Dezbatere pe seama unei sinucideri

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 32

Mergi la pag.

nelia spune:

Am spus ca e dezbatere si e permis orice, adica sa se mearga in toate directiile. Am scris ca medicul e vinovat de sinucidere? Nu. Am spus ca si el a putut fi foarte direct pentru ca nu a stiut sa comunice cu ea. Ca e posibil. Si am mai scris, repet, ca nimeni nu e vinovat atunci cind se sinucide cineva, decizia finala apartine persoanei care o face... insa ce se intimpla pina acolo poate fi oricind o picatura care umple paharul. Si sustin in continuare ceea ce am spus, daca vrei sa intelegi e bine, daca nu, nu.

Te-am mai intrebat, daca tu esti medic si spui ca aceasta meserie iti da posibilitatea sa stii cum se intimpla in toate spitalele, poti sa pui un link care sa demonstreze stiintific ceea ce sustii? Pentru toate tarile.

nelia spune:

Citat:

citat din mesajul lui XIO
Spune-mi te rog si mie cum este:pe o sectie de chirurgie unde sunt diagnosticati pacientii cu neoplasme de tot felul se aduna pt fiecare pacient o echipa de minimum 5 oameni ca sa discute ipotetic ce s-ar face, inainte ca pacientul sa stie.Asta inseamna timp.Apoi este chemat pacientul si i se comunica de fata cu toata lumea de acolo ca are cancer, si fiecare ii explica ce se poate face?
Mie sincera sa fiu mai ok mi se pare sa afle medicul, sa ii comunica si sa ii explice pacientului, si apoi sa il trimita la ocnolog, fizioterapeut, psiholog samd, unde vrea el.

Mesajul asta e doar pentru XIO, pornesc de la premiza ca poate vrea cu adevarat sa afle. Nu-l fac privat pentru ca nu e o discutie privata.

Am mai spus si ti-a spus si Bird, dar in incapatinarea ta pur si simplu nu poti sa accepti ca exista si alte metode de lucru.

Medicul este cel care urmareste cazul medical, pe linie medicala, dar dupa ce medicii au ajuns la diagnostic, nu-i comunica diagnosticul oricum ar fi si apoi se aduna echipa care sa-l trateze (caci si asta ia timp si pacientul in timpul asta e singur cu diagnosticul, ori drama acolo se petrece). In timp ce evaluarea medicala a cazului se desfasoara, fiecare alt specialist lucreaza si el pe acelasi dosar. Fiecare specialist isi aduna datele necesare, pe cai proprii si exista, chiar daca pacientul e unul, confidentialitate de date respectate (de exemplu, daca pacientul doreste ca o anumita persoana din familie sa nu stie ce i se intimpla, atunci fii sigura ca exista macar un specialist care stie asta si care pastreaza chestia asta cu sfintenie si nu e obligat sa dea socoteala nimanui, el apara interesele si dorinta pacientului, sustinindu-si punctul de vedere in intilnirea de echipa).

In aceasta situatie, si medicul are secretele lui, pe care nu e obligat sa le faca publice, e intre el si pacient sau le stie doar el. Dar pentru fiecare caz se fac intilniri de echipa, mai multe, nu una... iar cind se stie clar diagnosticul, atunci este comunicat si fiecare isi face treaba. Comunicarea diagnosticului in general se face, cum spunea si Bird, doar de catre medic... familia este prezenta doar daca pacientul doreste sau cine doreste acesta sa fie prezent. Cind i se comunica diagnosticul, i se propun solutiile medicale si imediat fiecare specialist il sustine asa cum s-a gindit el ca e bine pentru pacient si a fost aprobat in intilnirile de echipa si discutiile de caz (caci sint intre toti specialistii, dar si pe fiecare departament in parte, nimeni nu e singur, si specialistii sint sustinuti la rindul lor).

In situatiile de urgenta, de criza, sint alte proceduri, se procedeaza altfel, sint echipe formate sa lucreze numai in aceste situatii.

Si chiar si asa, cu toata aceasta organizare, erori sint, pacienti care sufera la fel, specialisti (medici sau altii) care nu respecta fiinta umana care i-a devenit pacient sau client la fel... insa se lucreaza mult, se formeaza mult, se discuta mult, se ia din ce in ce mai mult aceasta fiinta umana ca un tot, nu numai ca un trup fizic.

Si uite un link, poate ca citind direct, intelegi mai bine cum se lucreaza:
http://jgh.ca/fr/centrepulmonairebrojde?mid=ctl00_LeftMenu_ctl00_TheMenu-menuItem000

XIO spune:

Da, Nelia, exact.Medicul oncolog este cel la care pacientul este trimis.Nu dureaza nu stiu cat sa isi faca planul de bataie, e destul sa se prezinte pacientul cu dosarul si sa discute cu el.
la fel cu fizioterapia si psihoterapia.
ma indoiesc ca celor din Americi le trebuie nu stiu cat pana sa fie capabili sa aplice un tratament.Adica da, probabil le trebuie, ca acolo e problema cu programarile.

nelia spune:

Citeste intii linkul te rog si dupa intervii, daca vrei. E si in engleza.

