D-na invatatoare.

Acu 2 zile ma uitam la filmuletul acela cu invatatoarea aceea agresiva si ma surprins S. Am lasat cateva secunde filmuletul sa se deruleze si ma intrebat cine este femeia aceea si de unde este? I-am spus in mare parte despre ce este vorba si cand am zis "este o invatatoare" a strigat la mine cu vocea ridicata "tu nu vezi ce tzipa la copii???" L-am intrebat daca la el la scoala d-nele tzipa la fel si a zis ca nu dar nu era foarte convins de ceea ce spune. A zis " nu chiar asa! dar uneori striga la noi d-na A"
A intervenit tati sa-mi spuna sa opresc filmuletul ca nu i sa parut ok sa impartasesc acast film cu S si l-am oprit atunci.
Aseara, S a inceput sa-mi spuna asa, intr-o doara, fara nici o legatura cu ceea ce faceam ca d-na A il face lenesul clasei si ca ia zis la un copil(nu lui) ca daca nu termina ce are de facut ii da cu cartea in cap de ii ies scantei, si ceva de genul " iti bag pe gat caietul" In timp ce imi povestea se ascundea usor sub plapuma fara sa se uite la mine. Nu imi dau seama daca a facut asta pentru ca ii era frica de mine(exclus - zic eu) sau ca nu era foarte sincer ( exclus - zic eu - desi uneori exagereaza) sau ii era frica de ce ar urma daca imi spune.
L-am intrebat de ce se ascunde sub plapuma, daca ii este frica de mine, a zis ca nu, dar se fastacea. Ce am simtit eu este ca i se parea atat de normal ce i se intampla incat ii era jena sa spuna, sa nu fie catalogat ca exagereaza sau ca este "bebelus, fricos, pampalau....etc" (zic eu). Am ramas intelesi ca ma gandesc la aceasta situatie (a lui) si revin eu cu o noua discutie/abordare - despre aceste comportamente. Ma intrebat fastacit si usor panicat - " o sa-i spui la d-na A?" L-am intrebat "ai vrea sa-i spun?" A zis ca nu, nu ar vrea. I-am promis ca no sa fac nimic inainte de a vorbi cu el. Am ramas ca revenim la subiect dupa ce ma gandesc un pic la asta.
Acum, de ce am scris asta?
Pentru ca nu stiu cum sa iau problema. O cunosc pe d-na A, este mai impulsiva, pare in stare sa-si piarda rabdarea in felul acesta dar nu stiu ce sa fac. As incerca cumva sa o constientizez. Nu vreau sa merg sa o desfintez, dar nu vreau nici sa-mi abuzeze copilul.
Am uitat sa va spun ca el avea o problema: "D-na a zis in clasa I ca fiecare copil are ritmul lui si ca toti vor fi respectati sa scrie in ritmul propriu" Era necajit ca de ce il face lenes daca acesta este ritmul lui si era vorba ca ii respecta ritmul....

Idei? Vreau sa revin cu aceasta discutie punctand mai mult pe increderea in el, nu stiu cum. Poate voi vedeti lucrurile mai clar decat mine.

Stiu ca uitandu-se la acel filmulet i sa aprins un beculet, a vazut ca eu desconsider acest stil de abordare si acum a prins curaj sa spuna.

As incerca o constientizare a invatatoarei. Nu este o femeie rea, este de varsta medie (nici tanara nici spre pensie) ....

marius spune:

Tu stai de vorba cu invatatoarea? Si ce anume iti spune. Cam cat de des stai de vorba cu ea despre situatia baiatului tau? Te intreb nu de alta dar dupa cum scrii nu pari prea sigura de situatia de la scoala.

eumada spune:

Foarte dese subiectele de genul ast in ultimul timp.Foarte dese.
Eu ma gandesc asa...de ce oare se tem parintii cand e vorba de aparat copilul?

Nu inteleg ezitarea lor..faptul ca se teme sa nu fie afectat copilul.Exista alte scoli.exista atatea posibilitati...cum oare sa-mi spuna mie copilul ca ii e frica de educatoare/invatatoare si eu sa nu reactionez?

Am avut un meci si am fost clara,foarte clara.In stilul meu.
Am si spioni pusi...nu exista ca"tac ,ca sa nu ii faca rau copilului"Ma umplu de revolta cand citesc asa ceva...copilul e mai presus de orice.

Parerea mea,desigur.

Adriana mica spune:

Ana, cu prima ocazie as discuta cu invatatoarea. Poti sa o provoci la o discutie, ca sa afli care este modul in care reactioneaza in anumite situatii, cand copiii nu reusesc sa tina ritmul la o anumita activitate, de exemplu.

