Copil 'atins' de invatatoare

OanaRusu spune:

on topic: eu una daca o sa fie cazul in clasa in care e copilul meu, merg la protectia copilului dc nu ma ajuta directiunea.
Pentru ca pedeapsa fizica asupra altui copil il afecteaza pe al meu.
Acasa, dc parintii nu-s in stare de mai mult, n-au decat sa-l abuzeze, dar invatatoarea nu are voie sa-l abuzeze fizic pentru ca ii educa pe copii din clasa ca e OK sa faci asta.
si asta zau ca NU e OK.
Simplu.
Invatatoarea trebuie sa gaseasca o metoda.
Daca nu o gaseste, directiunea trebuie sa apeleze la psiholog sau la protectia copilului si sa vada cum il poate scoate pe copil din asta.
Eu garantez ca daca invatatoarea i-ar acorda atentie directa si multa si POZITIVA ar obtine raspuns.
Stiu din proprie experienta ca un copil abuzat acasa daca gaseste afectiune la scoala va avea comportament diferit.
Pe mine nu ma poate convinge nimeni ca nu se gaseste o cale de comunicare cu copilul acela. Doar scuze pentru dezinteres - dupa parerea mea. Daca copilul respectiv ar fi copilul "cuiva" si ar exista un avantaj material, sunt convinsa ca invatatoarea ar gasi o metoda.
Vorbesc din proprie experienta pentru ca am predat la liceu, in clase cu procent ff mare de baieti, eu la 23 de ani si 50 de kile, abia ajungeam la umar la majoritatea dintre ei. Si au indragit materia - pentru ca m-au vazut interesata sa-i invat; si m-au respectat pt ca i-am respectat intai eu pe ei; si am ajuns colegi de servici in ziua in care m-am saturat sa predau pe nimic (Si sa ma crucesc de ceea ce e in spatele examenelor).
Sa nu spuneti ca erau elevii mai mari - am predat si la cls 1-3, si la clasele 5-6, copilul stie cand e iubit si respectat inca din scutec, asa ca la fiecare nivel este o metoda care da roade cata vreme copilul e iubit si respectat.

Edit: nu am repetate "iubit si respectat" pentru ca nu stiu sa ma exprim mai bine am repetat pentru ca asta e baza educatiei indiferent de limba si cultura"intai sa-i iubim si apoi sa-i respectam (la alegerile pe care le fac, la preferinte la tot ceea ce pleaca din ei)
Si asta sa o facem ca oameni si cu adolescentii pierduti in societatea corupta in care traim, si cu cei mici pe care ii abandoneaza mamele la bone/bunic de la 2 luni (e abandon la varsta asa mica sa nu-ti vezi parintele mai mult de 2-3 ore pe zi), si la 2-3 ani cand ii ducem la cresa si ii lasam urland in bratele ingrijoarei cu explicatia "lasa ca se invata ei si nu mai plang in 2-3-4 luni" - dar ma opresc aici ca simt ca ma aprin inutil

lorelei_19 spune:

Asta e un subiect foarte trist pentru mine. Trist pentru ca am avut nesansa sa am o invatatoare bolnava psihic. Altfel nu pot s-o numesc. M-a batut in clasele 2-4 crunt. Mama n-avea curaj sa intervina si o incasam pentru orice: pentru uitatul panglicii de par acasa, pentru un caiet uitat, pentru o lectie nefacuta. Ma tragea de cap in toate directiile pana avea mana plina de parul meu. Ma dadea cu capul de tabla. Ma batea la palma cu un baston pana imi tremurau mainile de durere. Si asta in Piatra Neamt, in oras, nu intr-un sat prapadit. De multe ori ma revolt si inca mai am cosmaruri ca mi-am uitat cine stie ce caiet acasa si ca ma bate tovarasa invatatoare. Nu stiu daca este relevant, dar eram cea mai buna din clasa la invatatura. Aveam o situatie dificila acasa (mama grav bolnava si doua surori mai mici de care ma ocupam eu mai mult), dar am iubit invatatura. Mergeam la olimpiade si chiar la olimpiada de istorie am luat odata locul 2 pe oras. Cand era in toane bune imi spunea "cheia tuturor intrebarilor". Eram in cercul de sah si citeam tot ce-mi pica in mana. Nu fumam, nu faceam probleme, dar faceam parte dintre copiii care nu-i aduceau niciun cadou de 8 martie sau flori. Si nu putea intelege cum trebuie sa ma premieze pe mine, pe baza notelor, fara sa-i car cadouri.
De multe ori ma gandesc sa ma duc s-o caut si s-o iau de gat. De ce? de ce s-a comportat asa? singura explicatie logica pe care mi-o dau este ca era sadica. Cu adevarat bolnava.
Ani mai tarziu am aflat ca fiica-mea e batuta de invatatoare. N-a avut curajul sa-mi spuna, pentru ca asa facea cu mai multi copii si avea grija sa le inoculeze sentimentul de vinovatie (tu esti de vina, ca nu ti-ai facut temele bine, samd). Cand am aflat am facut un scandal monstru. Nu s-a mai atins de fiica-mea, dar am aflat ca batea alti copii in continuare. Rusine sa le fie pentru un asemenea comportament. Ar trebui sa lucreze la reparatul drumurilor, nu cu suflete de copii!

