M-am hotarat.............adoptie(83)

printe spune:

Simo, eu n-as face asa ceva pentru ca nu mi se pare corect. Vreau sa reusesc dar nu prin minciuni sau sa cumpar un copil.

Dar tot mi se pare peste puterea mea de intelegere. OK, se declara sotul ca fiind tatal. Mama naturala renunta la el ...banuiesc ca printr-un act notarial. Dar sotia apoi trebuie sa se adreseze banuiesc directiei ca sa adopte copilul sotului. In acest caz nu o sa se ceara ADN-ul? o sa poata adopta?

http://observator.a1.ro/campanii-observator/Campanie-Observator-In-Romania-mii-de-cupluri-infe_72121.html

Iridessa spune:

Cei care fac legile nu se gandesc niciodata la situatiile concrete la care se ajunge prin aplicarea legii. Sau poate ca una scrie in lege si alta inteleg cei pusi sa o aplice. Este, intr-adevar, nepotrivita vizitarea la serviciu a familiilor doritoare sa adopte. In unele cazuri nici nu este posibil, nefiind permisa intrarea unor persoane straine de firma respectiva. Nu mai vorbesc de persoane care poate lucreaza in armata, de exemplu. Cei de la DPC trebuie sa inteleaga acest lucru!
Nu am ascuns faptul ca doresc sa adopt, dar nici nu l-am discutat public si nici nu m-as fi simtit confortabil sa fi venit cei de la DPC la serviciu (daca s-ar fi putut) sa perturbe activitatea.
In cazul nostru discutiile cu prietenii au avut loc la noi acasa... prin amabilitatea prietenilor care au putut veni intr-o zi de lucru sa stea de vorba cu cei de la DPC... Altfel, se poate sa fi vorbit cu vecinii... noi nu am aflat.
Oricum, cred ca sunt multe cazurile in care familiile care doresc sa adopte si copiii care asteapta sa aiba o mamica si un tatic sunt priviti ca niste "dosare", nu ca persoane cu suflet. Din pacate sunt mai putini cei care muncesc in acest domeniu cu daruire, din convingerea ca sunt oameni a caror viata depinde in mod esential de munca lor.
Daca ei nu isi fac munca din suflet, cu intelegere, punandu-se, eventual, "in pantofii nostri" macar din cand in cand, se poate ajunge la rezultate ingrozitoare!
Mamici si Tatici in devenire: nu renuntati la minunea de a deveni parinti din cauza sistemului! Luptati, explicati-le, faceti-i sa inteleaga ca nu vi se pare in regula sa vina la serviciu (sau orice altceva va deranjeaza)! Pana la urma trebuie sa asculte.

Ennni spune:

NORME METODOLOGICE din 18 aprilie 2012 de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 268 din 23 aprilie 2012

SECTIUNEA a 3-a
Aspectele generale ale procesului de evaluare

Art 13
.
.
.
(5) În cadrul procesului de evaluare, întâlnirile cu adoptatorul/familia adoptatoare se pot realiza atât la domiciliul acestuia/acesteia, cât si la sediul directiei, iar cu celelalte persoane care pot furniza informatii relevante pot avea loc, dupã caz, la domiciliul membrilor familiei extinse, în comunitate sau la locurile de muncã ale adoptatorului/familiei adoptatoare.

malex spune:

Da ,Ennni....dar cei care au facut legea nu au fost niciodata in pielea noastra, cei care au facut legea nu stiu ce inseamna sa lucrezi la privat....unde si sa te invoiesti o ora uneori e o problema sau sa mergi la medic.
Iar referitor la ce a spus Monique, ca trebuie sa ne obisnuim cu birocratia din Romania, eu un nu sunt de acord.......totul in tara asta merge asa cum merge pentru ca noi, cetatenii ei, nu facem altceva decat sa "ne obisnuim" iar eu nu veau sa ma obisnuiesc, PUNCT!!!!!!

Monique77 spune:

pai atunci incearca sa schimbi ceva
eu una ma vad neputincioasa in fata unui sistem care nu tine cont de suflete ci doar de dosare
toata viata am fost o luptatoare si nu m-a ajutat peste tot
unde caracatita era prea mare si tentaculele prea lungi, nu ma puteam lupta cu un sistem intreg

si ce ai intelege prin lupta? ce as putea sa fac? sa ma cert cu cei de la directie? sa imi agat o pancarta de gat? sunt constienta ca mi-as face mie mai mult rau...

in momentul in care am ramas in Romania, am acceptat ca nu tot timpul pot castiga si, ca, mai ales, nu in lupta cu statul

Manuelita spune:

Malex, ai renunta la a adopta un copil doar pentru atata lucru?

