Timpul nu poate fi dat inapoi!

CorinaDani spune:

foarte complicat ce spui tu acolo. si dureros pentru ceilalti bunici, iti dai seama cum se simt ei ?

Mickyyy spune:

Mi-a mai venit inima la loc, se pare ca nu sunt singura . Cand am postat prima ora, ma si gandeam ca's eu mai nepriceputa in a gestiona probleme de genul asta, si din cauza asta au luat amploare, dar vad ca si tu si altii se mai confrunta cu ele!

Cat despre cuvinte urate, iar nu stiu de unde le-a invatat. Noi nu folosim niciun fel de cuvinte urate, nici in preajma lor, dar nici in viata de zi cu zi, nu injuram, nu vorbim uart, nu jignim. Drept dovada, n-am nicio problema cu celelalte 2 fete, doar ea l-a invatat pe "proasto", si atunci cand enervarea ei ajunge la cote maxime, nu se sfieste sa il foloseasca! Oricat i-am explicat sau chiar am pedepsit-o pentru asta.

PS: mi-am mai adus aminte ceva, tot din categoria vorbitului: are obiceiul sa poceasca cuvintele. In trecut aveam probleme mari cu ea (din cauza celei mici care vorbea stalcit, incepuse si ea sa vorbeasca asa mai mereu); acum o face doar ocazional, in general inlocuieste "r" cu "l", Dar problema nu e ca le poceste, ci ca ea nu recunoaste, daca ii atragem atentia ca poceste cuvintele, in general se supara pe noi, iar daca nu ii atragem atentia, continua sa le poceasca.
Edit: am gasit subiectul vechi cand ma plangeam de pocit cuvinte.

PPS: si inca un exemplu de "perfectionism" sau caposenie. Aseara nu stiu ce mi-a venit mie sa o invat un joc de cand eram eu mica, respectiv avioanele. Am desenat noi patratelele, i-am explicat cum se joaca, n-a priceput ea foarte bine, dar in mare a inteles. Dupa ce m-a lovit de cateva ori haotic, i-am luat foaia si i-am aratat cum sa isi dea seama de forma avionului dupa doar cateva lovituri, s-a prins cum functioneaza treaba, si mi-a distrus un avion.
Apoi, pentru ca eu aveam treaba la bucatarie, a continuat jocul cu tati, care nu era la fel de ingaduitor ca mine, si care a incercat sa ii mai explice lucrurile pe care nu le intelesese foarte bine. Reactia ei a fost sa arunce foaia, si sa vina la mine suparata foc, ca ea stie sa joace, ca doar m-a batut, de ce nu intelege tati asta, si continua sa ii explice si sa o invete. N-a fost chip sa o conving ca mai are inca de invatat, ca m-a batut pe mine pentru ca am ajutat-o eu pe parcursul jocului, si i-am explicat una-alta.
Si situatii asemanatoare mai au fost, in care a facut odata un lucru care i-a iesit bine mai mult din intamplare, si apoi considera ca e experta in aia, si nu mai accepta alte sfaturi.

Mickyyy spune:

Imi dau seama ca nu le pica foarte bine, insa si ei, decat sa o ia impotriva vointei ei, mai bine prefera sa ia pe una din celelalte 2 in vacanta (sau chiar pe amandoua). Am insa norocul ca soacra vine (sau cel putin venea) destul de des pe la noi, si au petrecut destul de mult timp impreuna, adica per total intr-un an nu sta cu mult mai mult cu mama decat sta cu soacra-mea (desi cu soacra sta la noi acasa, in timpul anului, iar cu mama in vacanta)

ramiris spune:

Mickyyy, mie mi se pare ca nu e asa complicata solutia.
Fetita e destul de mare ca sa poti avea o discutie serioasa cu ea atunci cand e linistita, sa-i explici ca nu este ok comporatmentul ei atunci cand face crize si mai ales DE CE.
Sa-i spui ca ai decis (iti dau un exemplu, la copilul meu a functionat) ca atunci cand este intr-o astfel de criza nu discuti cu ea pana nu se calmeaza si, cel mai important sa te tii de cuvant.
E important sa agreezi cu ea ca nu e un comportament ok, ca vrea sa-l schimbe, ca intelege ca masura ta de a astepta sa se calmeze este pentru binele ei, al vostru.
Nu cred ca ai o problema sa ai discutia asta si sa ajungeti la o intelegere pentru ca spui ca fetita cand iese din "criza" isi cere scuze, deci realizeaza ca nu e in regula ce face.
Odata stabilite clar regulile, la prima criza, imediat ce incepe ii spui "iti amintesti ce am discutat, iti amintesti ce am stabilit, eu acum o sa ies din camera si ma chemi sa vorbim cand te calmezi".
Trebuie sa inteleaga si care pot fi consecintele comportamentului ei, sa stie clar ca exista repercursiuni (de genul micilor pedepse - fara desene animate pentru o perioada de timp... tu stii ce merge la ea).
Acelasi lucru ref la telefoanele pe care ti le da la serviciu. Stabiliesti o regula, ii spui ca risti sa-ti pierzi serviciul, ca nu poti vorbi oricand, ii explici pana intelege si agreeati ca atunci cand nu poti vorbi ii spui, inchizi si o suni imediat ce poti.
Cand suna la fel: ii amintesti de intelegere si actionati conform planului dinainte stabilit.

Si eu cred ca cere atentie insa in opinia mea nu e un comportament care trebuie incurajat. Spui ca nu poti sa-i intorci spatele cand sufera si are nevoie de tine. Eu cred ca exact pe asta mizeaza. Daca ii explici ca nu-i intorci spatele ci astepti doar sa puteti avea o discutie calma va intelege si va cauta sa fie in starea care sa-i permita sa fie in atentia ta. Daca "in criza" nu mai capata atentia pe care o cere atunci criza isi pierde rostul.
Insa e nevoie de reguli acceptate de ea atunci cand este linisitat, trebuie sa stie care va fi comportamentul tau in caz ca nu le respecta si care sunt consecintele.

Mickyyy spune:

Offf, credeam ca-i simplu, da' nu-i deloc.!!

ramiris, am incercat sa pun in practica sugestiile tale. Toate bune si frumoase pana cand o apuca "criza" . Ma rog, n-am mai avut parte de crize in adevaratul sens al cuvantului, ci doar de minicrize, de moment, care dureaza 5-10 minute maxim si apoi se calmeaza.