oanaib spune:

Jos palaria in fata ta Oana Rusu. Daca macar un sfert din cadrele didactice din tara asta ar gandii ca tine cred ca alta ar fi situatia in sistemul de invatamant actual.
Lorelei, din pacate cred ca toti care facem parte din aceasta generatie am avut parte de asemnea tratamente la scoala. Si eu am mancat multa bataie la scoala de la profesori si la fel consideram ca e vina mea si nu-i spuneam mamei. Si eu eram copil cuminte dar imi uitam mereu fie cravata de pionier fie bentita fie vre-un caiet acasa si pentru asta mancam bataie de la profesorul de romana sau de la doamna de desen.
Nu este normal ca un copil sa fie abuzat la scoala nici fizic nici emotional. Sunt convinsa ca e o meserie grea dar cine nu o poate face sa renunte la ea si gata.
Marius, daca problema este educatia in familie, poate nu ar strica ca si scoala sa se implice putin. Sa se discute cu parintii, pe un ton neagresiv, si sa se incerce solutionarea problemelor. Modul cum pui problema face toata diferenta. Noi toti ne dorim niste copii buni, poate unii parinti nu stiu f bine cum sa procedeze, putin ajutor si TOLERANTA nu strica. Dar iti spun eu cum se rezolva orice problema in sistemul asta: nu se rezolva deloc se incearca pasarea ei de colo colo. Fiecare are grija sa paseze problema altuia, cand putin efort ar insemna atit de mult.

marius spune:

Nu am spus ca problema este educatia din familie.
Reiterez ideea - exista un cuvant, chiar primul din propozitie este:
"Si"

Am discutat in ansamblu ca si sistem.

www.facebook.com/marius.pernes.3" target="_blank">Destinul meu este de a fi "noi" pentru totdeauna

cristoiu spune:

Acum stau si analizez si-uri. Asta oare ce inteles ascuns o avea?

Marius, eu zic sa te exprimi mai clar daca vezi ca lumea nu pricepe, in loc sa ne trimiti pe toti la semne lingvistice.

Eu ti-am dat dezaprob la primul mesaj pentru ca pare un dialog al surzilor, indiferent daca mesajul e adevarat (personal sunt de acord ca 7 ani de acasa sunt un concept pe cale de disparitie pe plan international) sau nu, el nu prezinta nici context, nici circumstante atenuante pentru comportamentul abuziv fata de elevi. Chiar si pe vremea copilariei mele cind cei 7 ani de acasa erau la mare pret, comportamentul de acest tip era prezent. Sunt doua fenomene independente. Si eu cred totusi ca in ziua de azi mult mai putini parinti isi altoiesc odraslele decit in vremuri apuse.

marius spune:

Bine.

www.facebook.com/marius.pernes.3" target="_blank">Destinul meu este de a fi "noi" pentru totdeauna

Lali spune:

Eu nu pot sa-mi imaginez nici o situatie cu sau fara "si" in care bataia sa-i faca bine acelui copil. Ba, dimpotriva.

S-o luam pe rand:
Daca are un motiv sa se poarte asa, adica, spre exemplu are un deficit de atentie sau o putere de concentrare mica, sau nu a frecventat gradinita si nu stie sa se comporte in colectivitate, atunci abuzurile fizice la cere este suspus nu-i ajuta deloc, deloc problema. Totusi s-ar putea, prin frica sa-l tempereze.