Si mie mi se pare deplasat sa vina la serviciu, desi am urlat pe toate holurile firmei bucuria ca am adoptat cel mai dragalas, frumusel si istetel Tiganel din lume :).

Dar cred ca o mama tre' sa fie in stare sareziste la uzuri mai serioase decat vizitele acasa.
va pup pe toate.

PS eu ma simt deplasat si cand merg la ginecolog, dar daca faceam copiulul nu aveam incotro decat sa ma cocot lunar pe masa, nu??
va pup pe toate!

valentina30 spune:

Buna, fetelor!
Am vazut ca a fost o lunga discutie despre faptul k trebuie sa ne viziteze la locul de munca. Din punctul meu de vedere pot sa vina, k si asa din pacate st vedeta, k toata lumea a aflat de ce am patit eu, mai ales k intrasem in prenatal, iar acum trebuie sa ma intorc la scoala. Plus k au aflat toti k abia am scapat eu, dar nu mai pot incerca sa fac alt copil.Si adoptia este singura mae varianta de a fi mamica.Ar mai fi varianta cu mama purtatoare, dar uite cum stau prietenele pe la usa, dispuse sa-mi faca mie un copil....Asta a fost soarta mea si nu am decat sa ma obisnuiesc.
Cat despre starea mea, pot sa zic ca incep sa ma linistesc, k plang din ce in ce mai putin.incep sa ma obisnuiesc cu situatia,sa constientizez k mi-a murit copilasul. Dar inca nu-mi vine sa cred k nu mai pot incerca sa fac altul,k nu voi putea avea niciodata o bucatica din mine...
Am fost si la preot, mi-a facut si slujba,am fost si la psiholog si voi mai merge. Sper sa-l conving si pe sot sa mearga cu mine, k el e o fire mai introverita.Nu spune ce are pe suflet, isi ocupa timpul cu munca, iar noaptea tresare in somn si se trezeste in toiul noptii...
Alabina, Iridessa si cele care ati reusit sa va luati acasa un sufletel, ma bucur pentru voi si sper din suflet sa iau si eu un copilas de care sa ma bucur pana la batranete.
Imi pare rau pentru cele care ati pierdut sarcini si sper din suflet sa va ajute Dzeu sa aveti si un copilas al vostru. Eu am sperat si m-am rugat numai pt asta in ultimii ani, dar de data asta s-a terminat totul...nu imi vine sa cred.
Trotil,imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat si imi dau seama ca trebuie sa-ti fie foarte greu.Sa stii k te apreciez pentru cat esti de tare si de luptatoare.
Am pus si eu raul in fata in gandurile mele si asa as face si eu:as lupta de una singura. Desi sotul zice k va ramane alaturi de mine, m-am gandit si la faptul k va vrea candva sa-si faca o familie,k el poate avea copii.Stiu k suna aiurea, dar st multi care isi lasa sotiile care nu pot face copii. ma gandesc la toate nebuniile, k nu ma mai sperie nicio surpriza din partea vietii.Sper doar ca Dzeu sa aiba grija de mine si sa-mi dea si mie un strop de fericire.

simo_73 spune:

Manuelita e corect ce spui tu.
Si eu cand am zis ca merg mai departe pt bubulina mea (tot de etnie) am strigat in gura mare la serviciu si le-am aratat-o tuturor, la alte firme cand aud ca esti gravida sau ca o sa ai un copil practic angajatorii se ia cu mainile de cap.
Colegii mei au fost alaturi de mine si cand le-am spus ca nu mai o pot lua pe bubulina pentru ca mi-au dat repsingere de potrivire practica, dar asta ca am slava domnului niste sefi minunati si ma invoiesc de fiecare data cand am nevoie, nu sunt nevoita sa imi iau in fiecare zi cand tb sa merg la directie cate o zi de concediu.
In alte locuri de munca nu pleci asa de capul tau,trebuie sa iti iei o zi de concediu si asta daca iti este aprobata, nu este chiar asa de usor.
Eu acum sunt iarasi in vizite pentru reatestare si am luat-o de la inceput cu plecarile de la serviciu, la vizita de acasa pe care mi-au anuntat-o cand o sa fie mi-au zis sa le facilitez intalnire cu rude, prieteni, colegi, vecini, acum sa ma ierte Dumnezeu eu cu ce drept il rog pe unul din iei sa isi i-a liber sau sa se invoiasca de la serviciu, nu am cunostiinte care sa lucreze in ture toti pe care ii cunosc lucreaza de la 08-16 sau 08-18.
Pana la urma a ramas ca sa fie acasa cand vin un vecin, un prieten, eu rudele nu le am in localitate sotul tot asa, dar asa scrie la lege asa facem (o sincopa la lege, dupa parerea mea).
PS "Sefa mea a zis ca abia asteapta sa se intalneasca cu ei sa le spuna prin ce am trecut eu in acest an, si ce ar fi facut un angajat care lucreaza la un patron dupa un program strict"

