Facebook fara acordul parintilor

eumada spune:

Rufus,bravo,bravo,bravo...asa as fi procedat si eu.....
Domne` cat de super tare ai reactionat.....si asta ma face sa ma simt extraordinar de bine,ca vad ca nu-s singura care gandeste asa.

Rufus spune:

Hmmm...nu-i chiar asa grozav.
Adica da, meritau o lectie, toata clasa a fost marcata, a 8-a au fost mielusei cu totii. Poate au vazut ca faptele au si consecinte, poate parintii au mai deschis ochii. Si eu i-am deschis, in discutii nici fata mea nu vorbea ca la manastitre.
A contat foarte mult faptul ca m-am pus in pielea parintilor celorlalti, altfel faceam taraboi mare. Copiii aia puteau parasi liceul, aveau o directoare extrem, extrem de severa cand venea vorba de comportamente de genul ala.
De ce am amintit aici intamplarea? Pentru ca e posibil oricand sa se repete altora. Viviana mi-a amintit ca educatia data copiilor nostri nu-i fereste de abuzuri. Nu le putem interzice internetul, dar macar putem intelege ca avem o grija in plus. O responsabilitate.
Imi aduc aminte ca mama unuia din baieti pur si simplu nu credea ca copilul ei putea scrie asa ceva. Venise cu fratele impricinatului, ala era mai mare, avea gura cam mare la inceput. Ca nu se poate, ca cineva a intrat pe contul lui, genul asta de scuze. In final s-au inmuiat, erau oameni normali (culmea e ca asa a aflat Tora ca e colega de servici cu femeia aia). Nu poti ocoli o problema, indiferent cat e de spinoasa. La copii nu merge.

Rufus, Tora si iadele

viviana spune:

In principiu va fi vorba de "Manifest impotriva hartuirii pe internet" in romana si in engleza.

Dupe ce il va scrie il va afisa pe peretele tuturor prietenilor si in "timeline" (habar nu am ce inseamna, inca)

Eu il voi trimite tuturor prietenilor si prietenii prietenilor, pe paginile de facebook ale liceelor samd.

Ideea a pornit de la faptul ca nu ajunge sa faci ceva anihilind sau nu o singura persoana pentru ca intotdeauna alta ii va lua locul.

I-am dat ceva "biografie" si astept sa vad ce o sa iasa.

XIO spune:

Aqai,departe de mine timiditatea, pur si simplu nu mai stiam si nici acum nu stiu cine a spus ca asteapta sa se inchida facebookul.
Cate explicatii trebuie sa dea omul cand scrie ceva, imediat suspecteaza fiecare diverse lucruri


Rufus, tare bine ai facut, da' sincera sa fiu ma mir de toate likeurile pe care le-ai primit, nu ma asteptam

Tilia spune:

Asta-i ca aia, da un like daca urasti cancerul.

Aqai spune:

xio

viviana spune:

Nu, Tilia.
Depinde de continut.

Tilia spune:

Mie tot mi se pare inutila actiunea, de parca agresorii se opresc cu o vorba.

cruis spune:

viviana, dar au mai fost precedente sau doar discutia asta intre ei? Ca sa te gandesti la hartuire cere mai mult decat o ocurenta.

Eu raman la parerea mea initiala: "masuri concrete externe", take down one bully at a time. Crezi ca se va potoli pt ca cineva isi schimba statusul pe fb? sunt sceptica, sa stii, pt o schimbare adevarata eu cred ca-i nevoie sa faci ceva mai mult decat sa scrii pe pereti. :(

La fel, cred ca-i o idee proasta sa continue sa citeasca ce scrie el, pentru ca unui bully ii trebuie feedback sa continue, i se usuca mojo daca nu vede efectele si reactiile victimei. Si cum copilul tau e un copil nu cred ca se poate abtine sa nu riposteze, va alimenta doar problema. In fond si la urma urmei ce-i pasa ce spune el? Tradus in lumea reala: chiar vrem sa auzim tot ce spune un neica nimeni despre noi?
Sper numai sa fi fost doar o intamplare si sa se pototleasca de la sine.

viviana spune:

Nu este totul atat de simplu cum pare la prima vedere.

Pe un taler al balantei sta fata mea si pe un alt taler hartuitorul. De aici se desprind mai multe cai de urmat in incercarea de a inclina balanta in favoarea ei.

1. copilul meu trebuie sa stie ca il voi ajuta cu aceasta problema.
2. ceea ce hotaram sa facem contribuie in mod real la protejare sau imi voi expune copilul la o hartuire si mai accentuata?
3. trebuie sa imi ajut copilul sa isi consolideze pozitia in functie de impactul pe care l-au avut asupra ei cele scrise - caci asta o doare cel mai tare.

Deci am inceput cu pasul 3. Nu va fi o simpla schimbare de status ci va fi un soi de pamflet la adresa celor 2 (sau vedem noi ce idei se ivesc pe parcurs). Raspunsurile vor fi atat negative cat si pozitive. Stie la ce se poate astepta, insa isi asuma asta, ca un fel de drept la replica, inteligent facut, care ii va restabili pozitia printre prieteni. Concomitent cu stergerea lor din lista.

Cu mama baiatului am mai vorbit in trecut. A lasat-o pe fii-mea in pace, insa a izbucnit pe alta parte. A inceput sa raspandeasca, in clasa, minciuni la adresa bunicii ei. Stau in acelasi bloc. Asta este motivul pentru care discutia cu mama respectiva nu este o optiune.

Azi, dupa scoala, va face o vizita varului ei "politistul" de la care sunt sigura ca va primi sfaturi pertinente.

Si Rufus imi poate spune daca voi gasi intelegere in cazul in care ma hotarasc sa merg la liceul baiatului fiind vorba de liceul la care invata si fata lui cea mare.