optiunile unei femei/mame singure

Gabi_K spune:

asta cu partenerul de excursie, am si aici de zis una.
Anul trecut fiul meu a plecat in tabara pt 2 saptamani, ex-prietenul meu lucra, n-avea concediu sau nu putea sa-l scoata, ma rog, nu mai stiu ce si cum, si am plecat noi doua cu fiimea in concediu. A fost un concediu foarte reusit, am stat 10 zile la casuta intr-un camping al unui strand foarte bine dotat, si toata ziua am facut fix ce ne trecea prin cap, fara ore fixe si fara obligatii:) chiar a fost ca in rai:)

Dupa 4 ani sunt din nou single, si chiar nu sunt speriata de ideea de singuratate de sarbatori, nu stiu de ce :) probabil pentru ca m-am saturat de ultimele doua revelioane.

sorinsonia spune:

Optiunea mea de mama singura, divortata de 14 ani, cu copil de 15 ani, este ........singuratatea.
Asta fac de atatia ani incat am ajuns sa nu imi mai doresc altceva.
E trist, stiu.
Nu am prieteni, prietene, deoarece nu am avut timp sa imi fac. Am crescut copilul singura, fara ajutor, iar acum este adolescent si normal ca are nevoie de mine in continuare.
Mi-am dorit o familie si nu am avut parte de ea, pentru ca am gresit cand am ales.
Sarbatorile? Motiv de tristete pentru mine.

danielatt spune:

Ma gandeam...de oare imi place singuratatea? acea singuratate in care sa pot sta linistita doar eu cu fimiu, sa vorbim, sa ne jucam,sa sarimin pat sa facem ce ne taie capul !
Probabil pentru ca dorintele se nasc atunci cand exista frustrari sau dureri, sau lipsuri sufletesti. Ajungi sa-ti doresti ceea ti-a lipsit,ceea ce nu ai,ceea ce ai dar doar in visul tau.. si mi-se pare firesc sa fie asa.
Ani intregi de femeie carierista, pana si ziua de 31 decembrie o petrceam la birou, de placere nu ca m-ar fi obligat cineva.
Asadar acum am un copil, sunt mama singura dar sunt nevoita sa locuiesc cu ai mei. Traiul cu parintii este ...groaznic,mama este bolnava de Alzheimer, astfel incat toate greutatile pica pe mine.
Nu ma plang, nu am mentionat asta pentru ca mi-e greu, ci doar pentru ca imi doresc, as savura cateva zile de singuratate, de singuratate chiar si in doi.
Asadar, fiecare isi doreste ceea ii lipseste,nu exista un adevar - e mai bine in doi sau singur - ci pur si simplu cum spunea mamagiuliei,suntem diferiti, cu nevoi diferite, cu dorinte diferite, cu suferinte diferite.
Important este sa invatam sa ne bucuram de ceea ce avem si sa ne dorim ceea ce ne lipseste,asa influentam destinul...cine stie :)

dov spune:

eu-s vaduva...de putin mai mult de 5 ani si mama unui pustan de 6 ani. am fost singura toti anii astia, de cateva luni sunt cu cineva si incercam sa ne refacem vietile. e greu, e si el vaduv, dar fetita lui este adolescenta, si se stie ca varsta asta e mai dificila...

revenind la subiect. am fost singura pentru ca asa am simtit nevoia, nu ca nu mi s-a oferit ocazia sa ies cu cineva, sa am o relatie. deci am fost in tabara celor care NU doreau pe nimeni, m-am simtit bine si m-am bucurat din plin de aceasta perioada.

am stat si m-am gandit: inaintea sotului am avut alta relatie de 2 ani, iar inaintea asteia am fost fata lui tata si a lui mama...ce-ar fi sa vad eu cum e sa fiu doar eu cu mine in viata mea...stiti voi, pe principiul cand viata iti da lamai, fa limonada.

si mi-a placut. al dreaq de mult. e asa bine sa nu duci dorul nimanui, sa "suferi"de independenta emotionala perfecta...eram doar eu si baiatul meu.

a aparut acest nene in viata mea si, spre surprinderea mea ...m-am trezit ca as cam vrea sa raman cu eladica e primul cu care ma straduiesc, imi doresc si alte verbe din aceeasi gama, ca sa ramanem impreuna.

pe scurt: am fost in ambele tabere. nu mi se pare deloc, dar deloc anormala niciuna din ele. nici daca e singura cuc, nici daca vrea pe cineva doar uneori, nici daca vrea ceva mai mult de "uneori"dar nici pentru totdeauna, nici daca ar vrea o a doua sau a nu stiu cata casnicie.

