Facebook fara acordul parintilor

XIO spune:

Cruis, subtilitatea ta imi gadila simturile


Viviana, baiaul asta pare f pornit, ai intrebat-o pefiica ta care e povestea?
Ei in ce clasa sunt?
Si colegii ce spun de acest comportament al lui?
Sunt 2 optiuni pe care eu le-as aborda:ignore cu zambetul pe buze sau ironii cu zambetulpe buze si jocuri psihologice.Astea bat orice

Si, din nou, pt a taspea oara, ai acolo optiunea de report, dar e neviue de cateva pers. care sa dea report la un profil ca acesta sa fie inchis.
Daca nu gasiti destule imi poti scrie si mie pe PM si dau si eu clicku de rigoare.

viviana spune:

Xio, am sa raspund cu toate ca nu mai vreau sa-mi bat capul cu asa ceva.
Baietii au 15 ani si jumatate si fii-mea are 14 si juma. Sunt in clasa a IX-a la diferite licee.

Nu e nicio poveste. E doar un baiat rautacios ce provine dintr-o familie disfunctionala.
Ei cred ca parul de pe fata, pipaielile din statiile de tramvai si polutiile nocturne le confera o aura de maturitate uitand sa adauge pe lista buna-crestere si bun-simtul.

Ceilalti colegi (mai prudenti) nu s-au bagat in discutie fapt folosit la un moment dat imptriva ei: daca nimeni nu se baga inseamna ca-s cu noi.

Numai ca 2 dintre acesti colegi au abordat-o ieri in viata reala.
Chiar au ajutat-o in incercarea ei disperata de a salva o pisicuta bolnava (din nefericire a murit in drum spre veterinar). Apoi au petrecut la mine acasa o seara placuta.
Am auzit rasete si chicoteli pana pe la 11 noaptea.
Gasca s-a spart la ora 21 si au continuat pe mobil.

A castigat insutit pe alta parte.

Alizee spune:

In concluzie, mai bine sa isi faca prieteni in viata reala, decat prieteni sau dusmani in viata virtuala, pe net.
E nevoie de maturitate psihica si emotionala pt a rezista atacurilor virtuale sau a nu te expune lor. Este mult mai usor sa gestionezi un conflict in real, decat in virtual.
Inca o dovada, in ceea ce ma priveste, ca discutiile virtuale sunt pt adulti, nu pt copii.





allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

viviana spune:

Foarte adevarat Allinta.

anca_a spune:

Draga Vivi...am trecut si noi cu cel mic printr-o situatie asemanatoare. O colega de gradinita i-a scris pe wall niste cuvinte urate, asa ca am decis sa apelam la o cunostinta de la crima organizata pentru a remedia situatia si pentru a o face pe cea mica sa plateasca.

Intre timp, cel mic a suferit cumplit, mai ales ca ai' mica si rea ii lipise intr-una din zile si niste guma de mestecat in par, ba i-a scos chiar si limba...dar, spre norocul lui, l-au consolat prietenii apropiati - colegi de gradinita cu care, intr-o zi in drum spre casa au salvat de la infometare un porumbel ce-si prinsese covrigul intr-un gard de sarma, au ajutat la trecut strada doua batranele si au plantat si patru copaci verzi.

Cum am rezolvat situatia cu cea mica? Pana sa primesc raspuns de la crima organizata, am mers la un doctor de treaba ce mi-a dat niste bombonele colorate care se elibereaza numai cu prescriptie medicala. De cand le iau, problemele au disparut ca prin minune.

cristoiu spune:

Anca, ia spune-i toate astea si mamei Amandei Todd.

anca_a spune:

Cristoiu, eu am facut referire la problema Vivianei, care problema, nu-i asa, a aparut fix cand s-a deschis acest subiect. E pur si simplu fascinant cum are Viviana mereu un exemplu proaspat si personal, indiferent daca subiectul este despre pacea in lume, miresele de la Hollywood, triburile amazoniene sau balenele esuate.

Nu e prima data cand afirm pe-aici ca eu nu cred o iota din povestile Vivianei, am dreptul la o opinie, nu?

Rufus spune:

Sigur ca ai...dar e musai sa fim toti de acord cu ea?

Rufus, Tora si iadele

viviana spune:

Peace on earth!

Sunt ani de zile de cand cunosc pozitia Ancai, caci nu se sfiieste sa apara cu cate o versiune "glumeata" de cate ori povestesc cate ceva.
Fiecare cu stalker-ul lui.

Nici nu mai bag in seama astfel de maruntisuri.

Aqai spune:

Vivi, eu imi dau seama ca de suspect de multe ori am exemple perosnale... ale mele ori ale apropiatilor.

si ma gandesc cat de neverosimil pare uneori sa stii di tate

da' apoi ma consolez si imi spun ca sunt cu totul si cu totul speciala ca am parte de atatea experiente (si bune si rele). Si ca musai sa le fac cunoscute lumii sa beneficieze si ea - saraca lume

asa ca ma gandesc ca si tu tre' sa fii din aceeasi specie :)

sa ne tii la curent cu urmarea povestii!