probleme cu mindra de 15 ani

eumada spune:

Vezi?Uite ca mandra voastra..(btw mandra se folosea in vechime pentru a denumi o fata frumoasa)pare acu` chiar nevinovata.....
Rufus,trebuie sa-i induceti ideea ca ea are valoare...nu ca nu i-ati fi indus-o...doar ca nu s-a lipit in profunzime....da` nemernicu`?S-a dat disparut,nu-i asa?

rall spune:

Si mie mi se pare ok 'mandra'.
Asa imi spune si prietenul meu cand vorbeste despre mine ("am fost cu mandra la mare"). Si doar deh, are de ce sa fie mandru

Fania spune:

Tora & Rufus parca anul trecut sau chiar mai demult am mai raspuns la o postare iar atunci va spuneam ca e vorba de rabdare, nervi de otel. Va vorbeam atunci din experienta mea de adolescenta nu departe de ce traiti voi acum. E adevarat ca exista si varianta sa se piarda, insa aici e arta de a fi parinte si andacos eu nu am fost un copil genial ci unul normal la scoala iar faptul ca m-am trezit la un moment dat din toate prostiile m-a facut sa recuperez totul, inclusiv scoala. Sunt multi care reusesc in viata si nu sunt olimpici sau premianti asta nu are nici o relevanta, sunt enorm de multe coordonate care intervin colateral,pentru a reusi su nu.
Aveti un copil cu o personalitate puternica asta e cert si cred ca e un copil care va reusi in ciuda problemelor pe care le creaza acum, asa e ea puncy.
Nu incercat insa o schimbati pentru ca nu cred ca o sa reusiti. Ce faceti voi e foarte corect (da nu o mai tunde Tora, ca parca esti inchizitia) ramaneti prietenii ei si parintii ei, va trece, e adevarat ca va costa nervi insa va trece, isi va reveni.
Cat priveste restul, e alta generatie, ei fac sex pentru ca vor sa experimenteze, noi faceam cand simteam fluturi in stomac, pentru ei sexul e sex, pentru noi era legat de dragoste. Fi -miu are 12 ani jumate si am povestit deja despre sex si a se proteja pentru ca am inteles ca s-au decalat putin etapele dezvoltarii, nu inseamna ca maine va face sex DAR e bine sa stie, deja
Tora nu exista retete, ea este ea si nimeni nu va putea sa-ti spuna ce e bine sa faci, doar tu si Rufus tre sa gasiti calea si cred ca Rufus face foarte bine ce face si tu la fel chiar daca esti pe post de zmeul cel rau.

buflea spune:

Eu nu cred in teoria asta. Eu am fost singura la parinti, cu toata atentia focusata pe mine, am avut cam tot ce se putea oferi unui copil in perioada aceea, incepand de la parte materiala, familie, sustinere, liniste in casa , dedicatie ...etc... Si cu toate astea nu am fost deloc lipita de pereti.

Din exemplul personal, eu cred ca rebeliunea asta mai accentuata sau nu vine din personalitate. Cei mai "opinionated", care conduc de regula un grup, carora nu numai ca le place sa urmareasca noutatile dar vor sa le copieze, eventual sa inventeze unele noi ... Astia sunt aceea care sunt razvratiti. Eu cred ca tendintele se vad de mici, pentru ca personalitatile mai puternice se vor manifesta puternic la orice varsta. Asa ca nu e vina nimanui ca adolescentul din dotare este mai dificil sau nu ... Trebuie doar gasite metodele de a-l tine pe drumul drept, oferindu-i insa un drum destul de larg ca sa nu se simta incorsetat.

Acum se pare ca toti stim ce avem de facut, ce trebuie sa le oferim, cum trebuie sa ne comportam, cata rabdare trebuie sa avem, ce reguli trebuie sa trasam sicat de consegventi trebuie sa fim.

Intrebarea este, ce facem cand ei, adolescentii, ies din decor ...si ies rau, cu scapari de genul celor discutate aici. Si cum ii invatam si despre consecinte? Sa nu imi spuneti pe gura, ca sunt satui de vorbe ... Fac pariu cu voi ca stiu teoria pe de rost. Oare chiar la nivelul familiei nu trebuie sa simta nici un fel de consecinta ci doar imbratisari si asigurari ca daca se arunca pe geam, cineva il va astepta jos cu o saltea?

De ce scosul usii de la camera vi se pare o barbarie ? Pana la urma, cand sunt mai mici ii opriti de la TV, le luati Nintendo, nu le mai dati voie afara? Astea nu sunt tot barbarii ?

Eu tunsul, lipsa spatiului privat ...etc, le vad ca pe masuri prin care se semnaleaza adolescentului ca a produs o trauma prin comportamentul lui si trebuie sa suporte niste consecinte ... Si mai bine suporta 2 luni de par scurt decat o coma alcolica in spital sau urmarile unui viol.

Eu zic ca perioada asta se trece cu definirea unui ansamblu de masuri, care sa contina reguli, consecinte la incalcarea regulilor si desigur discutii, discutii, discutii.