Tata are o vorba, care se aplica de minune: o mama fericita inseamna un copil fericit. si asta e tot ce conteaza. cum gaseste mama fericirea e strict treaba ei.

crisseis, o sa apara atunci cand sufletul iti va fi pe deplin pregatit.

szivarvany spune:

Dov, iti cunosc povestea :( , dar acum ma bucur ca ai scris si mai ales ca esti din nou fericita, o meriti din plin



Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi: Iulia Copiii Monicai Alex Luca


Impreuna pentru 60 de copii
Prietenii lui Mos Craciun

dov spune:

multumesc frumos!

ana23_23 spune:

Sunt mama singura, fosta gravida singura, copilul meu are 6 luni acum. Am stat doua luni acasa dupa nastere.
Principala mea problema in momentul de fata este timpul.
Multi imi spun ca am avut mult curaj, etc. Cred ca o problema grea pentru multi este mono-responsabilitatea, adica tu centrezi, tu dai cu capul, eventual dupa o perioada mai lunga in care efortul de a lua decizii ori a fost pe jumatate, ori - ca in multe familii balcanice, a fost in sarcina sotului. Ma gandesc ca poate din acest motiv e asa de dificil statutul de parinte singur.

Asadar, din perspectiva celei mai mari probleme pe care o am - timpul -, eu am procedat astfel:
1. am luat bona. Are marele avantaj ca ii dai un ban, dar face ce ii zici. Scutesti interminabilele negocieri si discutii "de suflet" pe care le-ai avea cu cineva care are o relatie de alta natura decat pecuniara cu tine.
2. m-am dus repede la munca. Din motive de securitate financiara si de sanatate intelectuala.
3. nu are rost sa caut o relatie stabila. Pentru ca mananca timp. Pentru ca ori iei pe cineva cu copil, caz in care ai si mai putin timp, ori iei pe cineva fara copil, care ori cere copil, ori iti reproseaza ca el n-are obligatii, pe cand tu ai (fair enough). Insa are foarte mult rost o relatie.

Din categoria relatii, e foarte interesant efectul de mama, anume remarc cu stupefactie ca mi-au crescut actiunile :) O data, pentru ca am intrat in categoria "rasa ouatoare" - adica interesanta pentru "barbati seriosi, care vor multi copii". Al doilea, pentru ca am devenit, culmea, "o femeie respectabila", adica nu alerg doar dupa cariera (?! - logica lor). Al treilea, pentru ca am devenit "o femeie experimentata" (?! - tot logica lor). Deci n-as putea spune ca e rea viata de mama. Sigur ca sunt diversi care ma exaspereaza sa ma casatoresc si care inghit in sec de fiecare data cand ii intreb: "ok, ma casatoresc, eu ofer casa, masina si un salariu mare in castorie. el ce imi ofera la schimb?"

Mi-au crescut actiunile si din punct de vedere social. Acum sunt "cap de familie" (eram si inainte, dar inainte eram doar eu, asa ca eram capul meu :)). Sunt chemata la consfatuirile cu vecinii. Am un cuvant mult mai greu in comunitate. Si am devenit mai nou si vraciul satului pentru celelalte ouatoare.

Un alt efect al lipsei de timp a fost ca inainte munceam mult - acum muncesc si mai mult. Pentru ca inainte munceam pentru un motor mai bun, o plimbare mai costisitoare, etc - acum muncesc pentru targeturi domestice, gen casa noua. Si muncesc si de frica plafonarii in scutece si biberoane.

In incheiere, nu pot sa spun ca lucrurile merg rau. Pot sa spun cu certitudine ca as fi facut o prostie enorma daca m-as fi casatorit cand am ramas insarcinata. Iar pentru viitor, cred ca destui ani de acum incolo modelul de familie in care o sa traiesc este acela de familie monoparentala, care nu exclude relatii, dar mai de la distanta. Si ca probabil cel mai bine ar fi pentru mine sa imi caut pe cineva cand oi mai imbatrani, in ideea ca odata cu batranetea ne mai domolim, ne mai scad pretentiile, trece destul timp incat sa ne gasim fiecare rostul lui si nu mai cautam pe cineva pentru a ne face un rost, ci pentru a imbunatati rostul pe care deja il avem.

andacos spune:

Vreau sa spun ca asta e mare,foarte mare prejudecata!

Cam asa gindeam si eu,insa viatza mi-a demonstrat ca nu e asa!Nu ridic la rang de regula experientza mea,insa nici cele expuse de tine nu pot fi ridicate la rang de regula.

Mai departe ...nu stiu,nu mi-a placut absolut deloc mesajul tau.Imi pare tare rau ca asta a fost efectul lui asupra mea,insa pur si simplu nu mi-a palcut!Desi s-a vrut vesel,e extrem de cinic si rece...nu vreau sa fac presupuneri insa e vorba doar de tine...si atit!Copilul e pe un alt plan,departe...ascuns pe undeva,tu esti pe primul plan desi crezi ca pui copilul pe primul plan.

Sper sa ma insel,insa asta mi-a transmis mesajul tau!

Dana

buli spune:

Mie mi-a placut mesajul. E al unei femei cu capul pe umeri, departe rau de domnitele care inca asteapta sa fie salvate/ajutate.

andacos spune:

Hmmm...da,daca ai ca unitate de comparatzie caractere ca al noideei...da,insa o femeie singura,cu copil sau copii,nu prea asteapta sa fie salvata!

Parerea mea desigur.Eu n-am asteptat pe nimeni sa ma salveze,asa cum sigur majoritatea fetelor singure de pe forumul asta nu asteapta.

Dana