toti copiii au liput 5 flori, al meu a lipt 3". Fara gluma! Si daca reclamatia este inregistrata, trebuie sa raspunda. Daca mai multi parinti reclamati ca un copil cu grave probleme de sanatate este neglijat de parinti si un pericol pentru cei din clasa, masuri trebuie sa ia!
Alizee spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Natasa Directorul nu are cum sa nu ia masuri, doar se preface ca nu are ce face ca sa nu isi complice viata. Am vazut reclamatii facute pe inspectorat pe teme "copilul meu este nedreptatit de invatatoare, au facut o plansa de primavara si toti copiii au liput 5 flori, al meu a lipt 3". Fara gluma! Si daca reclamatia este inregistrata, trebuie sa raspunda. Daca mai multi parinti reclamati ca un copil cu grave probleme de sanatate este neglijat de parinti si un pericol pentru cei din clasa, masuri trebuie sa ia! |
Da, asta ma revolta : atitudinea mamei si a directorului, care pretinde ca nu are ce sa faca. Iar copiii nostri sunt zilnic agresati de acest coleg.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
nelia spune:
Daca toate aceste lucruri se intimpla la scoala, pe terenul scolii, au fost spuse directorului si acesta ridica din umeri, adunati-va citiva parinti si scrieti o plingere scrisa, depuneti-o la secretariat, cereti numar de inregistrare. Si nu uitati in josul paginii sa scrieti elegant ca aveti incredere in el ca va lua masurile necesare, daca nu sinteti nevoite sa mergeti mai departe. Daca nu le ia in timpul pe care regulamentul scolii il are ca sa dea curs unei plingeri (trebuie sa existe un regulament de functionare si acolo sa fie specificat asa ceva), mai departe inseamna plingere facuta directorului la comisia scolara de care apartine scoala. Ca doar nu e chiar in codru nici Romania asta... sper!
ddana spune:
Ordinea corecta este invatatoare-director-inspectorat. Daca primele doua nu au avut rezultatele scontate, faceti o plangere la inspectorat (directorului, nu elevului sau mamei) detaliata, exemplificata, semnata de toti parintii din clasa, cereti numar de inregistrare. Sigur veti obtine un raspuns.
Desi eu cred ca la director trebuie insistat, e "gradina" lui, el trebuie sa rezolve problema. Cred si eu, cum a spus cineva, ca prefera sa nu se complice. Ei, obligati-l sa se complice, ca e o problema.
In ce priveste copilul, eu tind sa ma feresc - si nu folosesc - etichetari de genul "copil problema" sau mai stiu eu cum, pana nu stiu cum stau lucrurile exact cu el. Ar fi doua variante posibile, asa cum vad eu: copilului ii lipsesc niste norme elementare de conduita din cauza lipsei unui mediu familial corect (tradus prin: este rasfatat, needucat) sau copilul are niste probleme neurologice nediagnosticate. Directorul ar trebui sa ceara un consult de specialitate. Daca se confirma a doua varianta, copilul are nevoie de tratament, terapie, eventual profesor de sprijin care sa dezamorseze si sa previna situatiile conflictuale de la scoala. Are nevoie de monitorizare. Si daca exista un astfel de diagnostic, mama nu poate decat sa se conformeze cerintelor de genul celor expuse mai sus, sau daca refuza acest lucru, isi va retrage copilul de la scoala si il va inscrie intr-una dintre scolile speciale (eu nu sunt de acord cu asta, copilul ala are mai multe sanse daca este intr-un mediu "normal", sa spun asa.)
Daca nu e vorba de un diagnostic medical, ci de varianta 1, atunci scoala dispune de un intreg arsenal de masuri, de la avertismente, scaderi de note la purtare, pana la eliminari si exmatriculare. E nevoie doar sa fie aplicate, e atat de simplu. Si in cazul in care nu se aplica asta, ramane calea ierarhica a inspectoratului.
Cu ce nu sunt de acord, e afirmatia conform careia ai toata intelegerea pentru copiii cu "probleme", nu retin daca asta e termenul folosit, atat timp cat nu sunt afectati ceilalti copii. Intelegerea nu ar trebui limitata la asta. Copiii ceilalti sunt afectati pentru ca acest copil "problema" este nediagnosticat, nevoia lui este neinteleasa si situatia lui este ignorata.
Repet, in cazul in care m-am pierdut in explicatii: invatatoarea / directorul pot cere un consult de specialitate daca considera asta oportun. Daca diagnosticul neurologic se confirma, tot ei pot cere luarea de masuri adecvate. Sau daca aceste masuri nu sunt luate, reinscrierea copilului in institutii speciale.
buli spune:
in situatia asta ar trebui sa existe o actiune coordonata a invatatoarei, parintilor copilului si psihologului (al scolii sau altul - al scolii ar fi foarte bun, ar invata-o si pe invatatoare cum sa reactioneze).
scoala are si rol de educatie, nu doar de livrare a unor cunostinte.
parerea mea e ca si invatatoarea e prea pasiva.
daca atitudinea generala este "hai sa-l dam afara din scoala" atunci asa va fi si se va merge din rau in mai rau.
