probleme cu mindra de 15 ani(2)

ladyJ spune:

Da, pentru ca tu ai mers la psiholog cu credinta ca el va scoate din mantia-i fermecata fericirea ta si ti-o va darui.
Evident ca ai fost extrem de dezamagita ca nu ti-a dat solutia miraculoasa. Dar cred ca ai inteles ca psihologul nu asta face ca nu e vrajitorul din oz.

buli spune:

Tora

abordarea asta mi se pare mult mai constructiva. si va da solutii mai repede decat vei crede. ma bucur mult pentru voi.

cat despre alta zi, alta distractie, ce pot sa spun - eu m-am obisnuit deja cu ideea ca voi fi in priza zilnic pentru tot restul vietii. copilul meu abia invata ce e lumea si cum trebuie sa se descurce prin ea. greseli face zi de zi. sau nu neaparat greseli, hai sa le spun lucruri altfel
dar e modul in care el va invata. aa, ca mie nu-mi convine metoda, ce sa zic, asta e situatia, atata vreme cat ajungem seara sa fim intregi si la trup si la suflet, inseamna ca am izbandit.
incerc sa nu "tin minte" toate boacanele, nu le contorizez si nu ii cer lui niciodata sa se opreasca din a face cate ceva. doar ma straduiesc sa fiu in picioare cand vine urmatoarea provocare.
recunosc e o atitudine destul de solicitanta, nu mi-e usor sa "fiu gata" mereu, sunt deseori prinsa relaxata, cu garda jos sau cum vreti sa spuneti. insa le iau cat mai putin personal, chiar deloc, le iau ca pe niste treburi de rezolvat. si incerc sa ii arata ca toate boacanele nu imi scad iubirea pentru el.
insa nu toti putem asa, am un exemplu foarte aproape si, prin comparatie cu exemplul, am observat ca viata mea e mai usoara.
ma rog, am zis mult pe langa, nu chiar tot vi se adreseaza voua

ladyJ spune:

Tora, ma bucur sa aud vestile astea.

Mai zic o data, desi am zis-o de sute de ori, apoi tac
-cand vreodata aveti greutati cu cei dragi voua, cand simtiti ca sunteti la capatul puterilor, cand nu vedeti nicio poteca de urmat, cand toate par a fi impotriva voastra, cand sufletul e incarcat , atunci admiteti ca sunt oameni care v-ar putea ajuta. V-ar putea ajuta sa va regasiti.
Acesti oameni nu sunt vrajitori sau ingeri cu aripi falfaitoare. Sunt oameni care au urmat o pregatire in acest sens, care au avut sute si mii de cazuri asemanatoare, care au trecut personal prin faze asemanatoare si s-au lasat la randul lor ajutati.

Si pentru ca vorbim de oameni si nu de magie si sfinti, se pot srecura greseli si neputinte si in procesul asta de ajutare a sufletelor altora. Cu toata buna intentie, unii specialisti nu reusesc sa stabileasca o legatura reala cu cel care trebuie ajutat. Altii efectiv nu pot sa ajute, in ciuda pregatirii, bunaviontei si diplomei care troneaza frumos deasupra biroului. Pur si simplu nu reusesc sa imbine cunoasterea cu sufletul. Altora le e greu sa se apropie de sufletul celui care trebuie ajutat.

Asa ca nu orice psiholog sau terapeut este terapeutul nostru sau psihologul nostru. Ca sa il gasim pe al nostru, uneori trebuie sa cautam mai mult. Alteori sansa ne trimite chiar la usa cabinetului sau.
Poate cand vom intelege ca psihologii sunt oameni si nu hocus-pocus-prparatus, atunci vom admite ca nu e mare tragedie sa ajungi la un psiholog care nu ti s-a potrivit.
O experienta cu un psiholog mediocru, nepregatit sau nepotrivit noua ,nu anuleaza tot ceea ce psihologia are de oferit oamenilor. Decat poate pentru cei superficiali amatori de judecati fara valoare.

Suntem diferiti dar totusi, atat de asemanatori! Durerea e durere indiferent de cine suntem, disperarea isi poate face loc in sufletul oricaruia dintre noi.

buli spune:

enfin, ideile finale mi-au venit pt ca mi-am amintit cum spune Rufus ca totul e ok si deodata zbang. pai eu cred ca zbang-uri din astea tot sunt si vor fi.
insa o anume relaxare le va face mai putin contondente si comunicarea dintre voi le va face sa fie mai putin surprinzatoare.
sa iti doresti sa nu mai ai zbang-uri e ca si cum ai abdica de la meseria de parinte. nu egzista, dom'le, nu egzista, tb sa fim in priza.

buli spune:

ce faine sunt poeziile?

oare sunt despre ea?
si omuletul imbecil din carciumi o fi avand vreo legatuera cu realitatea?

marius spune:

Tora&Rufus

Punand cele doua poezii ati deschis foarte larg o fereastra. Am sa va rog sa cititi cu atentie opinia mea in acest nou context. Voi relua cele doua mesaje si am sa ma exprim pe baza lor.

