Locul ingerasilor

Intamplator am descoperit acum cateva luni un site care mi-a schimbat perceptia despre lume. Este vorba despre povestile a 203 copilasi, ale caror aripi au fost frante de chiar acele persoane responsabile pentru ei. Parinti neglijenti sau violenti, supraveghetori delasatori sau brutali... Unii dintre acei copilasi nu au avut parte de nici macar o singura zi fericita in foarte scurta lor existenta...
Ce mi se pare si mai trist este faptul ca se stia ca sufera in cam 90% din cazuri, niste vecini, serviciile sociale, protectia copilului, stiau ca ei sufera, si nu au facut nimic, sau si-au amanat implicarea pana cand a fost prea tarziu.
Mi-am dorit sa inchid ochii si sa uit ca am deschis acea pagina, dar nu am putut, am citit in continuare, din respect pentru ei, povestea fiecarui ingeras, si cu fiecare din ele, de suflet mi se mai agata un bolovan.

Cred ca pentru sufletul oricarui martor fie el si indepartat, asa ca noi, al acestor drame, ele pot deveni poveri. Eu una, asa le resimt. Si ma intreb cum as putea sa scap de aceasta apasare?
Voi ce credeti?
Ne sta in putere sa schimbam ceva, macar in coltisorul nostru de lume...?



P.S. marius

ralcat spune:

Sa faci acum ceva pentru ei ... nu mai ai ce, din pacate.
Sa faci ceva ca sa scapi de apasari ? Fa bine. Arunca-te cu toata puterea in a sprijini pe cineva, copii, familii, e de ajuns sa te uiti la umanitare si gasesti povesti care sa te impresioneze. Triste prin lupta continua pe care o duc, fie cu boala, fie cu saracia, dar in acelasi timp frumoase, prin curajul, puterea si legaturile celor implicati in luptele astea. Si usor usor, ti se incarca sufletul si de bine. Nu-i vei uita pe cei care te-au impresionat deja, dar se mai contrabalansa balanta in sufletul tau. Si cred ca te vei simti mai bine.

viperisme

BlackCat4evR spune:

Din pacate stiu ca pentru ACEI copii nu pot schimba nimic. (Desi am o idee). Poate ca asta a fost destinul lor, de a atinge macar cateva suflete, de a le desfereca, in speranta ca povestile lor dramatice nu se vor mai repeta, de a deveni ingerii pazitori ai altor copii... nu stiu. In sufletul meu au ajuns, asta e sigur.

Ce pot face? Pai dupa multe ezitari mi-am facut curaj sa deschid acest subiect. Si sa va intreb: putem schimba nepasarea? putem schimba neimplicarea?

Poate va veti spune: "Bine, dar ce am eu in comun cu acei copiii?" Daca nu cu ei, atunci cu cele doua cazuri relativ recente din Romania, povestile sfasietoare a doi bebelusi, nu e nevoie sa le mai detaliez eu, au fost indelung mediatizate... In ambele cazuri au fost cunoscuti care au relatat ca stiau ca ceva nu e chiar in regula cu mamele respective, dar ca nu era treaba lor sa se implice. De exemplu in State se pare (am aflat de pe acelasi site) ca exista o lege care sanctioneaza persoanele despre care se dovedeste ca au avut cunostinta de un asemenea caz si nu l-au raportat autoritatilor competente. Cred ca o comunitate ca cea de pe DC ar putea face sa existe asa ceva si in Romania. Am o multime de idei care imi bazaie prin cap. Insa ideile imi sunt imprastiate si ma simt bulversata. Simt ca inca nu m-am scuturat de furia si deznadejdea incercate la primul contact cu acele drame. De asta v-am cerut ajutorul. Si spre a-mi lamuri sentimentele si spre a descoperi solutii.

Ralcat, iti multumesc pentru raspunsul tau. Vazind lipsa de replica de la cei care au vizionat subiectul, incepusem sa cred ca, intr-un fel, imi primisem raspunsurile...

dianad spune:

Eu nu am vazut un link in mesajul tau. de exemplu habar nu am despre ce doi bebelusi vorbesti pentru ca eu nu deschid televizorul... cred ca din acest motiv oamenii citesc, dar nu raspund.DianaD & Alexandru 12 04 2006www.snapped.ro

nelia spune:

Nu de idei duc lipsa copiii care sufera, ci de punerea lor in practica. Pe cei care s-au dus nu ii mai ajuta nimic, dar pe cei in viata si care trec prin suferinte asemanatoare, da. Ai o idee, o iei si o pui in practica. Daca un singur copil e ajutat cumva, tot e ceva.