Si sa stii ca un pacient poate ajunge in spital pe orice cale, nu numai medicala. Sint servicii de evaluare pe mai multe linii: medicala (clasica, asa cum o stii si tu), psihologica, sociala, educationala... Caci inainte de a sti ca are o boala, omul are manifestari, care nu sint intotdeauna de ordin medical, dar care au o cauza medicala. Sau invers. Ma refer aici la intrarea intr-un spital, prin serviciul de urgenta. Cind este deja trimis sa-si faca teste, inseamna ca deja exista o suspiciune de un diagnostic si este deja intrat in urmarire pe mai multe planuri, deci are deja sustinerea necesara, caci peste tot sint echipe multidisciplinare... si asta se refera la toate diagnosticele, nu numai la cel de cancer sau cele care necesita interventii chirurgicale.

Si inca ceva: aceste echipe sint impartite si ele la rindul lor pe categorii de virsta si de boli. Caci intr-un fel intervii pe linga un adult de 30 de ani, altfel cu o persoana peste 65 si altfel cu un copil. Intr-un fel intervii intr-un diagnostic de cancer si altfel in unul de tulburari psihice. Etc. Si munca acestor specialisti, indiferent de domeniu, se intersecteaza, se completeaza pentru ca un pacient poate avea mai multe diagnostice.

Uite inca un link care vorbeste clar despre ce discutam noi aici: umanizarea ingrijirilor medicale sau in general a pacientului. Citeste filozofia, ca sa intelegi practica:

http://jgh.ca/en/HumanizationofCare?mid=ctl00_LeftMenu_ctl00_TheMenu-menuItem000

Si aici ai si un link catre chirurgie, poate gasesti lucruri interesante, poate chiar si legatul pacientului in operatiile pe care le practica spitalul. Eu am nascut in acest spital, este unul din cele mai mari si considerate si bune si am scris din experienta. Insa ai detalii direct de la cei din domeniul tau:

http://jgh.ca/en/hocMysurgery?mid=ctl00_LeftMenu_ctl00_TheMenu-menuItem001-subMenu-menuItem002

E un film, Surgery and You in care este explicata foarte bine aceasta abordare umana. Si rog si pe alte participante la discutie sa se uite, daca doresc, poate ca inteleg si ce am vrut sa spunem, noi, fetele cu alta logica. La sfirsitul filmuletului exista o marturie care spune ca e clar o diferenta dintre cum se facea inainte si acum.

columbiana spune:

daca n-ar fi trist ar fi chiar amuzant, xio.

eu iti spun ca nu te leaga nimeni (cit esti constient cel putin, dar o sa intreb un medic cu prima ocazie daca si ce se intimpla dupa ce adormi, deocamdata nu ma hazardez in afirmatii dupa ureche), tu spui ca stii ce se intimpla in toata lumea in spitale. pai daca stii, daca stiti toti medicii romani, de ce nu luati exemple maica (nu asta cu legatul, altele, ca ar fi o caruta), sa ameliorati ce-i de ameliorat?

iar mai jos incerci sa demonstrezi ca respectul pentru pacient exclude profesionalismul. sa fim seriosi:), si mai ales sanatosi.

Citat:

citat din mesajul lui XIO

Ana, atatea generalizari nu am mai citit intr-un singur mesaj de muuuult timp.

Da, eu stiu ce se intampla in USA.Dar stii de ce?Ca sunt medic.Si ca stiu cum se procedeaza intr-o sala de operatie, ce se face, de ce.Curelele acelea si restul 'artificiilor' nu au fost inventate de barbarii de romani.Se gasesc si se cumpara in toata lumea pt ca daca pacientul pica de masa de op nu va fi nimeni fericit.
Din cauza respectarii prea mult a pacientului (intre ghilimele), o ruda nu a fost diagnosticata cu cancer mamar ca medicul nu a vrut sa fie dat in judecata pt hartuire sexuala, iar la examenul ginecologic nu i s-a descoperit o rana pe col pt ca analiza din secretia vaginala se lua pe sub camasuta, fara valve, ca sa nu fie disconfort prea mare.Toate astea in alta tara, nu in >Romania.
In rest da, evident ca toata lumea ar vrea sa fie in spital camasi de unica folosinta, si alte materiale care sunt pt confortul pacientului, dar deocamdata nu sunt bani nici macar pt confortul medicului.

**Fur is for petting***

http://www.facebook.com/adoptiicaini?ref=ts
http://www.facebook.com/adoptiicaini?ref=ts#!/profile.php?id=100001793812916

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

nelia spune:

'In rest da, evident ca toata lumea ar vrea sa fie in spital camasi de unica folosinta, si alte materiale care sunt pt confortul pacientului, dar deocamdata nu sunt bani nici macar pt confortul medicului.'

Aici inteleg, de aceea am spus ca nu pentru comparatie vorbesc. Nu compar niciodata cu rautate cind e vorba de Romania. Am o familie mare si pe care o iubesc nespus si o mina de prieteni extrem de dragi care traiesc acolo, numai de dragul lor nu as putea sa o fac.

Si chiar si aici, cu tot ce s-a vazut in linkurile puse, se intimpla lucruri neplacute si nu putine, din pacate, oameni sint peste tot.

Insa, o abordare umana a altei fiinte umane, indiferent ca e vorba de spital, de scoala, de posta, de banca, de strada... se poate face si cind nu sint bani, totul este ca cel care abordeaza sa se respecte suficient de mult pentru a fi capabil sa respecte alta fiinta umana.