probleme cu mindra de 15 ani

olympia spune:

Tilia, sa stii ca fetele alea de care ziceam io mai inainte asta au primit acasa, o bataie buna si ultimatumul "ori, ori". Si duse au fost!
Dupa ce ai zis tu practic perpetuezi greseli de educatie preluate de la parinti.
Eu as discuta mereu si mereu cu ea. I-as limita actiunile, ca nu s-a dovedit capabila sa aiba grija de ea, asta a gresit in primul rand. Si atunci eu ca parinte o ajut sa invete sa aiba. Ca e prea pretioasa ca sa se arunce cu capul inainte. La mine baiatul e cel mare, dar inca n-a ajuns la mare singur cu gasca. La anul va merge ca-i deja major. A fost insa la cluburi, petreceri, concerte. Treptat, cu ora de venire acasa schimbata si ea dupa varsta, adica nu a avut aceeasi libertate la 15 si la 17 ani. Daca intarzia, data urmatoare nu mai mergea. Ne-a zis si noua ca suntem depasiti, exagerati, ca daca face el 18 ani pleaca in lume chiar si fara un ban si noi i-am raspuns mereu la fel: ca treptat va invata sa-si planifice actiunile, sa evite riscurile, sa-si pastreze controlul. Una e sa bei o bere in plus la un prieten acasa si sa te culci, alta e sa pici la un concert sau la mare sa o tii asa zile in sir. Nu ca ar fi facut asta, dar am vazut destui pusti facand asta si atunci am luat-o inainte. Cu niste ani in urma am facut bodypainting in cluburi, nu vreau sa-mi amintesc acum cam ce am vazut atunci. Toate astea i le-am zis de pe cand era clar ca daca-i dam bani de-un suc, sucul ala poate fi foarte bine o bere, ca nu suntem langa el cand o ia. Si i-am povestit in detaliu toate tampeniile facute de noi parintii la varsta lui, ba inca si de-ale colegilor si rudelor, in ideea de a pricepe ca viata nu se joaca asa la loterie, ca unii au facut-o si au scapat din noroc, dar altii s-au ars rau. Si desigur interzisul chitarei nu-i o solutie ci mai degraba gasitul a inca ceva din zona asta de preocupare, iar tunsul, nu mai zic ca e clar din vremuri apuse, cand unii erau rasi in cap si daca erau gasiti cu plete prea lungi pe strada... adica aici a cam nimerit-o Teda cu comunismul.

ladyJ spune:

Mai, eu sunt odihnita si deloc iritata, dar ma apuca asa, cum sa zic,.... un fel de spaima, cand vad cu cata nonsalanta considerati ca relatia cu un adolescent e o lupta corp la corp in care parintele musai trebuie sa isi arate muschii. Muschii pe care nu-i are, fie vorba intre noi, dar no, in fata mucosului suntem toti viteji.

Il putem da afara din casa, ta-na-na-na, 1-0 pentru parintele luptator.
Il putem bate, ii luat ce i-am oferit, ii schimbam tot programul, il santajam sentimental. Uf,si dupa atata cazna si transpiratie, 2-0 pentru parinte.


Eu as vrea sa stiu care santaje sentimentale prind cel mai bine,Cosmi1975.
Picatura chinezeasca a incercat-o cineva?

ladyJ spune:

Ca tot pomenea Marius de limite...
Eu cred ca in cazul de fata, Rufus, e nevoie de o resuscitare a relatiei dintre voi(parintii si fiica). Cred ca voi, cu toata bunavointa voastra de a nu ingradi adolescentul, ati trasat limite difuze pe care ba le-ati respectat voi insiva ba le-ati incalcat.
Te rog, incearca sa ajungeti la un terapeut.

S-ar putea sa ma insel, evident, dar din ce am citit eu asta am inteles.

Aqai spune:

am cititi mesajul lui Rufus. Corect, greu va fi sa alegeti de aici ce se potriveste pt voi, fiindca fiecare sfat e "deformat" de o experienta sau viziune personala.

de aceea, ca si LadyJ, mai indemn o data spre gasirea unui tert care sa va sfatuiasca.

Acum, legat de observatiile copila vrea/ nu vrea consiliere, vrea/ nu vrea usa ori mai stiu eu ce si starea conflictuala dintre voi, eu sunt de parere ca astea sunt vremuri grele si necesita masuri grele. Nu vorbim de faptul ca nu va asculta sau va intoarce vorba, ci de faptul ca isi pericliteaza integritatea fizica si/sau psihica si in situatia asta nu mai decide ea. Punct.