Singurul sfat constructiv pana acum mi s-a parut ala cu timpul petrecut impreuna, mama si fica, afara din casa ... La film, la dinner, la coafor, la depilat, la un spa ...etc. pentru ca ala este timpul cand adolescentul lasa garda jos si mai da din suflet ... In rest, numai teorie

P.S Si pe mine m-a tuns maica-mea in clasa a 7 a, nu mai stiu din ce motiv dar imi aduc aminte perfect ca am scris in calendarul de perete "Crima, m-a tuns" si mama a plans pentru ca am folosit cuvantul crima. Si nu am avut nici o trauma psihica, intr-o sapt am uitat si nici prin cap nu mi-a trecut sa ma razbun pe parinti, sa fug de ei, sa ma sinucid ... Parintii, cui ii pasa de ei ? Tot ce m-a preocupata fost cum sa imi conving gasca ca parul mai scurt este noua moda si ca toate trebuie sa poarte parul la fel ca mine.

viviana spune:

Cand aveam probleme, tatal meu, ne lua (pe mine sau pe una dintre noi, dupa caz) la Pitesti la piata (cica acolo erau mai bune fructele).
In masina imi dadea sa-i aprind tigara (cu toate ca aveam interdictie de a fuma). Nu putea ca era la volan - asa imi spunea.
Atmosfera se destindea si pe drumul ala de o ora si ceva trancaneam vrute si nevrute. Ne apropiam foarte mult si aflam o gramada de lucruri referitoare la viata, la comportament, la ce ar trebui sa fac sau nu in diverse situatii, cum sa trec peste anumite etape.

Buflea, e foarte greu sa fii in pielea unui parinte ce intampina astfel de greutati. E foarte greu sa simti teama si neputinta. Dragostea pentru copil combinata cu frica pentru integritatea lui poate duce la reactii contradictorii.
Si asta numai cineva ce trece prin asa ceva intelege.

rrox3 spune:

Observ ca in tot mai multe mesaje apare ideea de personalitate puternica. Ce inseamna pentru voi personalitate puternica?

Din cat imi pot eu da seama, Tea e o fata sensibila, inteligenta si cu o stima de sine aproape de pamant. E o fata care nu crede in propria valoare. In propria importanta. Nu se valorizeaza. Cere cat poate ea de tare sa i se arate ca e importanta, conteaza, e placuta si dorita. Ar plati oricat pentru asta. E sentimentul cu care raman multi copii abandonati si le subrezeste personalitatea.

Cred ca si "rebeliune" e un cuvant cu multe sensuri si nuante, il folosim cu totii si fiecare intelege ceva putin diferit decat ceilalti. Aici nu e vorba de rebeliunea romantica cu iz de aventura care ni se pare tuturor interesanta, sarea si piperul.

Nu Rufus, nu sunt probleme mici. E aceeasi problema nerezolvata care apare periodic, din ce in ce mai proeminent.

sorana spune:

1. Eu am multe indoieli. Adica nu stiu cum ar trebui sa ma port, nu sunt deloc convinsa ca e bine ce fac. Dar mi-ar fi extrem de greu sa ma schimb. Si ar trebui sa fiu foarte convinsa ca trebuie s-o fac, ca sa ma chinui sa ma schimb. Iar indoielile le discut uneori cu fi-mea, ii cer parerea ... nu mereu, dar mi se intampla. Da, ma refer la indoielile privind comportamentul fata de ea. Uneori imi mai reproseaza una-alta, alteori ma aproba. Ma mai adaptez eu, se mai adapteaza ea ....

2. Nu stiu daca o considerati inca mica sau nu la 10 ani. Dupa mine mica era la 5 ani acum nu e nici mica nici mare, e intre.
Nu, nu i-am oprit niciodata tv-ul, pc-ul, wii-ul sau altceva. Nu i-am interzis niciodata sa iasa afara sau sa vina cu un prieten acasa. Mi s-a intamplat doar sa zic "mai tarziu, dupa ce-ti termini lectiile, zi-i sa vina peste jumatate de ora" sau sa-i zic "ai uitat ca maine avem bilete la teatru? nu poate veni x".
Dar nu i-am interzis propriu-zis niciodata nimic.
Poate pe la 1,5 ani cand imi mai sarea din mana si mi-era frica ca va nimenri in strada sa-i fi zis un "nu, n-ai voie" hotarat. Dar atunci nu vorbea, nu zbutisem sa-i explic de ce nu.
De pe la 5 ani in sus, de cand am izbutit sa ne intelegem coerent am discutat mereu daca a aparut vreo problema, nici prin cap nu mi-a trecut ca ar fi cazul sa o pedepsesc.
Mi-a si zis copilul acum vreun an ca sunt singura mama pe care o cunoaste care nu-si pedepseste copilul, era usor nedumerita ca e "in afara noramalitatii" - se pare ca toti copiii pe care ii cunoaste sunt pedepsisti - am tras concluzia amandoua ca nu e cazul sa "fim in randul lumii", ca suntem ok asa cum suntem noi, DAR ea are voie sa foloseasca scuza "nu ma lasa mama" daca nu vrea sa mearga undeva

3. Da, ala e un sfat bun cu iesitul undeva "in 2" mama si fiica.
Din pacate eu nu pot oferi un sfat pentru ca sincer nu am idee ce as face. Sper sa nici nu pot vreodata sa ofer un sfat in situatia asta.

