Poceste intentionat cuvintele

Are 5 ani jumatate, o sora mai mica, de 2 ani, si de mai bine de-un an de zile a inceput sa poceasca cuvintele, intentionat. Am zis ca e o faza, ca se alinta, ca e un bebe mic in casa, ca e geloasa, ca vrea atentie, c-o fi, c-o pati, dar in loc sa se remedieze, problema se agraveaza.
Nu mai stiu ce sa fac s-o determin sa vorbeasca din nou corect, din 2 cuvinte, unu-l poceste! Deja a ajuns in faza in care e nevoie sa se concentreze foarte mult ca sa poata vorbi corect, i-a intrat in reflex stalcitul cuvintelor, si de multe ori nici nu mai pricep ce vrea sa spuna. A ajuns cea mica sa vorbeasca mai corect decat ea.
Am incercat cu explicatii, cu rugaminti, cu pedepse, nimic nu functioneaza. Uneori isi doreste sa imi faca pe plac si sa vorbeasca asa cum trebuie, se straduie cateva minute si apoi, imediat ce-si pierde concentrarea, o ia de la capat cu pocitul!

Cum s-o dezvat? Vorbea asa frumos si corect inainte , iar acum "r"-ul i-a disparut cu desavarsire din vocabular (evident, inlocuit de "l"), toate cuvintele's sss-ite, pocite... Si nu stiu nici de unde i-a venit ideea de "alint verbal", pentru ca nici eu, nici barbata-meu, de fapt nimeni din cei care am stat cu cea mica nu a pocit vreodata cuvintele, din contra.

beshter spune:

Vorbeste asa si la gradinita? Ti s-a atras atentia de catre educatoare ca poceste cuvinte?

Stiu ca se intampla cateodata ca 'prescolarul' sa intre intr-o faza de regresie lingvistica, mai ales cand are frati mai mici.

Parerea mea - deocamdata, adica pana oferi mai multe date - e ca nu trebuie sa faci nimic. Nici amenintari, nici rugaminti. Te straduiesti s-o intelegi, cand poti - bine, cand nu - spui ca nu. Si cam atat.
La inceput m-am mirat de lungimea perioadei de 'regresie' - un an - dar acum cred ca dureaza de atata timp pentru ca ai insistat si ai presat. Sa nu te superi, nu vreau sa fiu judgmental, iti spun doar cam care-s explicatiile, dupa parerea mea

Alta intrebare importanta este urmatoarea. In afara de pronuntia gresita a 50 % dintre cuvinte, ai observat ca e afectata vreo structura de gramatica? Sau mai multe? E vreuna care sa fi fost fixata bine si acum sa fi disparut sau fie aberanta gramatical?


Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz

Mickyyy spune:

Sincer, nu stiu cum vorbeste la gradinita, de ceva timp o duce si-o ia sotul, eu n-am mai apucat sa vorbesc cu educatoarea. Presupun ca mai poceste si acolo cuvintele, dar nu atat de mult incat sa se planga educatoarea (presupun ca daca s-ar fi plans, as fi aflat). Oricum, ea a fost genul lingusitor de mica, de exemplu, daca tot vorbim de gradinita, pe educatoarea ei o cheama Petruta, dar ea e singura din grupa care-i zice doamna Petrutica.

Totusi, cred ca are si perioade vorbeste corect, daca ar fi s-o cred pe mama. In vara, in vacanta, a stat acolo vreo luna, iar mama mi-a zis ca in majoritatea timpului a vorbit normal, doar cand vorbeam noi cu ea la telefon, sau cand mergeam in vizita incepea sa se rasfete si sa poceasca cuvintele. Dar sincera sa fiu....mama ii cam tine partea, si e posibil sa fi zis asta si de gura noastra , sa nu mai cicalim fata, pentru ca intr-o luna de zile in care vorbeam zilnic la telefon (si ne vedeam in week-end), intr-o singura zi a vorbit cu noi corect la telefon.

