Dezbatere pe seama unei sinucideri

columbiana spune:

N-ai inteles nimic, kari, de data asta; da' pentru ca ti-am dezaprobat un mesaj nepotrivit, ups, gasesti potrivita paralela intre tratamentul aplicat unei femei infertile/care are nevoie de cezariana, etc cu a al unui pacient bolnav de dementa, in spihiatrie.

ilariant

p.s. crezi ca procedurile aplicate copiilor cu autism francezi n-au fost gindite `spre binele lor`? o, si inca cum, sunt niste texte justificative scrise de psihiatrii si infirmiere, mai sa le plingi pe umar dragilor:). drumul spre infern e mereu pavat cu intentii bune, mereu procedurile sunt pentru binele pacientului (sau nu?). ca si legatul asta, cit bolnavul e constient (pentru ca nu l-a contestat nimeni pe cel aplicat pacientului deja adormit).

Flo, nu te chinui sa intelegi mesajele Corinei, sau sa dai peste vreunul constructiv/incurajator/cu continut empatic sau informativ in istoria userului. eu n-am prea citit...

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

flo.flo spune:

Nu m-a deranjat Am tinut sa mai explic o data cu aceasta ocazie pentru ca am vazut comentarii (nu mai stiu cine a scris), ca eu trebuia sa reactionez...

Cat despre prieteni, daca ar fi sa pun la suflet tot ce spun ei.... ar trebui sa renunt la multi, si la colegi de servici, si la vecine, la multi. Dar ma gandesc ca nu o fac cu rautate, de fapt stiu ca nu o fac cu rautate, mai degraba din nestiinta sau din dorinta de fi funny.
Ah, si am un repertoriu intreg de fraze/ "sfaturi" de la binevoitori, dar mai bine ma abtin, ca cine stie ce discutii mai starnesc p'aci.

Alice12 spune:

Ce-am mai observat eu pe topicul asta: ca unii considera ca pacientul cu probleme de infertilitate este egal cu pacientul cu probleme de apendicita.

Unii pacienti cu probleme de infertilitate se pot simti jumatate oameni cateodata, mai ales daca au presiune din partea familiilor si a cunoscutilor, si au nevoie de mai mult decat un doctor. Au nevoie sa poata vorbi cu doctorul lor, au nevoie sa fie ascultati. Pt ca unii nu sunt norocosi sa aiba o familie care sa ofere suport. Doctorul care nu intelege infertilitate tb sa-si caute alta specialitate. Sa faca operatii de apendicita, de exemplu. Acolo este taie, scoate, inchide. Nu trebuie sa-i protejezi sentimentele pacientului.


Cum suna reclama la clinica de infertilitate pe care o tot aud la radio :' stim ca treci pritr-o perioada grea si ai nevoie de ajutor. Nu numai ca ai nevoie de un doctor, dar ai nevoie de un prieten cu care sa vorbesti, ai nevoie de un psiholog.etc". Intelegeti ideea.

nelia spune:

Si legat de ce spunea Ana, ca drumul spre infern e mereu pavat cu intentii bune...

Gmmm, daca tot ai deschis cutia Pandorei si tot sintem inca la legat (desi Alice spune bine ca acest legat are legatura cu subiectul pina la coada), de ce sa nu spunem adevarul pina la capat despre legatul pacientului constient cu care observ ca sint atit de multe fete de acord...

Sa spunem negru pe alb, ca atunci cind aceasta practica devine standard si necesitatea nu e foarte riguros reglementata, cu sanctiuni atunci cind se abuzeaza de ea pentru asa presupusul bine al pacientului, poarta abuzurilor este deschisa. Sa spunem deschis nu numai latura medicala, de ce citeodata e nevoie sa fie atasate pentru securitatea lor, ci si ca necesitatea devine din ce in ce mai mare si aceste persoane in virsta sau nu, cu dementa evolutiva sau cu alte probleme sint legate nu numai cu centuri de siguranta cind sint in scaun cu rotile (alea sint pentru securitate cum sint si centurile de la scaunul de masina sau cele de la orice carut), ci sint legati efectiv, la propriu de pat sau de scaun... si sint lasati asa ore si ore pentru ca oricind se gaseste ceva mai important de facut. Sint dezlegati cind li se da sa manince si daca nu-s cuminti sint legati la loc... si mai sint dezlegati cind vine familia in vizita.