O sa va indemn din nou, ca vrea ca nu vrea sa va asculte, sa o convocati la o discutie si sa ii spuneti cum vedeti voi lucrurile si de ce considerati ca trebuie sa interveniti. daca va ganditi bine vorbele, chiar daca pare ca vorbiti cu peretii, macar o samanata de indoiala veti sadi in mintea ei astfel incat sa se intrebe: mai, chiar e bine ce fac?

As controla activitatile ei. as controla internet/ mobil whatnot. Daca actiunile ei sunt corecte nu are de ce sa se ascunda la ea in camera, ci poate sa le faca in public in camera de zi cu familia alaturi. CU siguranta i-as arunca provocarea asta, sa decida ea daca e corect/safe ce face sau nu. poate sa o faca in public? de fata cu toata familia? sau trebuie ascuns? daca trebuie ascuns, poate e o problema

Rufus, chiar daca te doare, chiar daca iti reproseaza, tu esti adultul si responsabil egal pt familie, alaturi de Tora. Eu nu as da inapoi; ci chiar as anunta sus si tare - inteleg ca tu esti de parere ca nefiind tatal tau natural nu am aceeasi autoritate, dar te inseli. Am aceeasi autoritate si responsabilitate fata de tine ca si mama ta, si fie ca iti e pe plac sau nu voi lua toate masurile necesare sa te vad in siguranta. Un pic de asertivitate nu va strica niciodata.

ce am observat eu este ca de multe ori o fire sensibila/melancolica/cu un gol mare in suflet va recurge la actiuni autodistructive in mod more or less constient. Sa mai impinga un pic limita, sa vada cat si pana unde poate cadea in picioare, poate chiar sa isi provoace suferinta ca sa acolorepe senzatia aceea de gol dinauntru. Nu stiu cat ma fac inteleasa, dar sigur LadyJ poate explica mai bine. e un fel de ori ori. Ma arunc in gol si fie scap fie crap, dar ceva se schimba - asta e varianta extrema (nu ma refer la sinucidere fizica ci la un fel de abandon emotional). In final, asta e scopul, ceva se schimba.

acum, tot din ceea ce am vazut, o opozitie calma si cu respect, fie si un simplu exagerezi, ia un pas inapoi, poate schimba mult. de aceea insist sa nu dati inapoi si sa o tratati ca pe un partener. Partener asta nu inseamna ca ea mai ia decizii, ci ca o respectati suficient incat sa ii comunicati fiecare pas din ceea ce hotarati sa faceti si ca in masura in care vine cu idei rezonabile poate participa la "resuscitarea" relatieli voastre si la corectarea traiectoriei ei.

fraiele si limitele sunt la voi si in functie de cum abordati voi situatia asta reusiti au ba. ganditi la rece, faceti un plan, verificati-l cu o persoana in a carei judecata aveti incredere si cand incepeti sa-l aplicati treceti peste emotii, frica si resentimente. Aveti marele avantaj ca voi ca parinti sunteti impreuna, pe aceeasi lungime de unda si colaborati.




PS: pls lasati-i usa si parul in pace pe viitor, dar fiti siguri ca in spatele usii alea nu poate face mai mult decat sa-si linga ranile in intimitatea ei.

cosmi1975 spune:

ladyJ.....crede ma ca un pic de teatru face minuni,,,,toata lumea se gandeste la pustoaicadar la parintii ei se gandeste cineva??? daca ar fi gresit undeva s ar fi vazut la fata mai mare....clar ca pustoaica e un pic mai razvratita si de aici conflictul.

eu raman la parerea ca trebuie sa incercam orice pentru a le fi bine....chiar si pedepse si nu am refer la cele corporale, ci al cele care ar putea s o faca sa simta....mai putina libertate, mai putini banuti , mai putin net...

ladyJ spune:

Aqai, ai descris personalitatea histrionica.
E caracterizata de emotivitate, frigilitate, teatralitate, stari fluctuante, schimbari bruste de atitudine, dramatizare, exagerare,tendinta de idealizare sau desconsiderare a celor din jur...

E o carte de psiho practica care trece in revista aceste personalitati ´´dificile´´. Se numeste ´´cum sa ne purtam cu personalitatile dificile´´ de Francois Lelord.

kariguld spune:

pana aici am ajuns cu cititul.

uf, cu ce sa incep? perioada adolescentina este una teribila de grea. acuma in vremurile in care traim, in era feisbuk. nici nu exista comparatie "pe vremea mea/noastra era...." acum sunt alte timpuri. sunt presiuni mult mai mari asupra adolescentilor nostri. cineva amintea de lumea virtuala. da, multi adolescenti traiesc in doua lumi diferite, una virtuala si cea reala. intre cele doua e o diferenta uriasa.
pe de alta parte, adolescentii nostri fac lucruri "normale" (ce ciudat suna!) ptr varsta lor. doar cine are adolescenti acasa stie exact la ce ma refer. cuvantul "normale" are ptr fiecare din noi alta dimensiune.

o solutie? eu am comis-o in vara asta, dar fara sa ma gandesc prea mult la importanta ei. abia dupace copii au fost inapoi acasa mi-am dat seama ce clever-mama am fost. i-am trimis in locatii diferite, la cate o familie ptr 10 zile. asa ca un schimb de experienta. ptr fata a fost mai dur ca ptr baiat, dar ia ajutat enorm. am vazut schimbari la ei, schimbari evidente. au vazut diferentele si si-au dat seama ce parinti valorosi au acasa.

