Fluturasi dragalasi de mar-apr 2011 (22)

yvyana spune:

'Neatza la pranz!

Desi nu am mai intrat de multisor, sunt cu gandul la voi

Noi acelasi program il avem, iesim mult afara, ne plimbam de manuta pe distante marisoare, o singura problema avem: nu mai vrea L sa pape

Am fost cu ea la pediatra sa vedem daca este OK si nu sunt probleme, pur si simplu face mofturi, la pranz mai ales nu mananca nimic si seara abia papa niste banana ... carne n-a mai mancat de aproape o luna, nimic nu-i place, urla si le arunca pe pereti in schimb ea stie ca dupa somn iesim in parc unde e rost de covrigi/stiksuri/pufuleti/biscuiti etc
Pediatra mi-a zis ca nu pot sa fac altceva decat sa o infometez sa nu-i mai dau nimic, nimic intre mese si daca mananca la masa bine, daca nu incerc mai tarziu si tot asa... ieri asa am procedat si a stat mandra mea nemancata de la 10 dimineata pana la 7 seara (exceptand "tzitzi" de la somnul de pranz) si atunci ar fi mancat iaurtul cu zece guri daca putea (pe care il tot refuza de vreo luna) ... in schimb nu am mai iesit in parc pentru ca ar fi fost jale, nu as fi facut fata urletelor si alergatului dupa pufuletii din cosurile caruturilor sau sterpelitului covrigilor din mainile copiilor, pentru ca mai nou asa face
Azi vom vedea cum va fi dar mor da ciuda ca trebuie sa stam in casa dintr-un motiv stupid, doar pentru ca e ea "berbeaca incapatanata" Mai pateste cineva asa?
Oricum ii voi face si niste analize, nu sunt musai, dar parca i le-as face ca sa-mi iasa din cap ca ar avea copila ceva
Si asa cand i-a vazut pediatra falcutele si bulanasele se uita cam ciudat la mine cum ma plangeam ca nu mananca si a trebuit sa ma corectez: "nu mananca ce vreau eu"
De acum trebuie sa ma lupt cu oamenii prin parc, ei ii dau covrigul in mana, eu ma duc si i-l iau, ea urlaaa


Viss daca nici tu nu ai dreptul sa te simti obosita atunci cine??? La varsta asta trebuie sa fii cu ochii cat cepele, nu trebuie sa-i scapi o secunda din priviri si sunt si foarte activi, uite L si-a spart capul cu mine langa ea, acum se intampla cele mai multe accidente, intre un an jumatate si trei ani, asa imi ziceau la spital doctorii cand am fost cu L sa-i puna copcile, majoritatea accidentelor se intampla acasa in prezenta parintilor, ca ai tendinta sa lasi garda jos, mai faci o treaba, te invarti de colo-colo si ii mai scapi din ochi, te gandesti ca doar ce se poate intampla? Uite ca eu am patit-o Tu singura cu amandoi trebuie sa fii de doua ori mai vigilenta, plus treaba pe care o ai, sa le faci papica, sa-i schimbi, sa speli bulendre si deja e destul, normal ca esti obosita


Despre caciulite acum: L nu vrea si pace, trag speranta ca atunci cand ii vor ingheta urechile si-o va tine pe cap; acum tine gluga in cap daca ploua ca i-am explicat ca se uda si a vazut pe pielea ei , dar cum sta ploaia simte si repede si-o trage pe spate, nu cumva sa stea cu ea degeaba pe cap

Offf, se trezi! Fuggggggggg

yvyana spune:

Am revenit!

Apropo de crize si de refuzul piticilor, am citit ca este foarte important sa li se permita refuzul anumitor lucruri/actiuni pe cat posibil, pentru ca acum se formeaza personalitatea lor si ei isi exercita dreptul de a spune "NU", isi tatoneaza independenta, isi percep individualitatea, incep sa realizeze ca nu sunt un tot cu mama lor, mama este o persoana, iar ei sunt altcineva si daca nu li se va permite acest lucru le va fi destul de greu ca adult, in viata sa spuna "NU" si sa ia in mod independent diferite decizii, in general in viata; in plus impunerea cu orice pret a vointei parintelui in fata copilului atunci cand nu e neaparat necesar acest lucru nu face altceva decat sa stirbeasca din personalitatea copilasului si sa-i ingradeasca dezvoltarea fireasca; eu o las pe L sa decida cand vrea sa plecam din parc, cand vrea sa iesim afara sau alte asemenea decizii (chiar daca asta inseamna uneori sa intarzii pentru o jumatate de ora sau sa aman ceva ce poate fi amanat, nu e un capat de tara) si e extrem de fericita cand realizeaza ca a facut un lucru pentru ca asa a vrut ea nu pentru ca i s-a impus! Oricum ea l-a luat pe NU in brate de vreo luna si ceva, orice o intrebi spune NU, da din cap a NU, dar se poate razgandi in urmatoarea secunda; rareori spune DA. De aceea nu insist nici cu pusul caciulitei; daca ea nu vrea caciula, nu vrea, e dreptul ei ; oricum nu e atat de frig si cand ii vor ingheta urechile sigur va vrea