carmencat spune:

valentina30, stiu ca e prea curand, stiu ca acum ti se pare greu, dar timpul chiar vindeca. Nu, nu vei uita, dar vei invata sa traiesti cu durerea ta. Stiu ca poate parea lipsit de compasiune sa iti spun eu acum sa gandesti pozitiv, cand tu tocmai ti-ai pierdut copilasul, dar o sa iti spun. Cu toata blandetea, compasiunea si consideratia te rog, gandeste frumos despre tine si despre viitorul tau. De ce nu te gandesti ca puiul tau de sus te vede si e trist ca ti-a provocat atata durere... de ce nu te gandesti ca puiul tau de sus se roaga pentru voi, pentru mami si pentru tati, ca se roaga ca Doamne-Doamne sa va trimita un alt copilas, un fratior sau o surioara al lui, care sa va faca fericiti, care sa va strige mami si tati, caruia sa ii daruiti toata iubirea si toata grija voastra.
Nu fii necajita ca nu vei mai putea avea vreodata "o bucatica din tine", asa cum spui. Sa stii ca indiferent cum alege Doamne-Doamne sa ii aduca in viata noastra, acesti copii sunt ai nostri, absolut si total ai nostri, parti din ce e mai profund din noi, parti din sufletul nostru.
Cand o sa iti cunosti copilul, nu vei mai putea spune ca nu este al tau, ca nu este parte din tine. Noi nu luam acesti copii numai sa ii crestem, ca niste angajati cu norma. Acesti copii sunt ai nostri si noi suntem parintii lor, inaintea oamenilor si inaintea lui Dumnezeu. Sa ne mai formalizam pentru un ADN? Nu conteaza. Pur si simplu nu conteaza.
Cum sa iti spun, ca sa ma intelegi? Ca sa intelegi ca acel copil care va ajunge la tine prin adoptie este al tau? Total, absolut si profund, asa cum fiecare copil are o mama si fiecare mama are un copil... Copilul tau este o floare... crezi ca are vreo importanta ca e crescuta intr-un ghiveci alb sau maro sau rosu sau verde? Ea creste si este fericita daca primeste lumina, apa si iubire... ghiveciul... culoarea, forma lui... conteaza mai putin.
Tu poti sa iubesti. Tu esti deja mama, pentru ca iubesti ca o mama. Deschide-ti sufletul pentru puiul ce va veni la tine.
Sotul tau o sa fie si el bine. Voi sunteti familia lui. Tu, puiul mic ce a urcat prea devreme la ceruri, puiul ce va sa ajunga la voi. Cum crezi ca v-ar lasa? Cum crezi ca ar putea renunta vreodata la puiul plecat, pe care il iubeste atat. Stiu ca e greu acum, dar o sa fie si bine. Gandeste-te asa, daca voua, oameni mari, va e atat de greu ca ati pierdut un pui mic... cat de greu ii poate fi unui pui mic singur pe lume... fara sa aiba pe nimeni, fara sa inteleaga, fara iubire...
Sunt convinsa ca amandoi, si tu si sotul, o sa iubiti copilul ce va ajunge la voi, ca el va va aduce bucurie si fericire si voi lui la fel. Asta nu inseamna ca il inlocuiti pe cel plecat, nu, este doar un alt copil. Iubirea voastra nu se va imparti intre ei, ci se va intregi. Veti iesi din asta mai bogati, nu mai saraci, mai intariti, mai liberi de a va oferi dragostea dincolo de barierele trupului, ale ADN-ului. Dragostea nu are bariere.
Capul sus, plangi daca asa simti, dar gandeste inainte, la viitorul vostru, cu incredere si speranta.

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

irina_g spune:

Apropo de ..."bucatica din tine" vreau sa va spun(cele care ati adoptat stiti deja) ca acel copil, puiul vostru va semana cu voi, atat fizic cat si multe din lucurile pe care le faceati voi.
Stiu multe familii, prieteni si cunostinte la care copilul este bucatica rupta din ei.
Se pare ca "imprumuta" din fizionomia parintilor si nici nu zici ca e adoptat.
Nu conteaza cat de lung e drumul pina la puiul vostru, important e ca la final veti fi parinti si se vor auzi in casa pasi de copii, risete, "mami si taty".
Asa ca... fruntea sus.
Pupici