Amenintarile si rugamintile au aparut in ultima vreme, in prima faza am lasat-o in pace, stiam ca e posibil sa treaca prin asemenea perioada la aparitia unui frate mai mic, si nu m-am agitat. Abia cand am vazut ca problema se agraveaza, ca trec lunile si ea nu mai revine la normal, am inceput s-o bat la cap. La un momentdat facusem ceva progrese, i-am spus ca o inteleg ca uneori are chef sa se alinte, si facusem noi 2 o intelegere, ea sa ma anunte cand ii vine cheful, iar eu s-o las sa vorbeasca cum vrea ea, o perioada de timp, cu conditia ca in afara "perioadei" sa vorbeasca corect. A tinut vreo saptamana minunea, ea-mi spunea ca-i vine cheful sa se alinte, intram in jocul ei si-o lasam in pace, dupa care isi revenea la normal. Sincer, nu mai stiu ce s-a intamplat, dar la un momentdat n-a mai functionat strategia, si a revenit la stalcitul permanent al cuvintelor.

Cat despre structurile gramaticale, nu sunt afectate, doar ca de multe ori poceste cuvintele-n asa hal, si vorbeste cumva in soapta si repede, ca mi-e si greu sa inteleg ce zice, sau daca are logica.

PS: ea a fost o vorbareata de mica, la 1 an si 8 luni recita www.dropshots.com/mickyyy#date/2007-02-11/01:47:34" target="_blank">poezii , la doi ani jumate vorbea extraordinar de bine, si pronunta corect toate literele, inclisiv pe "r". Iar pe la patru ani, probabil si-a dat seama ca a ratat momentul stalcitului cand era mica, si e cazul s-o faca acum, mai mare !

beshter spune:

Daca nu vorbeste asa in alte contexte sociale iar structurile gramaticale nu sunt afectate, pot sa te linistesc doar ca din punct de vedere neurolingvistic totul e in ordine.

Sigur ca asta e, de fapt, cel mai important. Acum iti ramane sa afli de ce vorbeste asa numai cu voi, ce incearca sa semnalizeze si asta nu e de competenta mea. In ceea ce priveste componenta psihologica nu am pareri avizate, ci doar ...pareri.


Edit (ca mai devreme imi dadea borsu-n foc): O astfel de parere e ca s-ar putea sa simta minimalizata si neluata in serios, si nu neaparat din cauza geloziei pe care o simte fata de sora mai mica. Daca vorbeste asa nu face decat sa se conformeze unui model pe care ea l-a observat in relatiile voastre cu 'copilul mic'.
In acelasi timp, e posibil - ba chiar probabil - sa stie ce importanta atasezi tu competentei lingvistice si sa nu inteleaga de ce. Pur si simplu. Btw, competenta lingvistica nu se masoara in cate poezii stie la doi ani si nici in cat de repede il spune pe 'r', ci in capacitatea de a folosi limba creativ.

Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz

Mickyyy spune:

Mihaelka, banuiam ca problema ei nu e "neurolingvistica", ci "psihologica".
Ce anume intelegi tu prin "model pe care ea l-a observat in relatiile voastre cu 'copilul mic'"? Pentru ca noi, cu niciunul din copii, indiferent cat de mic a fost, nu am vorbit stalcit, ss-ind sau ll-ind cuvintele, din contra. In afara de faptul ca folosim mai des diminutivele cand vorbim cu cea mica, in rest, nu cred ca am tratat-o diferit doar pentru ca e mica.
Cu siguranta ea "semnalizeaza" ceva, dar ce anume? Incerc sa identific problema din spatele comportamentului ei, pentru ca daca nu identific problema, nici n-o sa pot gasi solutia cea mai buna s-o remediez.

ladyJ spune:

Asta poate fi una din cauze.
Pe scurt, cea mare vrea sa fie ´´din nou mica´´ pentru ca ea vede niste avantaje fiind ´´cea mica´´. tu zici ca nu le-ai tratat diferit, dar daca te gandesti putin ai sa descoperi o diferenta de atitudine, minora pentru tine dar majora pentrui fiica cea mare.

Iar cea mare, vrand si ea ´´ca cea mica´´ s-a gandit ea ca vorbind ca un copil mic iti atrage atentia. Faptul ca o corectezi tot timpul si insisti sa spuna corect, este o confirmare in aceast sens(adica ii dai atentia pe care si-o doreste).

--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

beshter spune:

Eu nu la stalcitul cuvintelor in conversatiile cu copiii ma refeream ci la faptul ca nu se simte suficient de importanta si de luata in serios*. Acum sa stii ca stalcitul ala intre mama-copil nu conteaza chiar atat de mult (in rau, vreau sa spun, ca in bine conteaza); sunt multe studii care arata ca achizitia limbii decurge la fel si cu stalcit si cu nestalcit.
Obisnuiati s-o laudati mult cand era mica si vorbea 'corect'? E posibil sa nu se simta 'valorificata' decat atunci cand 'face ceva bine' si sa incerce sa afle de ce te supara atat ca stalceste cuvintele.

