probleme cu mindra de 15 ani

andacos spune:

Allinta,eu nu sunt de acord cu ce ai scris tu!()Si fara suparare ,se vede ca nu copil adolescent,astea-s "viziuni"de mama cu copil relativ mic!

Cum adica a scapat-o din mina?Tu crezi ca un adolescent e asa o bucata de aluat pe care o modelezi cum itzi convine tzie?

Cum adica de ce a lasat-o cu sora mai mare?Pai e clar de ce,pentru ca parintzii incearca sa creeze o legatura intre ele!(asta e raspunsul cel mai simplu)

Cum adica s-o duca la scoala?Da' ce e catzelus de dus in lesa?Asta ar agrava si ar face situatzia si mai urita!

Le reprosezi parintzilor ca au lasat-o in Centrul vechi sau mai stiu eu unde!!!Insa eu spun cu sigurantza ca ea a declarat un cu totul alt loc al iesirilor ei!

Lui Rufus,degeaba ii reprosezi,iar se vede ca nu stii cum e in familiile la a doua incercare,fiecare cu copii din prima casatorie!Mie (care sunt intr-un fel cam in aceasi oala cu ei,desi la ei e muuult mai complicat)mi se pare ca Rufus face exact ceea ce trebuie!

Ei...asa cum am spus,e greu cu adolescentzii,ramin la parerea mea ca vrea efectiv sa va faca sa suferitzi,pe Tora in primul rind,apoi pe Rufus!

Rufus,eu te intzeleg foarte bine cind spui ca nu vrei sa stai de vorba cu el,mi se pare normala si apreciez sinceritatea ta referitor la o eventuala reactzie violenta,insa eu cred ca, cam in directzia asta ar fi rezolvarea problemei!

Personal nu cred ca fata ,la virsta asta ,va accepta psihoterapia,deci nu cred ca insistentza pe latura asta ar duce la ceva!

Dana

emanouela spune:

Rufus...nici nu stiu cum sa abordez, sigur cineva va fi lezat...pune in balanta cele 2 fete, cu viitorul lor (ma refer strict la partea financiara)...al carei viitor e fragil? Nu trebuie sa sacrifici pe nimeni, trebuie doar sa faceti un efort.....un efort, in primul rand, in a face ceva. Mi se pare ca va gasiti prea multe scuze in a face ceva...va ganditi la eventualele fapte ce se pot intampla dar stati sperand ca se va rezolva de la sine, ca pedepsele voastre ii vor aprinde o lampa...nu, nu se va rezolva si lampa se va aprinde dar nu in directia in care vreti voi, in cea opusa...vb din postura unei foste fete rebele si din postura unui membru de familie cu un adolescent rebel care tot asa, cu parinti care s-au eschivat in a face ceva, acum e dependent de droguri iar tratamentul nu costa numai milioane, consuma si nervii, emotiile tuturor. Nu degeaba e proverbul ala "bate fierul cate e cald". Va doresc curaj si intelepciune....si nu uitati...voi, la nivelul ei puteti cobora, ea, na nivelul vostru nu se poate urca.

andacos spune:

Mey,eu i-am spus lui fii mio ,cind am avut impresia ca este intr-un impas,intr-o "groapa"de sentimente si trairi(Rufus era cam tot asa in jurul virtei asteia),din care nu vrea sa iasa...sa mergem la psiholog,insa va spun ca a refuzat cu desavirsire!L-am luat "prin inavluire",am stat foarte mult de vorba cu el,i-am proprus direct cu avantaje si dezavantaje,insa a refuzat !

De asta cred ca insistentza pe latura asta ,nu prinde acum la virsta asta!

Bineintzeles ca sunt diferitzi,insa repet ,nu cred ca fata va accepta psihoterapie!Si fortzat nu cred ca se face nimic!

Dana

marius spune:

Daca ma pun eu in locul lor(lui) pentru ca ceea ce citesc sunt actiuni cu caracter distructiv si cu efecte atat pe termen scurt cat si lung si pentru ca acest copil minor este al meu si am responsabilitatea atat legala cat si morala fata de el(ea) mi-as asuma urmatoarele decizii:
1. M-as intalni cu aceasta persoana fata in fata si in mod direct i-as pune in vedere faptul ca sunt tatal acestei domnisoare de 15 ani - minora printre altele.
2. In calitate de parinte i-as pune in vedere faptul ca incepand din aceasta clipa are doua optiuni.
A. sa inceteze orice relatie cu fiica mea minora - in acest caz il las in pace
B. sa nu inceteze contactele cu ea - insa in acest caz o sa aiba surprize extrem de neplacute in fiecare zi.
3. Din punct de vedere al programului desfasurat al fiicei mele in mod sigur as interveni prin control direct chiar cu riscul de a merge impreuna pe diferite trasee insa in fiecare zi anterioara doresc sa stiu ce program are pentru a doua zi de dimineata pana seara. In mod categoric nu mai are ce sa caute in baruri sau zone de un anumit tip si de asemenea nu mai are ca sa caute cu persoane "plictisite de viata". In schimb orice perioada de timp se poate umple in mod constructiv cu diverse activitati. Pe scurt as prelua controlul nu in sensul de a-i spune ce sa faca ci "de a nu permite sa faca anumite activitati". Cu regret insa in mod ferm mi-as preciza pozitia de tata si responsabil pana la varsta majoratului ceea ce inseamna ca discutam dar nu facem oricand orice si oricum vrem.
Daca dupa 18 ani va decide ca doreste altceva - din acel moment va deveni unica responsabila pe viata ei.
Stiu ca suna mai "dur" insa uneori "cui pe cui" se scoate.