BlackCat4evR spune:

dianad, intr-adevar, in mesajul meu nu apare direct link-ul spre acel site. Asta pentru a proteja sensibilitatea unor persoane care in goana navigarii pe net intra din pura curiozitate si descopera ca nu pot rezista impactului cu acele povesti. Am permisiunea moderatorilor de a inainta prin PM, celor care solicita, link-ul respectiv.

Inainte de a-mi solicita link-ul, vreau sa fac niste precizari:
In primul rand, site-ul nu e deloc orientat spre prezentarea detaliilor sumbre. Adica nu asta este scopul lui principal. Dar sunt descrise in detaliu actiunile ce au condus la moartea copilasilor. Aceste descrieri pot fi uneori foarte grafice, precizez asta tocmai pentru a descuraja eventualele fete mai sensibile in a accesa link-ul.
In al doilea rand, NU apar poze cu copiii dupa abuz, cu o singura exceptie, este vorba de primul caz, cel al lui Mary Ellen, supravietuitoare a abuzurilor suferite din partea mamei sale adoptive, care si-a dat acordul in publicarea fotografiei. Mary Ellen a fost catalizatorul care a dus la aparitia Serviciului de Protectie a Copilului in Statele Unite alt Americii. Cazul ei a impresionat multa lume la vremea respectiva si a atras atentia asupra faptului ca copiii erau neajutorati in fata unor eventuali abuzatori.
Ei bine, in afara acestui caz, niciunul din copii prezentati nu apare altfel decat in zilele bune, atunci cand parea ca o viata intreaga li se asterne la picioare...
Din pacate nu a fost asa, pentru fiecare poveste in parte sunt prezentate circumstantele mortii, dar nu in genul tabloid, ci cu tot respectul si consideratia pe care acei ingerasi o merita. Apoi este prezentat felul in care au fost prinsi autorii, procesul, eventualele apeluri, sentintele definitive, daca au fost sau nu efectuate, si, ma rog, alte date de genul asta.

Ar mai fi ceva de precizat, titlul topicului, se apropie oarecum de traducerea numelui site-ului.

BlackCat4evR spune:

nelia, exact asta e ceea ce-mi doresc! Am inceput marut, ce-i drept, dar imi place sa cred ca am inceput.
Am sa pun un link spre legea Protectiei Copilului, iata-l: http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_protectiei_copilului.php

atrag atentia asupra:
"Art. 91
(1) Orice persoana care, prin natura profesiei sau ocupatiei sale, lucreaza direct cu un copil si are suspiciuni in legatura cu existenta unei situatii de abuz sau de neglijare a acestuia este obligata sa sesizeze serviciul public de asistenta sociala sau directia generala de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala a fost identificat cazul respectiv."

Asta inseamna ca educatori, invatatori sau profesori, medici, sau asistente care au suspiciuni despre un eventual abuz, sunt obligati sa anunte. Daca nu anunta, de considera "abatere disciplinara" si se sanctioneaza ca atare.

Mi se pare prea putin. In primul rand ca unii copii pana la varsta de 3 ani nu iau contact cu foarte multe persoane care sa se incadreze in categoriile astea. Este, desigur, medicul de familie, care uneori este sau nu este... Tragediile se consuma departe de ochii lumii.

Eu as responsabiliza TOTI CETATENII, prin adoptarea pedepselor penale pentru orice persoana a avut cunostinta de un abuz si nu a semnalat asta autoritatilor. (In State exista o astfel de lege, dupa cum spuneam).

BlackCat4evR spune:

Chiar este extrem de trist cand niste vieti sunt curmate la inceput de drum, de chiar acei responsabili sa le umple de dragoste si ingrijire. Si e si mai trist cand alti oameni au stiut ce se intampla si nu au considerat necesar sa se implice.

AB, nu stiu ce s-a intamplat cu mesajul tau, l-ai sters cumva?

ab5174 spune:

Da l-am sters pentru ca am inteles gresit mesajul tau initial
Poti sa pui un link?
Aici a fost cazul extrem de tragic al lui baby Peter.
http://www

Pe care pe mine m-a terminat

---

Link modificat.

BlackCat4evR spune:

AB5174, cam asa sunt toate cazurile se pe site. Am sa-ti trimit PM cu link-ul, dupa cum spuneam, nu va aparea pe pagina unde se discuta subiectul pentru a proteja fetele mai sensibile.

Am verificat acum si baby Peter este chiar unul din copilasii de-acolo.

My_Lady0091 spune:

Black, te rog, poti sa-mi trimiti link-ul?