Ii spui ca esti preocupata de acest aspect, ca parerea si recomandarile ei iti sunt de folos ca sa stii cum sa-l ajuti pe copil (lucru asta ar putea fi adevarat, daca te convingi ca invatatoarea reuseste sa fie obiectiva, cu intentii sincere in a-si face meseria asa cum trebuie).

In ceea ce priveste increderea, va fi greu sa faceti ceva daca la scoala se intampla lucruri in directia opusa. In urma cu vreo doi ani am constatat ca dificultatile pe care le avea copilul pe partea de de motricitate fina erau dublate de o scadere in timp a motivarii (pe fondul faptului ca era tachinat de colegi ca nu poate sa deseneze / coloreze la fel ca ei). Pe langa ceea ce am facut noi - joculete care sa-l ajute sa-si imbunatateasca motricitatea, incercand in acelasi timp sa punctam de fiecare data progresele facute, a contat enorm ca educatoarea l-a incurajat permanent sa incerce, sa aiba rabdare cu el insusi.

ina.click spune:

Ana, ma bucur ca mica noastra scanteie a aprins un foc. Al constientizarii. Eu asta sper din tot sufletul: sa realizam cu totii, parinti, copii, cadre didactice, ca nu e bine si nu e voie (legal) sa ai un astfel de comportament.
Nu ma erijez in bajbaieli psihologice, dar eu tind sa ma ascund(nu sub plapuma) dar am gesturi de gen privit in pamant, frecat maini, ros unghii cand trebuie sa vorbesc despre ceva dureros si intim.

Eu insami am decis sa imi transfer copilul la alta grupa la cresa urmarindu-i semnalele. Se intampla ceva straniu, plangea de mama focului cand vedea educatoarea de pe tura 1 dar atunci cand nu era ea intra vesel si fara probleme la cresa. Am petrecut 2 luni in care cine stie ce s-o fi intamplat - sper ca nimic foarte grav - in care m-am amagit cu diverse clisee: asa e, acomodare, toti plang, etc. Dar de ce plangea doar cand o vedea pe asta de pe tura 1?

Apoi am investigat, am intrebat colege de-ale sale, foste colege, parinti, si am aflat ca nu se stie fireste ce se intampla - copiii sunt prea mici si nu vorbesc - dar ceva clar e, Pana si colega ei se transfera in alta grupa. Asa ca astazi dupa ce adoarme cel mic merg sa discut cu directoarea si sa il transfer la alta grupa.
Ma simt vinovata, am facut atat tambalau pentru altii si l-am ignorat pe al meu cand a trecut prin ceva asemanator poate.

Te incurajez si pe tine sa investighezi cu atentie; sa vorbesti daca ai cu cine. Sa discuti cu invatatoarea si sa fii ferma, politicoasa si sincera. Sa-i readuci aminte ca e copilul tau chiar si in orele ei.
Te-as sfatui sa nu ameninti dar nici sa nu fii umila, submisiva.

Nu e ok sa ne fie copiii facuti lenesi, prosti, tantalai. Aceste cuvinte "ne doare" si ni se imprima in minte si suflet peste ani si ani de zile. Nu e ok sa fie amenintati si speriati. Nu e ok sa se creada ca "asa scoatem oameni din ei". Nu. Asa scoatem actuale victime si psibili viitori agresori.

Si eu am trecut prin abuzuri asemanatoare. NU sunt mai puternica datorita lor. Sunt mai puternica datorita mie.
Mergi cu tot cu tata daca e posibil. Nu o amenintati prin vorbe, gen "ati vazut ce-a patit Bereanda, da?" desi probabil acesta este impulsul. Si al meu tot ala ar fi :)) Aratat=i prinatitudinea sobra si ferma ca nu permiteti astfel de adresare, ca sunteti ingrijorati pentru copil si ca va doriti respect reciproc in relatia lor.



De cate ori deschid fereastra...

ladyJ spune:

Asigura-l pe copil ca esti acolo pentru el.
Spune-i ca te bucuri ca ti-a zis de aceasta problema, ca asa il poti ajuta. Este firesc sa il ajuti pentru ca esti mama lui si il iubesti.

E nevoie sa il linistesti. Lui ii e frica acum ca invatatoarea il va pedepsi daca afla ca ti-a zis. Se pare ca l-au speriat foarte tare amenintarile doamnei.

Atitudinea ta defensiva in fata reactiilor doamnei A este simtita de copil. Si ce daca este impulsiva? Trebuie sa se controleze.
Vorbeste cu ea si fii ferma. Ce e cu vocabularul asta in clasa? Ce e cu amenintarile astea?

olympia spune:

Schimba invatatoarea! Cel a mai important la o invatatoare e sa fie sufletista si rabdatoare. Daca nu-i asa, restul e degeaba.

ina.click spune:

Ma supara mult aceste scuze "e mai batrana, e impulsiva, are probleme cu barbatul, nu-i mai scrie copilul din America, i s-a uscat cactusul, i-a murit pisica."