www.facebook.com/marius.pernes.3" target="_blank">Destinul meu este de a fi "noi" pentru totdeauna

eumada spune:

Sinteza perfecta a ceea ce presupune gestionarea situatiei.
As face o precizare.Cu domnul ala insa as fi mai dura si as trimite diverse persoane si cine intelege,intelege exact la ce fel de persoane ma refere,care sa-i explice ce si cum.Poate ar crede ca Rufus glumeste.Insa toate pana la copil.

ladyJ spune:

La ce discutii te referi?

Nu este obisnuit ca fiica de 15 ani sa initieze discutii despre pozitii sexuale cu mama sa.
In general, ceea ce incadrezi tu la ´´hormonii tineretii´´ inseamna a incepe viata sexuala fara acordul/stiinta parintilor. Nicidecum a veni acasa intr-o zi simtindu-te ´´initiata´´ si a-ti sfatui mama cum sa isi satisfaca sotul!

Deci nu, problema nu-s hormonii.

Rufus spune:

M-am gandit ca poate citi pe aici. In fond, daca eu m-am uitat prin mesajele ei, ea de ce nu s-ar uita pe un forum public?
Aici n-am scris pentru ea. Am scris pentru mine. Ce sa fac, cum sa fac. Si eu si Tora. Pentru prima oara mie mi-e frica. Pentru viitorul ei, al familiei mele. E normal atunci sa las deoparte discretia si grija pentru eventuala ei reactie (daca citeste), pentru o strangere de idei rapida si diversa.
La psiholog nu vrea. A mai fost o data in situatia asta, cand cu "drogurile". N-a colaborat. Interesant este ca din proprie initiativa s-a dus, o data, la psihologul scolii. Fara vreun motiv stringent (are, evident, motivele ei). Ne-a spus chestia asta. Nu ne-a zis de ce s-a dus.
Stiu ca-i muncita de ganduri. Ea nu vorbeste de obicei. Cand vrea sau e sacul plin vine si-l goleste. Ascultam, participam, oferim solutii. Totul e bine. Dupa care vine furtuna. Fiecare furtuna a fost exact in perioadele cele mai calme, relaxate si de incredere totala.

Inteleg ca suntem prea permisivi. Nu stiu cati va amintiti ca intrebam, cand Ioana era de varsta ei, care-s limitele, la ce ora se vine acasa, care-s distractiile, daca noaptea la concert e ok...multe mi-ati spus din experientele voastre de adolescente. Eu nu intreb de prost, doar sa-mi expun familia...intreb tocmai sa aflu, sa nu fiu un parinte inchistat. Daca e dupa mine, pe lant in fundul curtii. E cel mai sigur pentru ele. Dar nu si cel mai bine...si atunci intreb si eu, citesc, ma sfatuiesc...
Am aflat cu ocazia aia ca trebuie sa fiu deschis, increzator, sa o las (pe Ioana) sa decida. Mi-am inghitit frica de ma durea burta si am cautat sa-i fac pe plac, dar in siguranta. Stiti bine ca oricat ne caznim, tot au posibilitatea s-o dea in bara daca vor musai.
Cu Tea am urmat acelasi drum, era normal. Doar ca reactia a fost alta. Am aflat si eu si Tora ca perioadele alea de maxima liniste precedau de fapt altceva. Tora a facut mai demult legatura, insa mie nu mi-a venit sa cred. Teodora e desteapta, supercitita, prezenta, abila, logica, pretioasa, minutioasa, spontana. As putea scrie foi intregi cu calitatile ei. Mi s-a parut absolut imposibil ca o fata de calibrul ei sa faca greseli de gravitatea astora. Si acum ma crucesc si tot sper ca am visat. Imi depaseste intelegerea si de aia, cum spuneam, m-a luat frica.

