Se poate in Romania!

ocebine spune:

Felicitari, Sabina!

Uite ca se face primavara si cu o floare

Sabina spune:

eu cred ca arte trebuie sa faca cei foarte pasionati. Si vor gasi mijloace sa traiasca din asta.
daca sunt incurajati in copilarie, vor prinde gustul si nu se vor speria de traiul zilnic.
eu nu spun ca e usor. E fff greu, si merita facut daca ai o pasiune doar, nu daca vrei doara sa duminica sa pictezi sau sa canti la pian.

insa se poate, cateodata mai greu, cateodata mai usor.

mai e ceva, artistii pasionati nu resimt perioadele de ”seceta” asa de tare ca restul oamenilor....iar in arte vizuale chiar e mai usor sa dai lovitura.





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

karula spune:

Da, in ceea ce priveste artistii independenti cred ca delimitarea pe grade de dificultate e neta. Adica una e sa fii scriitor, si atunci cumva automat esti idependent daca iti auto-finantezi macar debutul, si alta e sa fii regizor de film... Sau director artistic de festival :D, sau sa pornesti o companie de teatru independenta...
Eu chiar cred ca asta e valul, independenta in arte, mai ales in Romania unde finantarile de la stat sunt limitate sau inexistente.
Si astfel revin la ideea de a stimula tendinta asta prin intersectarea constanta si valoroasa cu artisti de afara, care au o alta experienta a auto-propulsarii.

buli spune:

Sabina, felicitari

si pentru festival, si pentru optimism, si pentru subiectul asta :)

da, se pot face multe in Ro. trebuie sa ai determinare, sa faci distinctie clara intre ce ai de facut si ce poti primi ca ajutor, sa admiti ca tu trebuie sa duci greul si sa ceri de la altii (stat, organizatii etc) numai ceea ce pot face.
aici esueaza multe pentru ca initiativele incep de regula cu solicitarea de ajutor. ori logica trebuie sa fie fix pe dos. ce poti tu sa faci, cat de mult, iar ajutorul sa fie bonus.

mi-am facut o idee despre munca voastra titanica, n-ati fi reusit daca, multumindu-va ca sunteti talentati, ati fi asteptat sa vina careva sa va organizeze, promoveze, etc.

si, DA, cred cu tarie ca fiecare fiinta, cu atat mai mult copiii, trebuie incurajata sa urmeze drumul catre care se simte atrasa.
asa va lucra mereu cu placere si cu pasiune. si, dpdv material, va avea cat are nevoie.

karula spune:

Un exemplu de cum se poate la Viena: esti om de afaceri, cu minte deschisa, iei un sediu biiiine plasat si deschizi asta: http://www.imersten.com/Im-Ersten/
Gasesti o echipa trasnet care gestioneaza proiecte, apoi totul curge de la sine. Intamplator cunosc pe cineva din echipa trasnet. Proiectele sunt de la lecturi, la sculpturi sau, cum cu haz povesteau prietenii cu pricina, de la arta de a bucatari, dar nu oricum, ci cu "acea" sare pe care trebuie sa ti-o procuri din locuri anume, in - sa zicem - trei luni. Dupa care poti sa si bucataresti ceva, cu putin noroc, dar mai important e ca ti-ai gasit singur "acea" sare...

Pentru cati dintre noi par lucruri fara importanta? Fara finalitate? Cat de trist ar fi totusi daca ideea asta ar motiva pe 80% dintre noi? :)))

Sabina spune:

F fain! Pai hai sa facem si un proiect cu muzici contemporane:) Il am deja gata :D ne gandeam la alte Schmiede, insa acolo cred ca pana in 2014 nu iese.

au inceput si in romania astfel de activitati, dar sunt prea putin cunoscute.
de pilda:
http://www.artskul.ro/

oameni care pot invata intr-un sistem alternativ, de la personalitati, diverse chestii artistice:)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

ch_dana spune:

Mihaela, cam asta e si parerea mea, cu o mica nuanta: se poate trai din pictura/muzica, dar nu in Romania. vezi Mihaela Ursuleasa (Dumnezeu s-o odihneasca) si altii ca ea. In schimb, din scris, se poate chiar si in Ro - exemplul lui Mircea Cartarescu. Cu scrisul e mai complicat, inyervine si bariera de limba...