* de exemplu, un copil care-si diminutiveaza prin alint educatoarea nu e neaparat lingusitor ci creativ in folosirea limbii. Nu stiu cum sa spun ca sa nu sune aiurea dar pe mine m-a mirat ca ai folosit epitetul asta in legatura cu fiica ta. Poate e doar un cuvant prost ales dar daca minimalizarea asta e un obicei, cred ca acolo trebuie cautate explicatiile si solutiile.

Deci, pe de-o parte, regresia vine clar din dorinta de a fi 'mica' si de a avea voie sa se joace cu sunetele cat doreste. Pe de alta parte, regresia e intretinuta de insistentele voastre din ultima perioada.

Aici se opresc cunostintele mele de psiholingvistica:)


Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz

Mediajust spune:

O situatie (poate iti ajuta, chiar daca este diferita):
Copil de 4-5 ani, vine fratiorul pe lume. Parintii au incercat, dupa intuitia si informatia lor, sa-l pregateasca pentru aparitia celui mic - i-au povestit, l-au luat la cumparaturi pentru bebelus, l-au antrenat in activitati comune pentru acesta. Parea in regula, ca il iubeste si-l accepta pe cel mic.
La un moment-dat, cel mare a refuzat sa mai manance singur - ba nici apa/lapte nu mai bea din pahar, ci dintr-o sticla fara tetina, culcat! Era in stare sa nu manance nimic daca nu i se dadea in gura. Toata povestea a culminat cu incercarea agresiva de a-i indesa celui mic un biscuite pe gat, vreme in care il ciupea cu putere.
Au apelat la sprijinul psihologului - si lucrurile s-au normalizat.

Nu vreau sa sugerez ca spre asta te indrepti - ci doar sa confirm ca mecanismele afective ale copiilor sunt tare delicate si trebuie gestionate ca atare.
Succes!

beshter spune:

Ah, iar am uitat sa intreb (noroc ca mi-am amntit odata cu povestea spusa de mediajust). Mai are si alte semne de regresie in afara de regresia lingvistica?


Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz

Mickyyy spune:

Si atunci solutia ar fi sa ignor faptul ca ea refuza sa pronunte corect cuvintele? Sa nu ii mai acord atentie cand face acest lucru, si sa sper ca in timp, o sa dispara de la sine?

Legat de lingusitor, ea a fost intotdeauna deosebita din punctul asta de vedere de surorile ei (ea e mijlocia, nu cea mare, cred ca am omis aspectul asta, mai are o sora care merge deja la scoala). Se alinta, face niste mutrite dulci, iti sare in brate, te pupaceste, te iubareste, se pisiceste, foloseste tot arsenalul de rugaminti atunci cand esti suparat pe ea, sau cand face vreo prostie (un exemplu faimos care-mi vine acum in minte, avea vreo 3 ani, si dupa nu stiu ce nazbatie de-a ei, ii spun suparata ca gata, nu mai am nicio alta sansa sa-i dau, la care ea vine foarte serioasa spre mine, ma cauta in buzunar, se preface ca ia ceva de acolo si-mi zice: "uite, mami, am mai gasit o sansa" - nu stiu cum i-a venit ideea, ca niciodata pana atunci eu n-am scos sansele de undeva anume), e cea mai sociabila (in parc, sau printre straini, e prima care-si face prieteni noi), e cea care reuseste cel mai des sa-i pacaleasca pe cei din jur sa-i faca pe plac (de obicei bunicii sau rudele, care nu rezista dulcegariilor si promisiunilor ei)

Mickyyy spune:

Mediajust, in prima faza a fost geloasa pe cea mica, oricate eforturi am facut noi sa prevenim asta, dar acum, sunt cele mai bune prietene, rad, se joaca, dorm impreuna, e sora favorita a celei mici, si viceversa! Nici urma de agresivitate in relatiile dintre ele.

Mihaelka, mai face mofturi legate de imbracat, de multe ori refuza s-o faca singura, il ia pe "mami ma-mbraca"-n brate si nu-i chip sa o fac sa isi puna hainele pe ea fara ajutor.
Si la masa, ocazional, mai vrea sa ii dau si ei sa manance, desi cea mica manaca singura de foarte mult timp majoritatea mancarurilor!