Rufus, ai prins ideea? chiar ma gandeam sa scriu undeva pe aici, sa ne lasam copii in vacanta la unii din membrii DC. sa facem asa un schimb de copii. eu ma ofer sa le primesc pe fetele tale ptr 10 zile in vacanta. cred ca le-ar pinde bine o iesire fara parinti.
rumega ideea, nu te grabi sa raspunzi.

Rufus spune:

Greu.
L-am contactat prin SMS. A trimis mesaj Teodorei, ca nu stia de ce nu mai zice nimic, telefonul ei e la mine de joi. O intreaba ce-i cu ea, daca e ok.
I-am raspuns eu ca nu-i ok, ca are 15 ani si schimba mesaje cu continut sexual cu un tip de 27. I-am spus ca vreau sa-l vad, daca e posibil, sa discutam. Am fost potolit, calm. Nu stiu daca o sa raspunda, dar stiu ca are la ce se gandi.

Rufus, Tora si iadele

Morgano spune:

Rufus, Tora ... am citit ce ati scris voi, in primul rand, apoi ce au scris restul. E tare greu sa dai sfaturi.
Sunt mai aproape de mesajele coreicora, cam asa as reactiona eu.
Ca adolescenta rebela, as zice ca voi semanati cu parintii mei. Plini de bune intentii, insa uneori INCONSTANTI. Si asta e un minus imens. Din pacate.
E tipic ce face: va testeaza, va renega, pe tine, Rufus ca "tata" te respinge taman acum pt ca e mai usor sa te raneasca cu "biologicul". Pe Tora o "pedepseste" depasind, din punctul meu de vedere, orice masura in conversatie cu sexul.
E in razboi cu voi, desi va iubeste. Asta cred eu. Insa in aceeasi masura e in razboi cu ea insasi.
Orice sacrificiu financiar prespune asta, mergeti la psiholog, intai voi. Mie mama, ca medic, mi-a adus acasa o colega psiholog cand nu mai putea cu mine. Psiholog in 1999 era nebunie, va dati seama!!! Am urat-o pt lipsa ei de incredere. Nu pt ca a adus persoana aia straina, ci pentru ca nu a stiut cum sa o faca. Tata era mai pe langa intelegere, strict, sever, aborda total aiurea totul. Pe el nu il pot ierta nici acum pt cum m-a "tratat".
Ii condamn pentru ca nu m-au ascultat cu adevarat. Aici este esenta unui copil rebel. Nu se mai stie face ascultat/inteles si atunci BRAVEAZA!
Nu cred ca fata voastra va face ceva foarte rau. Insa e pe punctul sa mearga tot mai departe.... pana ajunge la voi si la ea insasi.
Si cu un tip cu 12 ani mai mare, e in pericol. E fragila iar el este un kkt de barbat. Profita si se amuza chiar daca o place, e doar uite si la asta ca e in limba dupa mine, ce ziceti, baieti?
Eu as merge la politie, sincer. Asta as face. El este efectul, nu cauza, insa elimini ce poti si cum poti din ecuatie.
Nu trebuia sa il contactezi tu, Rufus. Si cred ca e mai safe sa salvezi sms-urile intr-un format are din punct de vedere juridic sa te acopere si sa il puna pe el in lumina in care este, adica fte proasta.
Copila voastra are nevoie de o trezire brusca, deja faptul ca la 15 ani a ajuns la spital beata, ca a repetat experienta este grav, zic eu. Dar trezirea asta brusca trebue gandita cu cineva de specialitate, ca sa nu devina o tragedie.
Va doresc mult succes

lavi02 spune:

La liceul Teodorei nu exista consilier psiho-pedagogic? La noi la scoala generala a venit la sedinta consiliera si si-a facut reclama ca sa zic asa, e o tipa tanara deschisa, simpatica, ne-a spus ce realizari are la viata ei, cu ce s-a ocupat si ca putem apela la ea daca avem probleme cu copiii de diverse feluri, psihologice sau pedagogice. E gratuit, poate este si la voi si va poate ajuta.