de o luna jumate se scrie la acest capitol, m-am obisnuit cu fb dar imi este dor si de DC, mai exact de vremurile de altadata.
desi nu apucam sa scriu prea mult nici inainte, era mai comod aici, de exemplu azi tot am vrut sa scriu cate ceva despre masa de pranz, dar nu stiam unde sa ma incadrez, si sa deschid idee noua pentru atata parca nu-mi venea
Lelu, pai scrie aici! ...poate nu vor fi asa multe comentarii si replici ca si pe FB, dar de discutat cu siguranta se poate discuta
Monna, nici aici nu e cada asa de adanca sa treaca apa peste ea stand in picioare - ii ajunge pana aprox la talie. Dar suficient cat sa aiba mult mai mare stabilitate.
La noi exista o singura ocazie in care Lavi vrea sa stea in picioare (pe uscat) - mergem cu Adri la inot, si acolo e un grilaj/gardulet care desparte zona spectatorilor de zona cu acces la bazin; daca Lavi sta in fundulet la mine in brate priveste prin grilaj si nu e incantata; daca sta in picioare la mine in brate (sprijinita desigur, si de mine, si ea tinandu-se de grilaj) vede peste el ... si pentru ca e fascinant sa privesti copii mai mari, care se balacesc si inoata (sora-sa inclusiv) e tentata sa priveasca peste grilaj. Asa ca atunci, acolo, se straduie sa stea in picioare - dar cum va spuneam se trage in manute si ne priveste tare gales asteptand sa o ridicam noi (eu sau tati).