Adaptarea copil anxios cat dureaza si cum s-o depa
Raspunsuri - Pagina 4
nelia spune:
Giulia, am inteles, chiar nu intelesesem ce fel de apropieri. Insa tatal trebuie sa inteleaga ca mamosenia fiului vine cumva si de la cit e el de prezent in viata copilului. Stiu ca vine tirziu de la munca si ca poate nu are alta solutie, insa poate pune o data pe saptamina o zi in care sa fie numai el, tata si fiu si sa faca lucruri "baietesti". II va prinde foarte bine fiului, ii va da si un pic de incredere in el, ca uite acum sint mare, pot iesi numai cu tata.
Insa nu-l mai certati ca are nevoie de tine, ca nu se rezolva. Si in adolescenta exista riscul sa se intoarca la o suta optzeci de grade situatia si nu cred ca vrei nici asta. Are o fire anxioasa (asta trebuie investigat, daca e atit de prapastios la toate lucrurile care pentru altii par marunte, de unde ii vine totusi aceasta anxietate) si trebuie sa il luati asa cum este ca sa nu se agraveze situatia. Nu-i mai spuneti nici ca inventeaza strategii, caci eu nu cred. Cind esti anxios ti se face pur si simplu rau, in momentul in care te simti in siguranta si anxietatea dispare, te simti bine. Daca el s-a simtit rau, a intrat in panica dintr-un motiv sau altul si s-a simtit atit de rau incit sa-l cheme pe tata sa vina sa-l ia, faptul ca tata a venit, ca a ajuns acasa unde e in siguranta, l-a facut sa se simta bine imediat. Deci, eu nu cred ca a fost o strategie si nu cred ca se simte bine cind ii spuneti ca nu merge la voi cu asta.
Stiu ca ai facut tot ce se poate pentru el, am mai urmarit in timp subiectele voastre... insa, daca imi dai voie, as vrea sa-ti spun ca atunci cind scrii, simt un pic ca, desi te oboseste, iti place ca esti "his person", iar cind lucrurile scapa de sub control, parca faci corp comun cu tata, lasind copilul cumva pe dinafara. Nu e un repros, ca poate nu e asa, ia-o doar ca o observatie. Si inca ceva: facind front comun cu tata, am avut impresia ca transformi problema lui, caci el e cel care are probleme (si nu sint usoare problemele lui) in a voastra: pe voi va copleseste, tu te simti sufocata, tatal nu crede in mamosenii, el minte ca ii este rau si va da viata peste cap, chestii de genul acesta. Cel putin asa se vede din afara.
Lucrul bun din toate acestea este a merge deja la un terapeut, care va observa in timp ce se intimpla si va poate ajuta. Caci va lucra cu el, dar veti avea si voi partea voastra de lucru cu voi ca sa reuseasca terapia.
giulia71 spune:
Nelia, cred ca cel mai tare ma supara ca nu stiu de unde vine sensibilitatea lui exagerata.
Simti o neputinta si nu stii cum si de unde s-o apuci sa depasesti situatia respectiva.
Nu, nu fac front comun cu taicas-o, nu ar fi corect, uneori da, ma simt, ne simtim, neputinciosi.
Mergem in continuare la terapeut, oricat va fi nevoie.