4. Eu mi-am ameninta parintii ca fug de acasa pentru mult mai putin decat taiatul parului. si as fi facut-o. Noroc ca au dat ei inapoi, ca altfel ajungeam pe strazi la 16 ani.
Nu, nu m-as fi sinucis, de ce sa o fac? Dar nici nu m-ar mai fi vazut niciodata, in viata lor.

flaviutza spune:

Personalitate puternica are orice ctie sa obtina ce vrea si lupta pt asta.fie ca e rebel si nesupus regulilor/parintilor ,fie o personalitate calma si diplomata .


Apropo de ce spunea Andacos si alte fete. Rezultatele scolare nu au nici o legatura cu "latura artistica".Adica nu toti copiii cu rezultate super stau toata ziua in casa cu burta pe carte.Eu stiu ce chefuri si bairamuri se trageau in "luna de miere", luna libera inaintea olimpiadelor nationale :)
Eu am luat bacul cu 9,88 in anul 99 cand a fost promovabilitatea de 48 la suta, 7 materii, istoria obligatorie pe doi ani .Lipise taica miu afis pe usa inainte de bac,in disperare de cauza ca ieseam prea mult, pe exterior, sa vada tot vecinu , "iei peste 9 la bac,de nu, te duci unde ai fost toata vara". asta apropo de taiatul parului, dar n -am ramas deloc traumatizata!
La liceu, mi au promis discoteca daca intru in primii 30.am intrat a 28 a , dar discoteca n-am vazut! greva foamei, 3 zile,amenintari si urlete , ma inchideam in baie si zbieram ca inghit pastile :).pana la urma, saracul om....pana la 16 ani a mers cu noi la discoteca, statea jos la bar, nici nu se facea ca ma cunoaste..
Sa mai spun ca printr-a 11, 12 cand aveau baietii carnet si masini,plecam"la discoteca" in oras si treceam defileul la Petrosani, ca era mai fain acolo, plin de studenti?
Sau taberele cand puneam peritolul meu pt alergii(da somnolenta) in mancarea/sucul profesorilor seara ca sa putem avea nopti linistite urcati pe cabanutele alea de la tuzla,beam bere si cantam toata noaptea pana ne rostogoleam direct in capitele cu fan de langa..cel mai tare era ala de ramanea ultimul pe acoperis,era destul de abrupt...intr-o zi am gresit dozade peritol,i-am pus si eu i-a pus si colega si o profesoara a adormit si pe plaja s-a prajit ca un copan frumos..
Dar nu droguri,nu sex,nu expuneri si anturaje dubioase..de asta spun, e o limita,nebunie,rebeliune, dar sa aiba capacitatea sa nu-si afecteze iremediabil viata!

buflea spune:

Inteleg ce spui ... Doar ca una e sa ai probleme si alta ca provoci probleme.
Mi se pare ca exista o tendinta de a explica orice comportament al copilului care iese din norme, prin traume, probleme, nevoie de atentie ... etc. Eu va sugerez ca exista si varianta in care face ce face ca sa fie cool, pentru ca simte presiune din partea colegilor, pentru ca experimenteaza fara sa se gabdeasca la consecinte, pentru ca ii tropaie hormonii si viseaza erotic noaptea, toate astea fara legatura cu familia din care face parte.

Calca pe bec pentru ca asa ii vine, stie ca nu e bine sa bei, dar ii vine si nu are inca masura si maturitatea de a se controla, vorbeste despre sex pentru ca ii vine, cauta atentia unui tanar de 27 de ani pentru ca e cool, pentru ca ii place ce ii spune ala, pentru ca are impresia ca e indragostita si pentru ca gandeste limitat ... Fac pariu ca nici nu i-a trecut prin cap ca ala poate rade de mesajele ei ...e posibil ca nimic din toate astea nu aiba legatura cu familia, surorile, atentia, sensibilitatea, traume ...etc.
E posibil sa fie genul de personalitate care functioneaza foarte bine in reguli stricte, desi nu ii plac ... Dar cum primeste putina libertate sa nu stie ce sa faca cu ea.

Ce inseamna personalitate puternica ? Inseamna un formator de opinie, cei care au idei si karisma, cei care ii organizeaza pe ceilalti si ii determina sa-i urmeze, cei care construiesc presiunea asta de grup si o exercita asupra celorlalti, cei care sunt foarte confidenti, chiar si atnci cand gresesc, cei care pun la indoiala teorii si experiente care nu le convin, convinsi fiind ca daca nu le place lor inseamna ca nu e bun, cei care invata singuri ce le place ca apoi sa-si etaleze cunostintele de leader ... Etc.a

buflea spune:

Si fara suparare, exista diferite nivele de inteligenta ... Unii prind repede si le merge mintea brici, daca au si o personalitate puternica atunci ies in evidenta ... Astia sunt cei care sunt cei mai in pericol sa aiba experiente periculoase dar tot ei sunt si cei care vor lupta sa iasa din probleme.