Pe mine ma intereseaza cine poate vedea "scanteia" intr-un copil ? Ca parinte, esti deseori nepriceput in domeniul respectiv, mai intotdeauna subiectiv, iar profesorii...unii incurajeaza "hobby-ul" odraslei doar de dragul unor lectii suplimentare.

Andries spune:

Dar eu cred ca nu trebuie sa "tabaram" pe scanteie imediat ce ni se pare noua ca o vedem ea trebuie incurajata fara sa iti pui mari nadejdi in "cariera artistica".

La noi parintii baga bani in optionale de arte sperand undeva in secret ca micul geniu e chiar in bucataria lor, dar astanu se intampla decat in cazul a unul din cateva zeci de mii.

Totusi, arta ajuta fantastic in o multime de alte domenii. Unul dintre cei mai talentati si inovativi ingineri software pe cere i-am avut in echipele mele si care livra solutii super bine si la timp, a fost castigator national a nu stiu cator concursuri de desen, da, da desen din ala cu tempera si-mi spunea ca de multe ori ideile ii vin ca niste chestii care se potrivesc pe hartie...

Sabina spune:

da , clar ajuta....cat despre cursuri, eu nu am dat-o pe sofia la curs de desen, ca sa nu i se zdrobeasca imaginatia:))) Pe mine ma ajuta skillurile de la compozitie in organizarea de proiecte, samd :D
Pianul e altceva, acolo nu se poate invata fara profesor.

cred ca daca au f mare pasiune se observa cu ochiul liber, Sofia deseneaza oricand, daca e vesela, daca e suparata, daca e plictisita.





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

mihaela_s spune:

Pana acum un an, exact asta facea si Silvia, desena in orice situatie.

Apoi a inceput sa scrie...si scrie...uneori povestioare scurte, alteori carticele cu capitole. Am fost in Ro recent, pentru o ssaptamana si nu avea nimic de scris la ea...am amanat cateva zile pana am ajuns la magazin, prinsi cu alte treburi. Si atunci a fost deja din forta majora: "mama, daca nu mergem AZI la magazin, mie o sa-mi explodeze capul...e plin de idei, de carte care trebuie pusa pe hartie". Asa ca ne-am conformat si de atunci scrie la cartea cea noua.

Intr-o zi se uita la tv la o emisiune cu animale, un leopard care vana gazele...si brusc s-a ridicat, a mers si a luat o foaie, un creion si in 10 minute a scris o nuvela scurta...a trimis-o la o revista de copii (prima data cand trimitem la o publicatie) si a povestit la scoala. Profesoara a rugat-o daca vrea, sa citeasca in fata clasei nuvela si a facut-o. Sunt curioasa ce imi va spune la sedinta personala...

Silvia vrea acum sa se faca scriitoare...noi (si profesoara) ii tot spunem ca asta nu e meserie, ca majoritatea scriitorilor au fost mai intai jurnalisti...dar ea nu vrea (inca) altceva. Noi stam si asteptam, nu stim in ce directie sa o "influentam" sa mearga, poate se va decide mai incolo, oricum mai are timp destul. Dar ma gandesc daca e bine sa ii spun ca a fi "artist" nu e o meserie...asta faceam si cand era cu desenul, ii tot spuneam ca poate castiga din asta si daca are alta meserie, desi stiu foarte bine ca nu e asa. Ca daca nu ai studii de specialitate, nu poti...aici e dilema. Cat de mult lasi copilul liber si cat de mult il influentezi...?