Cel mai trist este ca nu prea ma mai simt tata. Tatal ei. In ultimul timp a tot dat de inteles asta. E clar ca ceea ce vine de la mine nu e bine primit (nu ca de la Tora ar fi mai bine...). O sa ma retrag in linia a 2-a. Daca o sa vrea, o sa fiu disponibil. Daca nu, o sa ma abtin. E mai bine, chiar daca e doar o toana de moment. Nu vreau sa pun presiune in plus. O voi sprijini insa pe Tora si ea va sti asta.

Am datele individului. Suficiente pentru Politie. Probabil luni sau marti ne vom duce pentru plangere. Trebuie s-o fac, trebuie sa fiu linistit pe cat se poate, in privinta lui.
In privinta ei, liniste nu exista. Dar o sa facem noi cumva.

Parinti perfecti nu exista. Uite, din cati ati scris aici nu sunteti toti de acord pe aceeasi varianta. Adica fiecare treceti prin firul gandirii personale, a experientei de adolescent sau de parinte. Iar solutiile difera.
De ce remarc asta? Ma mai linisteste un pic ca nu suntem niste parinti ingrozitori. Suntem doar parinti care putem sa facem bine sau sa gresim. Ne asumam ambele variante.
Provocarea cea mai mare va fi sa scoatem din contextul scrierilor voastre ce se potriveste in contextul nostru.
Nu stiu daca o sa pot vreodata sa va multumesc la toti asa cum se cuvine.

Rufus, Tora si iadele

Alizee spune:

Andacos, nu am copil adolescent, dar am fost adolescenta.

O consiliere, nu psihoterapie, ii va invata pe toti membrii familiei cum sa interactioneze unii cu altii.

In adolescenta, mi-ar fi placut sa vad ca parintii isi dau interesul sa ma inteleaga, cerand ajutorul unei terte persoane dezinteresate, decat sa fiu certata si controlata.

Eu am scris ce as face eu, nu ce ar trebui sa faca ei. Si eu sunt comunista cand vine vorba despre educarea copilului.

Nu vrea sa ma gandesc ce as face daca mi-ar veni beata acasa. Probabil nu i-as mai da voie sa iasa singura pe aiurea.

Intr-adevar, si eu as fi depasita de situatie, dar eu intotdeauna am cerut ajutorul unui psiholog. Intotdeauna. Nu mi-a fost teama niciodata sa imi recunosc limitele.



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

ladyJ spune:

Aqai, informatia legata de actiunea UBB este de mare folos !

In plus, mai sunt cateva centre in Bucuresti unde se poate obtine consiliere gratuita pentru copii si adolescenti. Nu stiu, Tora, daca ai primit PM-ul meu dar ti-am trimis o sugestie.
Si am mai gasit ceva:
http://www.sanatate-mintala.info/index.php/servicii-de-sanatate-mainmenu-83/34-servicii-de-sanatate/188-servicii-psihologice-gratuite-pentru-copii-bucuresti


Eu cred ca fata nu a avut contacte sexuale cu individul ala. Si s-ar putea ca el nici sa nu aiba de gand sa recurga la fapte. O provoaca sa scrie ca sa se poata hizili cu amicii, insa si asta este suficient de periculos ca se pot intampla multe.

Rufus, tu esti barbatul casei, tu te vei intalni cu tanatul acela. Inainte de a te intalni cu el afla informatii(si citeste printre randuri ce-ti zice fata) despre el.
Asa afli si tu detalii importante si e mai bine sa mergi pregatit. Afla cine i sunt parintii, de unde vine, samd.

Te duci la el si te prezinti, ii spui ca ai aflat de mesajele lor, il intrebi daca stie ce varsta are fiica ta. Apoi il intrebi ce i-ar placea sa faca in urmatorii ani: sa isi traiasca viata linistit sau sa se zbata sa iasa din problemele pe care i le vei face tu. Sau poate isi doreste sa faca o scurta vizita la jilava?

Intreaba-l senin: mai baiete, ce sa fac acum? sa merg acasa linistit , sperand ca ai inteles sa-ti lasi labele de pe fica-mea, sau sa merg la politie sa le arat mesajele?
Nu te enerva, nu ridica tonul. Nu o sa iti fie usor , trebuie sa stii asta.

ch_dana spune:

Rufus, nu o sa va fie usor deloc, nu exista "tipar" pentru actiunile necesare intr-o astfel de situatie. Tot ceea ce poti face tu, deocamdata, ca sa fii cu constiinta impacata, stii deja:
- iti sprijini sotia
- depuneti plangere la politie
- discuti cu individul, asa cum au zis Marius si LadyJ
- cereti (voi doi, daca fata nu vrea) ajutorul cuiva competent in domeniu.

Si dupa parerea mea, situatia a ajuns cam departe pentru "democratie", mai bine actionati acum decat sa regretati mai tarziu.