Insa a schimbat strategia, ti se rupe sufletul daca o vezi. Degeaba avem reguli si degeaba ii spun ca discut cu ea dupa ce se linisteste....cand e suparata, daca vede ca nu vreau sa vorbesc absolut nimic cu ea, imi arunca in fata cele mai urate acuze cu putinta, ca n-o iubesc, ca nu ma intereseaza persoana ei, ca din cauza mea o sa aibe probleme la scoala, si tot asa. Plange cu lacrimi adevarate, si trebuie sa nu fac cumva greseala sa ma las atinsa de vreuna din acuzele ei si sa ii explic ca nu are dreptate, ca atata mi-a fost, o luam de la capat.
Am patit-o alateri seara, trebuia sa duca un puzzle in cutie la scoala (noi avem casa plina de puzzle-uri, multe si cu piese lipsa, dar avem si complete, pe care le pastram in pungute, nu in cutii). Am aflat de asta la ora 6 jumatate seara cand am ajuns acasa si nu am mai avut cum sa ii cumpar atunci pentru a doua zi (stiam de puzzle, dar nu stiam ca trebuie in cutie ca sa vada modelul - noi care avem centura neagra la de-astea, nu mai avem de mult nevoie de modele , de asta nici n-am mai pastrat cutiile). Ea, suparata foc pe mine, ca eu sunt de vina ca ea o sa fie singura fara puzzle, a dat drumul la arsenalul de acuze. Ea nu avea nicio vina ca nu ma anuntase peste zi (desi am avut de nu stiu cate ori discutia asta cu ele, daca au nevoie de ceva pentru scoala, sa ma anunte din timp sa le pot cumpara, nu la 9 seara ca le trebuie a doua zi dimineata), eu eram vinovata pentru tot, mai ales pentru ca nu voiam sa vorbesc cu ea (pana nu se linisteste). Atunci am cedat la una din acuze, si atat mi-a trebuit . (s-a rezolvat a doua zi dimineata, asa cum ii promisesem, dar tot circul a fost pentru ca ea il voia fix in acea seara)
Aseara, iar am avut un minishow....de data asta cu chiloteii (mape transparente, sau cum s-or fi chemand ele, nu cu chiloteii = haine ). Fiecare copil are la scoala un biblioraft, in care doamna le pastreaza operele artistice. I-am dus biblioraft, dar nu stiam ca ii trebuie si chilotei in ei. In stilul ei caracteristic, am aflat de asta cand am ajuns seara acasa (asta in conditiile in care ele au un telefon mobil al lor acasa, de unde ma pot suna oricand sa ma anunte daca le lipseste ceva - telefon care e mai mereu descarcat, adica inchis!!!). Patita in seara de dinainte, aseara inainte sa ajung acasa, am sunat eu din proprie initiativa sa vad daca au nevoie de ceva pentru a doua zi, doar ca toate telefoanele erau inchise (si al lor si al doamnei care sta cu ele). Norocul ei era ca aveam vreo 20 de chilotei din aia pe acasa, pe care i-i bag ii ghiozdan si ii promit ca ii aduc astazi mai multi (ca doamna le-a zis ca le trebuie un set de 100 de bucati). Eee, credeti ca a fost suficient?! Nici gand!! Cu toate ca avea doar 4-5 desene de pus in biblioraft, deci rezista pana azi doar cui aia care ii aveam pe acasa! Da-i si fa scandal, vechea placa, in care oricine altcineva e de vina, numai ea nu! I-am spus o singura data ce aveam de spus (ca pana maine ii ajung cei pe care i i-am dat, ca maine ii voi aduce restul, si ca e greseala ei ca nu m-a anuntat din timp, dupa ce avusesem aceeasi discutie cu o seara inainte, legata de anuntat), dupa care am refuzat sa mai vorbesc orice altceva cu ea legat de subiectul asta, cel putin pana nu se linisteste. N-a durat mult criza, s-a linistit repede, dar acum e suparata pe mine, traind sau cel putin lasand impresia ca ea chiar crede ca eu nu o iubesc, ca nu vreau sa vorbesc cu ea (desi am vorbit, dar pe orice alta tema in afara de chilotei), ca nu vreau sa o ajut la scoala, ca sunt o mama rea, si altele de genul.

Ce naiba sa mai fac? O ignor in continuare? Sunt doar trucuri sa vada cat de mult ma poate manipula? Sau chiar crede ca eu nu o iubesc, si ca nu ma intereseaza ce face ea la scoala? Ca la cum o stiu eu pe ea, inclin mai mult spre partea a doua.....

CorinaDani spune:

mickyyy, poate ar fi de ajutor sa discuti cu ea intr-o zi, cand e calma si linistita, s-o intrebi cum crede ea ca ar fi mai bine sa procedati. poate sa aveti o agenda, un panou, o foaie lipita pe frigider, unde sa scrie fiecare ce-i trebuie la scoala in ziua de... ?
vorbeste si cu invatatoarea, sa-ti dea telefon sau mail, sau sa-i scrie in caiet, sa-i puna bilet in ghiozdan, cu 2 zile inainte, ca sa aveti timp sa procurati cele necesare pentru activitatile de la scoala. ii spui invatatoarei ca fetita ta uita sau te anunta prea tarziu, cand magazinele sunt inchise/tu esti deja acasa, etc.