Tot asa am citit despre dreptul copilului de a plange, chiar daca tu nu vezi un motiv suficient de important care sa fi declansat plansul sau o criza de proportii, la ei plansul si crizele de plans/urlat inseamna eliberarea stresului si sunt chiar necesare periodic, pentru ca altfel acumuleaza mult stres si frustrari care raman si nu se exteriorizeaza nici macar cand devin adulti.

Cel mai rau ma deranjeaza in parc atunci cand intervine altcineva si i se adreseaza lui L: "Ia uite ce fetita mare esti si plangi, e rusine! Rade lumea de tine!" sau "Ce urat este!", "Nu este frumos!" etc. cand se tavaleste pe jos, imi vine sa ii pleznesc

In fine sunt multe de zis pe tema asta, am gasit niste concepte interesante de parenting in cartile unor autori precum Aletha Solter sau Lawrence Cohen , poate mai sunt si alte mamici interesate.

ailed_dota spune:

yvy, la intrebarea daca a mai patin cineva asacu mancatul copilului iti raspund eu: DA ,MAMA MEA CU MINE , eu vroiam la 2-4 ani ou prajit sau fiert moale , amestecat cu branza de vaci de dimineatza si gata..... pana seara rar ceva...( ciorba, mancare...) cand facea mamaliga sau pui poate....dar cu greu, multi nervi din partea lor ... uite ca m-am facut mare... pe la 10 ani de abia ma opreau de la mancare,eu cu Andra am alta pb vrea orice 4-5 maxim 10 linguritze..., dar si pediatra de aici si aia de acasa au zis sa stau calma ca ea stie mai bine ca mine
si cu din astia care se baga in vorba....mi-ar place sa fac si eu cu ei la fel.... cand au vreo chestie, sa vada cum e...

yvyana spune:

Ailed exact asa face si L; doar dimineata mananca bine, omleta cu branza sau paine cu unt, nimic altceva nu vrea, le arunca pe pereti daca vede altceva si urlaaa ; o las si eu in pace.
Iar cu crizele ei crede-ma ca m-am stresat maxim, ea face foarte, foarte urat cand se crizeaza, se uita tot parcul la noi, mai rar asa ceva nu de multe ori am dus-o la pediatra ca credeam ca are ceva, o supara ceva, dar am descoperit acum motivul: ea se criza, eu ma stresam, ma infuriam, ma rasteam la ea sa stea cuminte, de multe ori o luam pe sus sa mergem acasa si ma chinuiam sa o leg in carut cu hamul, iar ea mai rau facea ; offf, daca citeam si eu cartile astea mai din timp altfel statea treaba, intelegam multe, mai ales ca toata lumea imi zicea ca e rasfatata, dar ea e doar foarte efervescenta, se bucura cu toata inima din orice nimic, rade, chiuie, danseaza si cand se supara la fel, e ca o bomba cu ceas nu avea cum sa fie altfel; sunt si copii mai interiorizati (asa am fost eu), mai bine ca ea nu e asa

ailed_dota spune:

stiu, las-o sa fie ea... sa ramana asa toata viatza... sa nu fei ca multi din generatia noastra stresat sa ia o decizie referitoare la viatza lui de frica sa nu supere pe cineva( stiu cazuri-genul care atunci cand era mic "ingheta" cand se uita mama la el/ea), nu e cazul meu eu tot cum am crezut eu am facut cu topate sfaturile mamei mele... si a fost bine...
auzi stii ce ma gandeam, oare ce fel de barbat si-o gasi fata ta? ori unul la fel ca ea....ori unul fffff linistit

MaryM85 spune:

BUNA! YVY m-ai uns la suflet cu vorbele tale chiar am inceput a boci, am realizat ce are A a mea, cand pove de L parca o descrii pe Anda, cu nervi si cu nemancatul, nu mananca mai nimic toata ziua, ma intreb cu ce traieste, dim daca gusta dintr-un sendwis, sau o gura de mar, la amiaz nu vrea mancare si mai bea laptele de la culcare, apoi seara rar daca i-a doua guri si laptele de seara, in concluzie traieste doar cu laptele! Cu nervi ei ma terorizeaza de o saptamana de nu mai stiu ce sa ii fac, nici nu o mai scot in public ca imi fac doar nervi, simt ca imi pierd rabdarea si nu vreau asta.

cami_antonia spune:

mary si yvy
eu am tras f mult cu mancarea la antonia
petra acu mananca de toate si mai multe decat antonia la 3 ani
dar antonia a crescut cu lapte de san pana la 1 an
f putina diversificare ca nu o accepta
si dupa 1 an lapte praf si iaurturi pe care le adora
restul cate o gurita din fiecare sa nu zica ca nu a mancat
daca antonia nici la 3 ani nu mananca fructul mare in mana
daca antonia nu a mancat nimic dulce pana la 3 ani desi eu incercam sa-i dau sa guste
aaaaaaaaaaaaaa
singurii pe care ii rodea singura erau pufuletii f sarati de baia mare numiti veverita
altii nu-i placeau si nu-i dadeam decat rar
da uite ca a crescut
e adevarat ca a avut o imunitate destul de mica
si abia de la 3 ani adica din vara asta i-am dat vitamine si sirop de imunitate
pt ca sunt de parere ca tre sa isi formeze si ea imunitatea
dar fiecare face cum crede pt copilul sau
eu v-am povestit ce am patit si ce patesc cu antonia si acum care nu manaca mai nimic la aperitivul de ora 10 de la gradi
cand ceilalti manaca sandvisuri
ei da ne invatam noi usor usor
trebuie enorm de multa rabdare
pe mine antonia m-a educat sa fiu rabdatoare
din cauza ca nu manca
stateam 10 minute apoi inca o gurita si tot asa
insa nu am alergat dupa ea in casa sa ii dau mancare
si e adevarat ca i-am dat in acelasi loc masa
la desene ca o captivau si mai ciugulea
dar avea si ea zile cand statea nemancata zi lumina
pt ca eu am refuzat mereu sa dau copilul intre mese ceva
nici stiksuri nici biscuiti nimic
bine exceptie erau zilele in care eram plecati de acasa si atunci nu tineam cont de program ii dadeam ce vroia sa fie fata bine

irinuca05 spune:

Buna fetelor!
Cat ma bucur ca am aflat vesti despre piticii gemeni! Viss ma mir ca ai timp sa mai intri si aici. Noi suntem 2 acasa si rareori facem fata unui singur copil. Tu esti mama eroina!
Yvy, Mary, asa patesc si eu cu Daria cu mancarra si cu nervii. Dar eu m-am relaxat demult. O tratez ca pe un om matur. Are dreptul la nervi, sa nu manance sa nu vrea ceva.
De exemplu in ultimul are un fix cu incaltamintea. Cand mergem afara, vrea sa se incalte cu sandale. Azi i-a cumparat mamaia cizme de cauciuc de ploaie si nu a vrut deloc sa se descalte de ele. ca sa evitam o criza, i le-am dat jos din picioare cand a adormit.
va pup. fug ca ma striga

MaryM85 spune:

IMI VINE SA RAD DE MINE CAT SUNT DE TUTA am inpresia ca doar copilul meu e asa dar defapt asa e perioada asta a lor, si mai toti copii sunt asa. chiar aveam de gand sa ajung la doctor cu ea cu nemancatul. In seara asta ii venea sa manance si lingura de foame, ca nu i-am dat nimic de ciugulit dupa masa, se invartea prin bucatarie si cerea papa.. pup toate fetele!

cami_antonia spune:

mary asta e unul din secrete
fara nimic de papa intre mese offffffffffff
nu e usor cu ei ca nu inteleg
pe mine de multe ori antonia m+a intrecut cu rabdarile
da asta e
ea statea si toata yiua nemancata
si nu cerea ceva
da macar acu am aflat ca aceste manifestari sunt si de la megacolonul pe care il are din pacate
asa ca de aia yic
lasati copii sa manance cat vor
pana la urma vor deveni si mancaciosi singuri
barbatu meu nu manca nimic copil fiind si acu e rotofei
l+ati vayut in poye
si mananca orice
spre deosebire de mine care mancam atunci de toate si acu fac nayuri
daca vrei sa faci ceva ii poti da niste vitamine
cresc apetitul#355;dar dupa ce le intrerupi vei vedea ca revine la vechile obiceiuri din pacate