Alizee spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nelia Daca toate aceste lucruri se intimpla la scoala, pe terenul scolii, au fost spuse directorului si acesta ridica din umeri, adunati-va citiva parinti si scrieti o plingere scrisa, depuneti-o la secretariat, cereti numar de inregistrare. Si nu uitati in josul paginii sa scrieti elegant ca aveti incredere in el ca va lua masurile necesare, daca nu sinteti nevoite sa mergeti mai departe. Daca nu le ia in timpul pe care regulamentul scolii il are ca sa dea curs unei plingeri (trebuie sa existe un regulament de functionare si acolo sa fie specificat asa ceva), mai departe inseamna plingere facuta directorului la comisia scolara de care apartine scoala. Ca doar nu e chiar in codru nici Romania asta... sper! |
Deja l-am avertizat ca vom face reclamatie la Inspectorat, daca el nu ia masuri.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
Alizee spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ddana Ordinea corecta este invatatoare-director-inspectorat. Daca primele doua nu au avut rezultatele scontate, faceti o plangere la inspectorat (directorului, nu elevului sau mamei) detaliata, exemplificata, semnata de toti parintii din clasa, cereti numar de inregistrare. Sigur veti obtine un raspuns. Desi eu cred ca la director trebuie insistat, e "gradina" lui, el trebuie sa rezolve problema. Cred si eu, cum a spus cineva, ca prefera sa nu se complice. Ei, obligati-l sa se complice, ca e o problema. In ce priveste copilul, eu tind sa ma feresc - si nu folosesc - etichetari de genul "copil problema" sau mai stiu eu cum, pana nu stiu cum stau lucrurile exact cu el. Ar fi doua variante posibile, asa cum vad eu: copilului ii lipsesc niste norme elementare de conduita din cauza lipsei unui mediu familial corect (tradus prin: este rasfatat, needucat) sau copilul are niste probleme neurologice nediagnosticate. Directorul ar trebui sa ceara un consult de specialitate. Daca se confirma a doua varianta, copilul are nevoie de tratament, terapie, eventual profesor de sprijin care sa dezamorseze si sa previna situatiile conflictuale de la scoala. Are nevoie de monitorizare. Si daca exista un astfel de diagnostic, mama nu poate decat sa se conformeze cerintelor de genul celor expuse mai sus, sau daca refuza acest lucru, isi va retrage copilul de la scoala si il va inscrie intr-una dintre scolile speciale (eu nu sunt de acord cu asta, copilul ala are mai multe sanse daca este intr-un mediu "normal", sa spun asa.) Daca nu e vorba de un diagnostic medical, ci de varianta 1, atunci scoala dispune de un intreg arsenal de masuri, de la avertismente, scaderi de note la purtare, pana la eliminari si exmatriculare. E nevoie doar sa fie aplicate, e atat de simplu. Si in cazul in care nu se aplica asta, ramane calea ierarhica a inspectoratului. Cu ce nu sunt de acord, e afirmatia conform careia ai toata intelegerea pentru copiii cu "probleme", nu retin daca asta e termenul folosit, atat timp cat nu sunt afectati ceilalti copii. Intelegerea nu ar trebui limitata la asta. Copiii ceilalti sunt afectati pentru ca acest copil "problema" este nediagnosticat, nevoia lui este neinteleasa si situatia lui este ignorata. Repet, in cazul in care m-am pierdut in explicatii: invatatoarea / directorul pot cere un consult de specialitate daca considera asta oportun. Daca diagnosticul neurologic se confirma, tot ei pot cere luarea de masuri adecvate. Sau daca aceste masuri nu sunt luate, reinscrierea copilului in institutii speciale. |
Intr-adevar, copilul nu numai ca nu face fata, din punct de vedere cognitiv, cerintelor unei scoli normale, ci are si o acuta lipsa de educatie.
Asta este traseul reclamatiilor.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
Alizee spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buli in situatia asta ar trebui sa existe o actiune coordonata a invatatoarei, parintilor copilului si psihologului (al scolii sau altul - al scolii ar fi foarte bun, ar invata-o si pe invatatoare cum sa reactioneze). scoala are si rol de educatie, nu doar de livrare a unor cunostinte. parerea mea e ca si invatatoarea e prea pasiva. daca atitudinea generala este "hai sa-l dam afara din scoala" atunci asa va fi si se va merge din rau in mai rau. |
Pt cine va merge din rau in mai rau ? Pt acest copil cu o mama iresponsabila sau pt restul copiilor ? Pt restul clasei, oricum e din rau in mai rau, desi au parinti implicati in cresterea si educatia lor.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
buli spune:
allinta, superior nu e cel care il impinge cu piciorul la o parte pe ala rau/prost/slab ci cel care il trage in sus, fie si 1 cm.
si cu "din rau, in mai rau" ma refer atat la copil, cat si la restul - clasa, invatatoarea etc. societatea?
- prea mult, nu?