Se poate in Romania!

craciunitza spune:

Felicitari pentru acst subiect elegant!
Eu sunt de partea cealalta a baricadei, am un atelier pentru copii si in aceasta calitate as vrea sa-i raspund lui ch_dana.

Scanteia dintr-un copil o vede mai intai parintele.
Daca accepti, ca parinte, ca cel mic nu ti-e clona si ca ar putea prefera ceva ce tie iti este total strain si de neapreciat, il duci de proba la unul dintre atelierele preferate de copil.
Ai incredere in copilul tau. Asculta-l.
Eu stiu ca un copil nu poate fi manipulat si cei manipulati se vad.
Copilul iti va spune cu siguranta daca mai vrea sa mearga sau nu.
Copilul, nu instructorul, nu educatoarea.

Eu am avut de-a lungul anilor tot felul de situatii, unele in care copilul venea la atelier impins de parinte, pentru ca "dadea bine" ca cel mic sa vina aici, am avut si cazuri in care copilul isi dorea sa vina iar parintele ii spunea ca cel mai important in viata este sa stie o limba straina si sa faca sport. Si pentru hobby nu mai are bani.

Situatiile difera de la caz la caz.

Noi organizam expozitii cu lucrarile copiilor, machete construite exclusiv de ei, dovada fiind imaginile de la orele de atelier.
Oricat de nepriceputi sunt parintii, pot aprecia evolutia copiilor lor.
Comunicarea cu instructorul (intreaba-l dupa fiecare ora ce a facut copilul tau, cere-i sa-ti arate lucrarea) si dovezile ca cel mic nu vine degeaba, te ajuta sa scapi de indoiala ca cel mic pierde timpul si tu banii.



Ai explicat foarte simplu si frumos, Andries.
Doi dintre fostii mei elevi sunt acum olimpici internationali la informatica, multi dintre elevii mei sunt foarte buni la scoala, iar sotul meu care este cel mai bun machetist roman este un programator foarte talentat.

"Imagination is more important than knowledge. Knowledge is limited. Imagination encircles the world."- Albert Einstein

Aqai spune:

Sabina, Felicitari!

M-a impresionat si titlul; chiar daca intr-un domeniu cu totul diferit si eu am lucrat si sustinut la o prezentare intitulata ... In Romania se poate!

te inteleg pe deplin ca ai simtit nevoia sa faci afirmatia asta si sunt de acord cu tine. Sunt de acord si ca e nevoie de multa munca si de creativitate dar dupa mine satisfactia e pe masura.

In ceea ce priveste copiii, cred ca modelul parintelui e determinant. O atitudine blazata si de invinovatire a societatii va fi tot ceea ce vor invata daca asta li se ofera si va fi tare greu sa-si schimbe optica la maturitate.

Iar in privinta eforturilor, noi incercam sa-i invatam ca lucrurile valoroase necesita efort si sa-l faci e ceva normal daca chiar vrei sa faci ceva deosebit. nu-i bai daca nu vrei, insa daca spui "da, vreau", apoi faci tot posibilul si imposibilul. Uneori reusesti, alteori nu.

Sabina spune:

Mihaela,

chiar nu inteleg de ce a fi scriitor sau artist nu e o meserie:)
Nu mi-am pus niciodata problema asa.

mie mi se pare ca sunt meserii, si chiar foarte solicitante, iar banii se pot castiga atat vreme cat copilului nu ii lipsesc niste minime notiuni de antrepenoriat...sau de gestionare a resurselor., un pic de notiuni juridice, minime.

Cred ca ar trebui sa o incurajati, si nu uita ca majoritatea celor buni in domeniul lor ramanprofesori in sistemul universitar. dar nu cosidera ca meseria lo r e de profesor...ci asta e pt un ban in plus.
dar e cel mai simplu exemplu de artist care isi castiga existenta.