Mickyyy spune:

Am datele invatatoarei, si adresa de mail, si nr. de telefon. Invatatoarea ne anunta in general prin biletele. A venit fata seara cu biletel scris de doamna in care scria ca trebuie sa duca puzzle la scoala (dar nu scria nimic de puzzle in cutie). I-am dat puzzle-ul sa il duca a doua zi, dar nu era in cutie. Dar ea nu m-a anuntat la pranz cand a ajuns acasa ca ala pe care i l-am dat eu nu e bun, si ca trebuie sa duca la cutie a doua zi dimineata, ci m-a anuntat abia seara cand nu se mai putea face nimic (am avut noroc si am rezolvat-o dimineata, i-am cumparat unul pe drum).
In general nu au nevoie de chestii speciale la scoala, sau daca au doamna anunta. Insa ea uita sa imi spuna (imi da biletelul de la doamna seara sau dimineata chiar). In general o intreb eu daca nu are nevoie de ceva, dar chiar si asa, sunt cazuri cand zice intai ca nu si apoi isi aduce aminte cand e prea tarziu. Si au de dus tot felul de lucruri "neobisnuite", care in general le avem in casa (intr-o zi le-a cerut un dop, si nu am priceput nici moarta la ce ii trebuie , am aflat a doua zi ca au lipit cu aracet, si fiecare copil primea un pic de aracet in dop), dar sunt si situatii cand nu ai si trebuie sa cumperi.
Oricum, problema de baza ramane aceeasi, ea nu accepta ca gresesti si nu intelege ca nu e nicio tragedie daca nu are chestia respectiva la momentul respectiv (mai ales ca doamna are suficienta experienta cu uitucii , si stilul ei e sa ceara azi pentru poimaine, dar la copii le spune sa aduca maine, tocmai pentru a vedea care's uitucii si sa ii pasuiasca o zi, sa nu ramana nimeni fara in ziua in care trebuie)

eumada spune:

Mickyyy parera mea e ca e..doar un copil...poate ai pretentii prea mari,adica prea mature pentru o pustoaica de varsta ei.....multi copii uita,nu sunt atenti,ea e perfectionista si asta e un lucru bun.
Se pune prea mare presiune pe ea...uite,sun-o in fiecare zi pe doamna si intreaba ce trebuie sa duca a doua zi...in felul asta,desi iti aduce si ea biletelul,tu stii ce trebuie.
Tot timpul eu consider ca se pune prea mare presiune si responsabilitate pe umerii unui copil....li se cer atat de multe...unde e copilaria?Prea multe li se cer.Si se va linisti in timp.
Eu stiu ca asa cum e fiica ta e si a mea..si eu sunt exact ca fiica ta.

CorinaDani spune:

d-aia zic, vorbeste cu fetita ta, cere-i parerea, las-o pe ea sa decida cum crede ca ar fi mai bine sa procedati ca sa nu mai uite sa te anunte ca are bilet de la doamna. pe scurt, incearca s-o convingi sa-si asume o anumita responsabilitate.
nu stiu, pune un panou de pluta/carton/magnetic in casa, sa fie primul lucru pe care-l vede cand intra in casa, eventual scrii mare pe panou : ce bilet ti-a dat d-na astazi ? si stabilesti de comun acord cu ea, dupa ce se descalta/dezbraca/spala pe maini, urmatorul lucru sa fie pusul biletului de la doamna pe panou + sa te sune pe tine, daca e musai sa-i cumperi ceva din oras, daca nu aveti in casa.

edit : vorbeste si cu doamna care sta cu fetitele, sa-i reaminteasca si ea cand vine de la scoala, sa scoata biletul din ghiozdan/sa-si aminteasca daca le-a cerut ceva invatatoarea, pentru a doua zi, sa aiba timp sa te anunte pana vii acasa.

natalia_nica spune:

Mickyyy, din nou, asa face si al meu baiat, daca incerc sa-l ignor cand se crizeaza, incepe sa ma acuze ca nu-mi pasa de el, ca nu-l iubesc, ca poate vreau alt copil etc. Dar in cazul nostru stiu sigur ca nu crede ce zice, mi-a spus chisr el in momentele calme, cand l-am intrebat daca e adevarat ce zice la suparare . E doar santaj, stie ca-l iubesc neconditionat.
La noi functioneaza cel mai bine asta, ca nu mai vorbesc cu el pana nu vorbeste civilizat, cea mai mare pedeapsa e sa nu mai vorbesc cu el...