Daca e cu "si", adica, pur si simplu nu are cei 7 ani de-acasa, parintii nefacand eforturi in directia educarii copilului, bataia intr-un cadru institutionalizat ii mai deschide o poarta spre o lume violenta si cu educatie morala putina. Iar copilul va tacea chitic doar in situatiile in care stie ca nu poate reactiona la fel de violent. La un moment dat, insa, va reactiona...

Nu, nu e OK in nici o situatie ceea ce se intampla. Eu mi-as scoate copilul dintr-un astfel de mediu, in care parintii si invatatoarea considera abuzarea repetata a copiilor ca metoda de educatie.

Cricor spune:

Lala, tu doar presupui ca parintii ar fi de acord, din moment ce nu-i cunosti, nu? Mai mult ca sigur copilul, care este si neastamparat nu povestestedespre urecheala acasa.

Eu in locul tau as incerca sa identific parintii si le-as spune. In clasa 1 sunt multe sedinte si ai ocazia sa-i cunosti cat de curand..sau stai un pic de vorba cu o bunica..sunt izvor nesecat de informatii utile si mai putin utile.

Noi am avut problema asta in cls. 1. Urechea baietii si-i tragea de par. S-a oprit din asta doar la copiii ai caror parinti au venit si i-au atras atentia (eu), dar a continuat nestingherita cu ceilalti. Si nu era o urecheala usoara (nu ca ar fi scuzabila) ci le inrosea bietilor baieti urechile. Au fost parinti in clasa care nu au stiut despre asta, au fost si din cei care imi ziceau "ce vreti doamna, cum sa stapaneasca atatia copii?" (erau 17), dar eu le-am spus tuturor celor despre care imi povestea copilul ca-i trage de urechi.

In final, eu am ales sa mut copilul la o alta clasa, caci eu cred ca, o demonstratie de forta a unui adult asupra unui copil..nu poate aduce nimic bun nici copilului privitor. A fost cea mai buna decizie pe care am luat-o.

inbox spune:

lorelei, asa un invatator am avut si eu, ne batea uneori pe toti, de la cap la coada, nici nu vreau sa-mi mai aduc aminte ca as scrie un roman...pe omul ala nu-l condamn, nu cred ca era pe treaba lui...insa toti din familia mea stiau, ba l-au ales special pentru aceste calitati, eu daca il intalneam pe strada mi se facea rau...

Copiilor mei le repet intr-una ca nimeni nu are voie sa: ii bata, umileasca, forteze...etc, indiferent cine este. Discut mult cu fata ca sa aflu imediat daca se intampla ceva.

Altceva vroiam sa spun, mi se pare foarte trist, ca un copil abuzat acasa sa nu fie inteles macar la scoala, eu scoala o vad mai mult decat instruire, vad locul unde s-ar putea depista si indrepta anumite probleme in fovoarea copilului...este primul loc unde copilul este vazut si de alti adulti si primul loc de unde se pot trage niste semnale de alarma!

Iar atinsul usor, sunt gesturi care noua ni se par usoare, ele tot violente sunt, iar copiii le resimt din plin. Imi aduc aminte de un profesor al nostru care ne ciupea de brat, parea un gest usor...nu ne batea practic...insa era considerat spaima scolii! Iar copiii simt si chiar daca nu reactioneaza, asta nu inseamna ca nu-i afecteaza, am observat la fiica mea, care verbalizeaza tot, sesizeaza tot, orice ton, orice privire....

Oricum, sa fi convinsa ca atitudinea invatatoarei fata de acel copil ii afecteaza pe toti, fiecare isi asteapta randul in caz de ceva...stiu ca asta e regula!

OanaRusu spune:

mi-e rusine Oanaib... nu mai sunt dascal decat cu sufletul.. am plecat din scoala pt ca nu pot sa platesc facturile cu ideile mele...
Dar visez sa revin in scoala - cand o sa-mi pot castiga decent existenta din salar de profesor, fara meditatii care sa-mi cocoseze timpul liber (plus ca nu-mi plac meditatiile... prefer clasa, unde vad colaborare intre colegi - asta e mai util decat toate exemplele din carti sau sugestiile profesorului)
Multumesc din nou