In Romania, cunosc multi care s-au reconvertit profesional spre ceva mai creativ sau NU , tocmai pt ca la varsta potrivita nu au fost lasati sa faca ce vroiau :)

in afara de multi care au abandonat munca de birou pt activitate independenta (numai Diana de la Poarta-ma si se ijtelege), am un coleg f bun violonist, cu studii in America, dar al carui vis a fost mereu sa devina...pilot, si acum e comandant de nava la WizzAir, si unul fff bun, pai va dati seama cat multi tasking faci la vioara, ce reflexe formezi, probabil ca pilotajul i-a venit destul de usor :D





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

mihaela_s spune:

Sabina, sunt sigura ca e o prejudecata, de care insa e greu sa scap...e ceva de genul sa iti asiguri spatele, pentru vremuri "grele".

Desi e clar ca pot face scoala si tarziu, eu sunt un exemplu viu. Dar tocmai pentru ca stiu cat de greu imi e, as vrea ca fetele mele sa le faca astea cand "trebuie". Ooof, cred ca suna tare aiurea pentru tine (si alti artisti) ce scriu eu si a fost o vreme cand eram hotarata sa le las sa faca ce doresc. Eu am ajuns sa fac acum scoala, pentru ca nu am fost lasata (mai precis incurajata, ca daca eram eu mai hotarata nu ziceau nu) sa fac ce doresc si nu vreau sa repet greseaza...dar e tare greu.

Uite la Diana m-am impotrivit (mai mult sau mai putin, am facut cam ce a facut mama cu mine, am descurajat-o) sa mearga la liceu cu profil media-fotografie. Inca mai viseaza la asta, i-am spus ca poate alege o facultate in domeniu asta daca ramane dupa 3 ani cu aceeasi pasiune. Acum s-a indragpstit de psihologie . De ce am descurajat-o? Pentru ca nu stiu ce ar face dupa un liceu cu asa profil...spre ce altceva s-ar mai putea indrepta dupa? In plus, clasa era cam slaba, indrumatorul de la scoala o "certa" ca nu alege liceul de profil real, avea note de intrat acolo fara probleme. Am acceptat linia asta umana-psihologie-stiinte sociale desi nu stiu ce face fara facultate, dar macar e o clasa mai buna si nu sta toata ziua fotografiind :)). Poate alege un curs de fotografie optional in anul doi si trei si asta a fost compromisul (al ei si al meu). De primit mi-am primit-o...m-a facut mama romanca 100 % .

Ziceam eu de un subiect separat, ca vad ca am inceput sa vb de ale mele cand nu e cazul. Scuze, poate deschid undeva un subiect din asta, nu stiu.... Mersi oricum, ma incurajeaza sa citesc aici.

Sabina spune:

nu cred ca aici ai gresit, pt ca poate sa fotografieze si fara clasa speciala si poti sa o inscrii la un curs de developat samd daca vrea, iar facultatea sa faca in domeniul imaginii, daca ii mai place pana atunci.
Nu e ca la liceu de muzica unde clar nu faci fata la studiu 5 ore pe zi PLUS scoala grea.

Important e sa nu o stresezi cu facultatea, acolo trebuie lasati sa faca ce vor ei.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

portocalia spune:

sabina, felicitari! te-am vazut la tv si erai foarte pasionata si foarte gratioasa! ma bucur mult ca a iesit bine festivalul si la cat mai multe altele!

portocalia spune:

cred ca in ziua de azi scanteia nu mai e de ajuns. adica, nu e suficient sa ai talent la desen ca sa devii pictor de succes. sau sa scrii compuneri frumoase ca sa devii scriitor... (la muzica nu ma bag, acolo tre' sa ai certe calitati fizice si mult antrenament). dar cred ca in artele vizuale si-n literatura cel putin, dincolo de mana si condei, tre' sa ai ceva de zis. sa ai aptitudinea de a privi ceva dintr-un unghi nou, sa ai pofta sa explorezi si - cel mai important- sa fii conectat la prezentul cultural. parerea mea personala e ca artistii si designerii de succes sunt aceia cu o perceptie extrem de fina a trendului. si cand zic trend, ma refer la directia in care o ia omenirea, in ansamblu. pentru asta, dincolo de talent (ce-o fi ala? ) iti trebuie totusi niste cunostinte de baza si-o curiozitate pentru ceea ce se intampla in jur, de la incalzirea globala pana la politica.