Sa nu-mi spui ca in Franta nu e asa, caci nu cred. Daca aici unde nu e bine vazuta aceasta practica a legarii unui om constient decit in cazuri de urgenta majora si unde sint atitea voci care se ridica impotriva utilizarii ei in spitalele de psihiatrie sau in centrele de batrini, de readaptare... si totusi sint atit de multe abuzuri, vuiesc stirile de cazuri de acest gen, nu cred ca intr-un loc in care se spune atit de senin 'da, se leaga pacienti constienti si e spre binele lor', abuzuri nu exista.

Nu e vina noastra ca un sistem medical nu e si plin de umanitate si ca multi ne facem meseria si ceea ce facem vine des in confruntare cu ceea ce sintem, cu ceea ce simtim, gindim si asta ne seaca la suflet, dar nici sa standardizam niste practici care lezeaza o persoana intr-un mod extrem de profund si de delicat spunind ca e spre binele lor, ca e mereu spre binele lor, numai ca sa justificam neputinta, caci da, exista si o neputinta, ca doar nu te poti lupta cu un sistem intreg.

Mie mi-ar placea sa se lase acest subiect despre legat si alte proceduri care aduc pacientului stari de inconfort psihic si ce se poate face pentru a imbunatati situatia si sa se deschida altul despre depresia legata de infertilitate si tot ce e legat de aceasta, unde sa se vina cu solutii, cu experiente si cu ce s-ar putea face pentru a fi aproape de cele (sau de cei) care trec prin asa ceva. Inca nu e tirziu, sper eu. Un moderator, se poate?

BlackCat4evR spune:

@ Alice12

Voi construi pe baza mesajului tau, pentru ca mi se pare ca puncteaza cam tot ceea ce ar fi de discutat aici.

"Ce-am mai observat eu pe topicul asta: ca unii considera ca pacientul cu probleme de infertilitate este egal cu pacientul cu probleme de apendicita."
Ei, bine, din punct de vedere medical, apendicita e o afectiune care pune in pericol viata pacientului. Infertilitatea (strict din punct de vedere medical) nu e...
Acuma, ce am constatat din experienta proprie este ca nu poti sa judeci din afara cat de serioasa este o problema pentru cineva. Am vazut persoane care faceau o drama dintr-o unghie incarnata, iar altele foarte impacate in fata unui diagnostic de cancer. Nu poti sti niciodata cat de importanta este o afectiune pentru cineva.Si ce impact are asupra psihicului persoanei respective.

"Unii pacienti cu probleme de infertilitate se pot simti jumatate oameni cateodata, mai ales daca au presiune din partea familiilor si a cunoscutilor, si au nevoie de mai mult decat un doctor."

DE CE? De ce se simt mai putin oameni? Oare medicii ii fac sa simta asta sau anturajul? Sau educatia? Mie mi se pare ca focusarea pe medic nu face decat sa dea cumva cu praf in ochi celor care incearca sa vada in adancul povestii asteia! Dupa parerea mea, societatea este cea care pune presiunea pe umerii acestor oameni! Societatea din care facem si noi parte! Avea perfecta dreptate carmencat cand spunea ca focusandu-ne pe medic dovedim de fapt lipsa noastra de empatie, in loc sa vedem daca nu cumva un pic din atitudinea noastra ca indivizi si mai apoi ca societate nu impinge persoanele aflate inr-o atare situatie catre gesturi extreme. In loc sa vedem daca nu putem corecta ceva in atitudinea noastra si a celor din jurul nostru, preferam sa dam cu piatra in medic!
De ce, ca familie sau ca prieten sa pun presiune pe cineva care se simte deja dezamagit de corpul sau? (Pentru ca asta se intampla, trupul tau, pe care il cunosti, pe care il ingrijesti, cu care ai o relatie foarte apropiata, te tradeaza si nu coopereaza cu tine pentru a aduce pe lume un copil, iti refuza cea mai puternica dorinta...)

Acum nu stiu cum sa spun, dar dupa mine, parintii care adopta sunt supraoameni, nu jumatati de oameni! Pe copilul tau, l-ai facut, il cresti, asta e... Dar cei care adopta dupa parerea mea aduc cea mai mare dovada de respect pentru viata, aleg constient sa accepte, sa iubeasca si sa creasca un copil al altcuiva! Si sa-i ofere un viitor. Sa-i devina PARINTI. Asta, dupa mine, e dovada suprema de omenie in cineva.

