Probleme de copii mai mari :)
Raspunsuri - Pagina 4
anya spune:
Eu zic sa vorbesti cu invatatoarea. Nu neaparat ca "para" ci ca sa urmareasca putin ce se intampla in pauze. Poate vede despe ce e vorba si vorbeste cu mamica copilului. Din cate stiu in scoli exista psihologi. Poate sa sugereze parintelui respectiv sa mearga cu copilul la cabinetul de psihologie din scoala (e gratis).
La noi in scoala s-au pus camere de luat vederi in clasa. Aveti? Invatatoarea poate cere inregistrarea.
corinadana spune:
Mai!!!!! mai usor cu "ochelarist". DA? are 3 perechi de urechi, sau ce?
URAT!
Corina mama domnisoarei RALUCA si a bebelasei FRANCESCA
http://family.webshots.com/photo/2925218030098531596UGNuSg?vhost=family
msl1 spune:
Nu sint surprinsa ca nu se ia nici o masura; imi amintesc cum era cind am mers eu la scoala; pina in clasa 4 nu prea am avut probleme, pt ca am fost la o scoala diferita, dar din a 5 sa te tii nene! rautati ale colegilor cu duiumul plus ale profesorilor....bineinteles ca daca "reclamam" la profesori tot eu eram cea pedepsita pt ca eu eram cea fara parinti "comunisti" restul copiilor erau din militari si securisti...da era pe vremea comunismului dar nu ma mir ca nu prea s-a schimbat de pe vremea mea atitudinea profesorilor....
pt cine face comparatie cum se procedeaza in afara nu este relevant, alta este mentalitatea si atitudinea "din afara"!
Parerea mea este sa o transferi la o alta scoala asta mi-as fi dorit eu sa faca parintii pt mine, la un moment dat eram asa de disperata ca ceream sa ma trimita la scoala ajutatoare doar sa scap de ei(colegi si profesori deopotriva)!
anya spune:
msl, copilul se simte bine in clasa. Din ce inteleg ea nu vrea nici macar ca mama sa faca valuri. S-ar putea ca mutarea sa fie o problema mai mare ca beietelul in cauza.
buli spune:
eu am observat ca e cam daunatoarea evaluarea experientelor copiilor prin prisma amintirilor personale.
cred ca nu ar trebui sa uitam ca fiecare persoana este unica si sa-i dam sansa sa ramana asa.
dana vio spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mickyyy Merci de sugestii  .Baiatul simte nevoia sa iasa in evidenta, asta e parerea mea. Si pentru ca nu ii iese altfel (situatie materiala precara si presupun familie dezbinata, mic de statura si ochelarist, slab la invatatura, fara prieteni, etc) face singurul lucru prin care se poate face remarcat: fapte rele. Chiar inainte sa postez vorbeam cu malina, incercand sa aflu detalii. Culmea e ca ea reuseste sa gestioneze mai bine ca mine situatia :)). In conditiile in care eu i-am spus pana acum sa il ignore sau sa il parasca. Pornind de la ideea voastra, ca ea sa se comporte frumos cu el prima, am descoperit ca in ciuda tuturor rautatilor (si azi a continuat pupatul cartilor si "strangulatul", adica stransul in brate la maxim) ea il trateaza mai mult decat frumos. Nu doar ca nu il paraste, dar imi povestea ca azi in ultima pauza a rugat-o sa ii faca un desen sa il coloreze, pe care ea i l-a si facut si oferit la sfarsitul orelor! Deci trebuie sa mai "sap", sa aflu mai multe detalii, ca e posibil ca datorita faptului ca ea se comporta frumos cu el, sa se simta depasit de situatie si sa nu stie cum sa reactioneze. |
El o scuipa si ea ii face temele. Bravo! Si ai laudat-o?
Eu zic ca psihanalizati acolo unde nu trebuie: copilul ala are mama si are o invatatoare care sa se preocupe de el . Datoria mea ca mama este sa ma preocupe bunastarea propriului copil si daca este agresata la scoala, asta nu este bunastare. Eu atata as dicuta cu invatatoarea pana ma-tine-minte si ar lua atitudine.
Nu exista sedinta cu parintii? Si cum adica copii fac scoala cu altcineva decat invatatoarea si voi nu ziceti nimic? Totusi!
Alexandra Maria
14.12.2007
filofteia spune:
Mie mi se pare ca de fapt fata ta este agresata.
In plus tu ai o parere proasta deja formata despre copilul ala.
Eu atunci cand copilul meu (baiat) a fost agresat (fata) , iar invatatoarea a spus ca nu se baga, deoarece nu se poate comunica cu parintii 
, am fost la scoala si am vorbit cu fetita respectiva. Surprinzator era o fetita educata, cam revolutionara din firea ei, dorea sa fie ascultata, iar fiimiu nu prea o asculta. Am avut o discutie extrem de civilizata in urma careia am ramas prietene , cu promisiunea ca-l va lasa pe fiimiu in pace.
Au trecut de atunci 5 ani, intre timp au stat si in aceeasi banca, a mai venit la interfon si l-a mai parat 
, intotdeauna ma saluta cand ne intalnim.
Acum sta in spatele lui si nu se deranjeaza unul pe altul.
Eu l-am invatat pe fiimiu ca fiecare este bun la ceva si nu trebuie sa existe prejudecati de genul
| Citat: |
| (situatie materiala precara si presupun familie dezbinata, mic de statura si ochelarist, slab la invatatura, fara prieteni, etc) |
dana vio spune:
Nu ma pot abtine: tie ti se pare scuzabil faptul ca-i baleste 
banca si o strange in brate fortat? versus a-i da una in cap? Mie mi se pare mai grava varinata 1.