Noi TOTI avem si noi aceste probleme macar o data in viata. Si nu suntem toti niste maestri Zen.

Si simplul fapt ca aceste lucruri se petrec des si dintotdeauna nu le aroga statutul de normalitate. Si ce daca asa era si pe vremea mea, si a ta, si a ta? Acum e vremea lor. A copiilor nostri.

Sper sa iei cea mai buna decizie pentru voi doi. Iti urez succes si stapanire de sine.

De cate ori deschid fereastra...

oanaib spune:

Efectiv nu inteleg cum de am ajuns cu totii in situatia asta. Cu mare rusine trebuie sa va povestesc o intamplare de la fica-mea din clasa. Acum vre-o 3-4 saptamini am asistat la o ora de limba romana, invitata de doamna ca sa vad cum se comporta fata mea la scoala. In clasa sunt 2 baietei care nu au fost la gradi deloc, din care unul f timid si unul f vorbaret si expansiv care vrea mereu sa raspunda la intrebari. Cand in sfarsit i-a dat si lui doamna cuvantul mai intai i-a spus: "ai grija ce raspunzi sa nu zici iar vre-o prostie". Dupa ce copilul a dat un raspuns gresit doamna i-a zis: "stai jos ca iar spui tampenii". Nu stiu de ce dar nu am reactionat in nici un fel. Imi dau seama ca si fetei mele cine stie cum ii zice. Efectiv mi-am pierdut speranta ca o sa gasesc alta doamna care sa fie altfel. Nu cred ca exista, toate educatoarele au fost chiar mai rele decat doamna asta.


PS: Fata mea are adhd, pt cei care nu au citit subiectul "copil cu adhd la scoala", si este stigmatizata pt ca nu reuseste sa se ridice la nivelul celorlati copii.

Adriana mica spune:

Oana, ce trist... Cu o astfel de atitudine, nu are cum sa nu-i descurajeze pana si pe copilasii indrazneti, daramite pe cei timizi... Am citit si la celalalt topic, imi pare rau ca va confruntati cu reactii ostile tocmai din partea celor care ar trebui sa aiba, prin natura meseriei si a profilului psihologic, rabdare si intelegere.

LadyJ, atitudinea defensiva apare in prima instanta atunci cand esti luat prin surprindere, o reactie fireasca atunci cand afli sau intuiesti lucruri de genul asta, care nu ar trebui sa se intample. Similar a patit o mamica atunci cand invatatoarea a chemat-o la scoala sa-i comunica ca baietelul ei de 6 ani are "probleme grave de comportament" pt ca "nu sta smirna in banca dupa ce se suna". De aceea consider ca sfatul tau este foarte bun.

Ca si modalitate de abordare a discutiei cu invatatoarea, eu as alege varianta diplomata, de preferat uneia mai asertive, care sa o faca pe invatatoare sa ascunda realitatea. Pt ca atunci cand ajungi la o confruntare de genul "eu nu fac asta, copilul dvs. inventeaza", nu iti mai rama prea multe "arme" la indemana. Cel putin, nu intr-un sistem ca cel existent la noi (unde nici macar inregsitrarea nu poate convinge comisia). In situatii similare, eu asa procedez: "trag de limba" persoana in cauza, pun intrebari deschise si o las pe ea sa povesteasca cat mai mult. Abia apoi incep sa combat, sa explic, sa aduc in discutie varianta tough de rezolvare a problemei(daca este cazul).

eve44 spune:

Eu,personal am ajuns la concluzia ca alegerea invatatoarei e o loterie .
Dar daca ai tras lozul necastigator este foarte rau .Primul care sufera este copilul .De mutat il muti ,nu bati din palme ,dar reusesti in final ,dar ce te face sa crezi ca o sa gasesti o invatatoare "normala "?Nici mutatul asta la infinit nu este o solutie pana la urma .
Din ce mai aud si eu pe la prieteni ,cunostinte ,colegi ,etc ,e foarte greu sa mai gasesti in ziua de azi o invatatoare dedicata meseriei ,sa nu tipe ,sa nu-i jigneasca pe bietii copii.
Nu stiu sa-ti spun cum ar trebui sa discuti cu invatatoarea .Din experienta avuta de mine cu fosta pot sa-ti spun ca nu se putea discuta ,o tinea pe a ei "ea face regulile si nu ea ne-a ales pe noi ".Adica tot noi eram fraierii care am cautat-o pe ea .Si eu chiar am cautat-o .....