nu cred ca un copil ar trebui indrumat catre un liceu de arta, no way! acolo doar i se va ucide originalitatea (in caz ca o are) si va fi invatat niste criterii estetice rigide, care oricum nu prea mai au nicio relevanta astazi. lasati-i sa mearga la licee normale, cu lumea normala, sa invete lucruri normale si generale. si daca va fi cazul, artistii din ei se vor manifesta oricum, mai tarziu. si vor avea o baza reala de la care sa porneasca, nu vor sti doar sa deseneze perfect cai sau sa sa faca portrete reusite.

si apropos de ce zicea dana mai sus, despre copiii care sunt indreptati cu obstinatie de catre parinti catre un domeniu artistic, dar catre care n-au chemare: cunosc un caz. baiatul merge de ani de zile la pictura extracuricular, este dus-adus de 2 ori pe saptamana la cerc/meditatie/curs de pictura, toata familia ii cumpara productiile ca sa-l incurajeze, dar el, saracul, n-are nicio legatura cu pictura (asta-i parerea mea personala, pe care n-am curaj sa o zic deschis). nu prea inteleg cum de pictura a devenit asa o parte importanta a vietii lui (are 12-13 ani), probabil parintii au pompat excesiv aici, dar ma tem ca a devenit aproape o presiune pentru saracul copil. si sincer nu pricep cum nimeni nu vede, nici parinti nici profesori, ca nu exista niciun talent acolo, doar ego si probabil interese materiale din partea profesorilor.

ch_dana spune:

Mihaela, suntem in aceeasi barca cu dilemele de parinte, chiar daca juniorii au varste diferite. Dar Suedia ofera alte sanse fata de Romania, imi aduc aminte ca prietenele mele au decis destul de greu ce facultate sa urmeze iar mie asta mi se parea pierdere de timp, pe vremea aceea notiunea de "an sabatic" ma speria, ma intrebam cat le mai tin ai lor acasa...

Craciunitza, sper sa fie asa si sa nu ma "imbat cu apa rece" cand va veni vremea. Imi plac foarte mult atelierele tale si intrebarea pe care voiam sa ti-o pun a primit raspuns la "fotografia zilei". Mai degraba as incerca ateliere sau o forma experimentala, nu vreau sa sperii copilul cu "lectii" din care sa prinda cel mult antipatie fata de respectivul obiect. Imi aduc aminte cat de mult au insistat ai mei sa invat pianul (aveam pianina acasa), degeaba, n-au reusit decat sa ma faca sa ma incapatanez sa nu ma ating de ea. Acum imi pare rau, dar daca Amelia va dori, poate vom invata impreuna.

Sabina spune:

ch Dana, mai depinde si cu cine ai facut pian. Fetita mea a renuntat la studiul oficial al pianului pentru ca era prea mult si prea greu....sunt covinsa ca va reveni usor usor, deocamdata folosim timpul deodata mult liber ;) pt a merge la concerte.

eu sunt curioasa, poate imi spun parintii cu copii mai mari, se face oarece educatie antreprenoriala, juridica, fiscala la scoli?
sa ai acest know how , fara de care te blochezi?



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

inbox spune:

Eu am aceleasi dileme cu fata...deseneaza si iar deseneaza,are imaginatie...chiar joi a desenat pe un carton mare, cand ama juns acasa mi l-a aratat incantata ca il duce la scoala a doua zi sa-l prezinte copiilor, eu care nu as fi facut asa nici moarta, am avut tendinta sa-i spun sa nu-l ia la scoala... insa i-am zis sa faca cum crede...acum desenul ei este pe post de tablou in clasa, l-a prezentat in fata clasei ( mie imi era rusine sa raspun si la lectie, nu mai zic sa ma duc cu initiative pe la scoala).

Interesant punctul asta de vedere cu pictatul, sa nu o duc la cursuri, eu incepusem sa caut cursuri in oras pentru asa ceva...dar ma mai gandesc, mai bine ii cumpar de banii aia materiale.

Are si ea un caiet special pe care scrie poezii inventate, adica i le scriu eu, ea dicteaza, ca inca nu stie sa scrie, #351;i ma alearga prin casa cu caietul cand o apuca inspiratia...

Asta cu talentul cultivat de mic este cu dus si intors...o sa scriu de ce cred asta intr-un alt mesaj!


"participam la concurs "