Alexandra Maria
14.12.2007
ina.click spune:
Am avut si eu un amorez de genul asta cam cotonogitor la gradinita.
Ma pocnea cum ma prindea, ma imbrancea, ma fugarea, imi dadea suturi in tibie pe sub masa, ma teroriza. N-am spus niciodata parintilor si nu tin minte deloc educatoarele ca elemente din acest peisaj. Probabil nu se bagau.
Intr-o zi desenam ceva. Nu stiu exact de ce, nu vroiam sa arat nimanui. formasem in cerc compact de gagalici care imi cereau rugator sa le arat ce am desenat si eu raspundeam "nu, nu" indarjit.
Si atunci a venit teroristul Curios si el sa vada. Si m-a intrebat mai cu binisorul daca ii arat. Si nu stiu, pronia cereasca, intuitia feminina in dezvoltare, habar nu am, m-au facut sa raspund "da, dar numai daca ma lasi in pace". Si a promis.
Si de atunci mi-a devenit adorator discret si bodyguard indarjit si devotat.
pam-pam.
Deci mai stii, poate merge totusi cu binisorul :)
De cate ori deschid fereastra...
Mickyyy spune:
Scrisesem ieri un mesaj mai lung cu mai multe detalii dar s-a pierdut odata cu revizia.
O sa incerc sa reiau o parte mai importanta din ideile de acolo.
In primul rand, am vazut multe bile negre pentru "micul ochelarist" sau sitautia lui familiara. Departe de mine gandul de-a judeca oamenii dupa asemenea aspecte, ba din contra. Mai mult, intotdeauna mi-am invatat copii ca nu exteriorul e cel care conteaza.
Problema e insa ca ceilalti din jurul lui o fac, adica il judeca. De la invatatori (am surprins un foarte mic fragment dintr-o discutie in care sora lui era amenintata cu exmatricularea din scoala daca nu aduce diferite documente) pana la colegii de clasa (care il evita). Baiatul este "oaia neagra" a clasei, nu are ceva doar cu fie-mea (desi cred ca ea beneficiaza totusi de o atentie mai speciala decat ceilalti, in sensul negativ al cuvantului). Au fost multe plangeri de tot felul la adresa lui de-a lungul timpului, si doamna invatatoare nu e straina de comportamentul lui, doar ca fie nu stie ce masuri sa mai ia, fie nu o considera o problema atat de grava, fie n-o intereseaza.
Cineva zicea ca am o parere proasta despre copil. Tocmai asta e problema, ca sunt poate printre putinii care in loc sa-l puna la zid, ar vrea sa faca ceva sa il ajute. Sunt constienta ca e un copil cu probleme, de fapt intreaga familie e oarcum ciudata, incepand cu mama, singurul parinte pe care il cunosc, si terminand cu sora mijlocie, care nu e exclus sa aibe probleme de sanatate.
Si sa va dau mai mult detalii, de ce afirm asta. Cand eram in CIC cu cea mica, in parcul in care obsinuiam sa iesim noi zilnic vedeam o mamica cu 3 copii de-aceeasi varsta cu ai mei. Pe atunci nu stiam cine sunt sau ca drumurile noastre se vor mai intalni. I-am remarcat si i-am observat e parcursul catorva luni, era imposibil sa treca neobservati. Copii mai mici erau foarte retrasi si timizi, la fel si mama, nu cred ca am schimbat mai mult de 10 cuvinte cu ea intr-o jumatate de an, si alea strict politeturi. La inceput am crezut ca mijlocia sufera de Dawn, dar m-am inselat. Oricum, stiu atat de putine lucruri despre acest sindrom, ca nu e exclus sa fie totusi o forma mai usoara sau un alt tip de handicap. Era o fetita incredibil de mica de statura si de slaba (asa e si in prezent) si care nu interactiona absolut deloc cu ceilalti copii. Baiatul era de pe atunci un poznas, care deranja ceilalti copii, iar mama statea in permanenta retrasa intr-un colt, nesocializand cu nimeni. O admiram si o compatimeam in acelasi timp.
In fine, timpul a trecut, si acum 2 ani am descoperit intamplator la serbarea de la sfarsitul clasei I ca micul terorist era de fapt baietelul pe care-l remarcasem cu ani in urma in parc.
Sora lui e colega de clasa cu mijlocia mea. O vreme chiar au fost colege de "banca" (impropriu spus banca, pentru ca la ei nu sunt banci 2/2 ci bancile sunt lipite una de alta si asezate in forma de U, asa ca fiecare copil ar 2 colegi, unul in stanga si altul in dreapta). Inca din prima zi, cand ceilalti se uitau urat cu coada ochiului la Maria (asa o cheama pe sora baiatului) i-am explicat fetitei mele cat de rau e sa judeci oamenii dupa aspectul fizic, ba chiar am incurajat-o sa se imprieteneasca cu "fetita ciudata", ceea ce a si facut. (PS: va rog sa nu va legati iar de "ciudata", pur si simplu nu stiu ce alt cuvant pot folosi pentru a v-o descrie pe Maria. si nu, nu folosesc asemenea exprimari in fata copiilor)
Asa ca revenind, baiatul o hartuieste intr-adevar. Si poate ca si eu fac din tantar armasar si tratez cu mai multa seriozitate ca ea problema asta. Ea fie a devenit imuna, fie i se pare ca devine mai interesanta daca e centrul atentiei acelui baiat, habar n-am, dar desi se plange destul de des de el, niciodata n-a fost dornica sa iau vreun fel de masuri drastice.