Doar experimente

Am luat niste noroi.
Sau era lut?(Nu mai
conteaza)
Si am facut o papusa,
o marioneta de mizerie.

Apoi i-a, suflat un damf
de viata urbana
si s-a trezit linistita
crezind ca sunt doar un
vis.

S-a inchinat in fata mea
iar eu,
zapacita,i-am facut jocul.
I-am dat ordinul suprem:

Du-te si traieste-ti viata!

A plecat multumindu-mi.
Dupa doua saptamini
(in viata papuseasca
insemana saptezeci de ani),
s-a intors nenorocita.

M-a batut cu minutele ei mici
si mi-a povestit viata ei.

Cum a plins din orice niic.
Cum a fost silita sa nasca
si a indurat neincrederea.

Cu ochiiinoroiati,
mi-a pus eterna intrebare
ce chinuie toate papusile:
De ce, Doamne, de ce?

I-am raspuns:
Din plictiseala.
Din plictiseala am creat!

Acuma, spune tu:
Nu-i asa ca noi
suntem doar unalt experiment
intr-o ferma de furnici?

Idei iluzorii

Am un omulet
Ce ma conduce
Dar mai nou
Sta prin circiumi

Si cind vin cu reguli noi
Si cu sentimentele la
extemitati
Si cu idei iluzorii
Sa stii ca a lui este vina

Intr-o zi o sa-l dau afara
Si o sa-i spun fara tranzitie
Ca are nefericirea sa fie imbecil

Si imi va parea rau pentru el



va multumesc pentru rabdare

---

Doar experimente
Idei iluzorii

Titlurile reflecta fidel exact ce are de transmis in continuare. Mai mult reflecta ideea ca ea ca si persoana se va misca intr-o lume in care este tinta experimentelor asupra ei si viata pe care o traieste acum este formata din idei si iluzii nimic real multa incertitudine exact ca un experiment care nu doar ca este incert in sine dar are un rezultat iluzoriu, adica nu urmareste ceva real, concret palpabil.

Am luat niste noroi.
Sau era lut?(Nu mai
conteaza)
Si am facut o papusa,
o marioneta de mizerie.

Din punctul meu de vedere se identifica cu o papusa ceea ce reflecta intr-o mare masura radacinile ei (copilaria) care insa in prezent este doar o marioneta de mizerie adica nu mai este ceea ce a fost, este ceva nereusit, stramb o copie nereusita care nu doar ca nu seamana desi s-ar dori cu o papusa insa este ceva care este condus de altii este o marioneta, si mai mult una facuta din lut din ceva asociat cu mizeria, cu brutul cu necizelatul - ceva prin esenta care inspira repulsie sau in cel mai bun caz respingere, (noroi sau lut) revolta completata de stigmatizare si renuntare (ce mai conteaza?)

"Apoi i-a, suflat un damf
de viata urbana
si s-a trezit linistita
crezind ca sunt doar un
vis."

Aici este aceeasi contradictie intre aspiratii, dorinte, vise care ar trebui sa fie sincere, deschise motiv pentru care "s-a trezit linistita" insa intr-o realitate ce se prefigureaza dura "urbana".

Este interesanta inversarea de pozitii pentru ca in text ea este creatoarea unei papusi in timp ce in fapt expune indirect exact pozitia ei reala adica a marionetei si a mamei sale (Tora).

Urmatorul text devine mai mult decat edificator in ceea ce priveste modul ei de reprezentare a raportului dintre mama si a fiica:

"S-a inchinat in fata mea
iar eu,
zapacita,i-am facut jocul.
I-am dat ordinul suprem:

Du-te si traieste-ti viata!"

Sa nu uitam ca ea este in realitate papusa/marioneta si Tora este creatoarea.
Este interesant cum percepe rigiditatea mamei utilizand cuvinte ce nu admit nici o interpretare, ele trebuind sa fie executate ca atare "ordin suprem" fara cracnire in mod unidirectional "S-a inchinat in fata mea" si fiind perceput ca o forma de abandon de lipsa de protectie:
"Du-te si traieste-ti viata!"

Si fiind pusa intr-o astfel de situatie ce nu sufera alternatia nu i-a ramas decat sa plece sa-si incerce norocul sau ghinionul si a dat exact peste ceva ce ca si perceptie a naucit-o si care desi in realitate nu a durat mult ca si experienta are valoarea unei vieti de om:
"Dupa doua saptamini
(in viata papuseasca
insemana saptezeci de ani),
s-a intors nenorocita.