De ce sa nu incercam sa educam societatea in asa fel incat "unii nu sunt norocosi sa aiba o familie care sa ofere suport" sa nu mai aiba caracter de adevar?

Nu neg ca medicul are un rol important in lupta impotriva infertilitatii, si ar trebui sa fie un fin psiholog pe langa toate, dar nu cred deloc ca el e principala cauza in povestea asta.

XIO spune:

My God!
Nu ai de ce sa te luti cu un sistem intreg din moment ce cand esti legat de masa aia de operatii nici nu stii, nici nu te deranjeaza, ba chiar te protejeaza.
Pt Dumnezeu, ca deja o dam in enormitati.
Puteam sa pun pariu ca se ajunge la exagerari demne de SF cu pacientii legati de pat si alte cele, alaturi de ce vorbim noi de salile de operatii.

columbiana spune:

pacientii legati de pat nu-s in sf, sunt prin psihiatrie si geriatrie. au fost adusi in discutie ca proba suprema,de o `consora` (care-i femininul de la confrate??) de-a ta.



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

BlackCat4evR spune:

Eu propun sa ramana subiectul asta despre infertilitate si depresie si despre solutii, si sa se deschida altul depre pacienti legati de pat!

kariguld spune:

stai asa, ca eu am spus doar de legatul de pat, nimik altceva in plus. si cand m-am referit la "inteles" am vrut sa spun ca am priceput in sfarsit ca esti impotriva legatului in timpul operatiei.

si sustin mai departe ca cele doua comparatii, legatul in timpul operatiei si legatul copiilor cu autism din Franta, este nepotrivita.

off topic, cunosc aici in Germania o doamna, care a venit acum 40 de ani din Romania cu copilul caruia medicii nu i-au dat nici o sansa, au sfatuit-o sa-l lase sa moara si sa faca altul
iar aici a luptat ca sa schimbe ceva in sistemul medical, in modul cum erau tratati copii cu autism sever. sa unit cu alti parinti si specialisti ce erau la inceput de drum, au luptat cu sistemul si au obtinut lucruri pe care le credeau imposibile.

intreb din nou, cine este gata sa lupte ca sa schimbe ceva? ca asa si nici eu nu-s de acord cu multe legi si protocoale din varii domeni de activitate. insa daca imi doresc schimbare cu adevarat, incep o lupta.

flo.flo spune:

Ba pardon,
Infertilitatea privita doar ca incapacitatea persoanei de a concepe un copil, nu este o afectiune care pune viata in pericol. Dar probleme de infrertilitate da. Si o sa dau aici un exemplu altu' decat al meu: aveam o colega de salon, probleme de fertilitate, a facut fertilizare in vitro, uramata de o sarcina extrauterina, dar nu era pe trompa, ci sarcina cervicala (sper sa nu gresesc termenul), oricum, o forma foarte, foarte rara si grava din cate spuneau medicii acolo. A stat 3 saptamani in spital, din care o saptamana la reanimare ca sa fie mai aproape de sala de opeartii in caz de hemoragie interna. Oricum, in fiecare zi o bagau in sala de operatii (nu stiu ce ii faceau acolo exact), a pierdut ff mult sange. Si da, a avut viata pusa in pericol, medicii se perindau toata ziua pe la ea, si nu unul singur.

Am avut si eu apendicita, si nu imi aduc aminte sa fi fost afectata nici fizic, si nici psihic, asa cum sunt de infertilitate.
Apendicita, am scos-o si gata, a trecut, infertilitatea ma macina de multi ani, si am vazut masa de operatii de mai multe ori decat pentru apendicita...

Asa ca nu sunt de acord cu tine.

Cat despre adoptie, oricat de minunata este, fiecare simte nevoia fireasca sa aiba propriul copil. Nu cred ca cineva spune :"eu nu vreau copilul meu, vreau doar sa adopt"
Este o optiune pentru fiecare cuplu infertil, numai ca pana sa ajungi acolo, incerci cat poti tu de mult, sa ai copilasul tau.
Tot respectul pentru cei ce au adoptat.