Cum a plins din orice nimic.
Cum a fost silita sa nasca
si a indurat neincrederea."

Este relevant faptul ca a resimtit lipsa increderii pentru ca nu a existat nimeni care sa o crediteze dar in acelasi timp sa o protejeze.

In final are loc reprezentarea dorintei de revenire este un gand ascuns si isi recunoaste fragilitatea (manute mici) care insa au puterea de a atrage atentia "m-au batut" si dorinta de a avea cu cine sa povesteasca despre ea si problemele ei "mi-a povestit viata ei" dar dupa ce are loc descarcarea nervoasa. Ochii in general reflecta exact viziunea sufletului iar aici "ochii sunt noroiati" (atentie!) si vor transmite fara cuvinte dar acuzator, exact zbuciumul interior (care este asociat (interesant) generatiei de care apartine) "de ce, Doamne, de ce?" - sau cu ce am gresit eu sa indur asa ceva?

M-a batut cu minutele ei mici
si mi-a povestit viata ei.

Cu ochiiinoroiati,
mi-a pus eterna intrebare
ce chinuie toate papusile:
De ce, Doamne, de ce?

Mai apoi are loc o incheiere deliberativa o dorinta oarecum de confirmare constatativa, o acceptare a unui destin parca predestinat din care insa rezulta faptul ca este ceva mic, insignifiant "furnici"
un pic ca si o usurare

Acuma, spune tu:
Nu-i asa ca noi
suntem doar un alt experiment
intr-o ferma de furnici?

---

Al doilea text (sincer imi pare rau ce voi spune) este Rufus in perceptia ei.
Din start are loc o detasare totala, o pozitonare ireconciliabila, eu sunt eu tu esti tu orice alta discutie fiind din start ceva iluzoriu ceva ce nici nu va avea alta soarta.

Am un omulet
Ce ma conduce
Dar mai nou
Sta prin circiumi

In acest text faptul ca este reflectat cu un "omulet" ar dori sa arate contrastul intre ceea ce face "ma conduce" si ceea ce reprezinta nedeclarat "un omulet".
Mai nou nu prea mai exista in viata ei chiar si in acest mod - adica lipseste, asocierea "sta prin carciumi". Existenta fiind accidentala - atunci cand totusi se intampla - se concretizeaza doar prin "reguli noi" si prin instabilitate emotionala si relationala reflectata de sentimente extreme si idei iluzorii deci fara un corespondent in viata reala asa cum este ea perceputa. Motiv pentru care apare avertizarea ca problema este departe de a fi identificata corect nu doar de a fi nerezolvata "Sa stii ca a lui este vina".

Si cind vin cu reguli noi
Si cu sentimentele la
extemitati
Si cu idei iluzorii
Sa stii ca a lui este vina


Si in plus are loc o acceptare, o agreere, o tolerare care oricum are o finalizare "acum accept dar oricum cu parere de rau totusi am sa-i spun ca l-am scos din viata mea:

Intr-o zi o sa-l dau afara
Si o sa-i spun fara tranzitie
Ca are nefericirea sa fie imbecil

Si imi va parea rau pentru el


Iar incheierea este clara, am spus ce am avut de spus multumeste pentru rabdarea de a fi ascultata:


va multumesc pentru rabdare

---

Stiu ca nu am fost comod scriind toate acestea. Imi cer scuze pentru asta. Poate o sa va ajute. Stiu si eu?


Cu drag,
Marius

szivarvany spune:

si eu cred ca omuletul este imbecilul de 27 de ani



Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi: Iulia Copiii Monicai Alex Luca

herra spune:

fiu, in sfarsit am terminat de citit toate paginile

poeziile m-au impresionat foarte mult, spun atat de multe!

herra spune:

cat despre mersul la psiholog, exista variante destule, pana gasesti ce ti se potriveste.
sunt cursuri de parenting, sau cele in care se vorbeste despre asa-numitele "constelatii familiale" (care mie imi plac foarte mult, si unde am inteles cum se transmit comportamentele in cadrul unei familii, atat cele care ne plac dar si cele la care facem / faceam alergie), sau cele numite de dezvoltare personala...

important e sa constientizezi cand te invarti intr-un cerc si sa vrei sa calci putin in afara tiparului cu care ai crescut

CorinaDani spune:

Teda incearca sa transmita "cifrat" ceea ce este in sufletul ei.

Daca nu ar fi vrut sa faca asta, nici nu i-ar fi permis Torei sa le vada/citeasca.

M-a impresionat profund cum poate gandi/scrie un copil de 15 ani...