Responsabilitatea "dumnealor"
Raspunsuri - Pagina 2
roxanaz spune:
ca in toate cazurile, eu sunt de vina 
de ce? pentru ca de dimineata am insistat sa mearga in adidasi. sportul il fac afara, ca-s 30 de grade azi!
si nu si plansete si suparari ca trebuie sa aiba adidasi curati in sala de sport!!!
iar eu.. am zis ok, iei adidasii atunci in punga
Lala vai mie! atunci e ok ca a inceput acum? poate ii trece....? eu cu glas mic si cu speranta zic
Rufus haha. de acu parca as zice ca ma simt mai bine
Miriluta spune:
Mandra mea isi uita frecvent lucrurile la scoala ( sticla cu apa, doza in care isi tine pachetelul, partiturile pentru cusrul de muzica, jacketa, fular sau caciula...si lista e inca lunga. Unele le gasesc la Fundkiste (unde sunt adunate toate lucrurile "fara stapan" gasite prin scoala) insa unele raman pierdute. Anul trecut si-a uitat penarul si m-a costat 50€ sa ii inlocuiesc ce pierduse. Atunci a trebuit sa suporte o parte din pusculita proprie. Cand uita/pierde nimicuri i le cumpar inapoi daca contrabalanseaza cu ceva ce face in casa suplimentar fata de sarcinile ei.
O vreme ii povesteam eu ca unii copii nu au nici ce sa manance sau au lucruri rupte si jumulite...degeaba! Pentru un copil care e crescut intr-un mediu relativ protejat, sa vorbesti de copii care nu au mancare sau haine e ca si cum i-as vorbi maica-mi despre Mozilla.
roxanaz spune:
deci voi ce ziceti?
ce metoda aplic?
"taci si inghite" sau "acoperi paguba din pusculita"?
as putea face un sondaj.....
Lala_D spune:
Roxana, speranta moare ultima 
Al meu ar fi mai responsabil cred daca in toate uitacelile astea de la sala de sport ar rezulta lucruri pierdute vesnic.
Dar daca le-a recuperat mereu pe toate s-a obisnuit ca nu-i baiul chiar atat de mare 
Si nu numai el. Sa vezi cum intreaba la noi parintii prin curtea scolii odraslele cand au sportul : sigur ti-ai luat toooot?! Sigur nu trebuie sa venim inapoi dupa ceva ?! Sigur????
Daca ies la 7 seara in general sunt luati iarna de catre cineva si dialogul se regaseste pe multe buze 
DianaNews spune:
Nu vreau sa par exagerata, dar ce se intampla cu lucrurile lasate la scoala ? Pe vremea mea (not so long ago) aveam elev de serviciu, strangea tot ce lasau cascatii si le bagau in dulapul clasei.
Si eu sunt mama de baiat, cinci ani, a inceput anul asta scoala, clasa pregatitoare. Are TOATE lucrurile etichetate cu numele, inclusiv pantofii si chilotii :) Adidasii de sport sunt tot timpul la scoala, dar asta e regula scolii.
La scoala au un tomberon plin de lucruri gasite in timpul anului, ni l-au aratat (gol) la inceputul anului ca sa stim unde sa recuperam ce nu se intoarce acasa.
Asta era o paranteza. Acum solutii posibile la problema:
- checklist ( cu ce pleaca sa se intoarca, daca exista riscul sa piarda lista :), scris pe mana - la mine inca mai functioneaza )
- diminueaza riscul de pierdere a adidasilor, adica in ziua de sport trimite-l in adidasi (asta daca au voie cu adidasii de afara in sala). Daca isi pierde caciula poate nu avea nevoie de ea in ziua respectiva, trimite-l fara. Manusile se pot lega una de alta cu un fir lung si trecute prin maneci, cand nu le poarta atarna dupa el.
- lucrurile cu care merge la scoala sa fie din cele mai ieftine si mai de terfeleala. Ii spui ca pana nu ajunge responsabil (ex. nu pierde nimic timp de doua saptamani sa zicem) trebuie sa mearga la scoala cu lucruri de care sa se poate lipsi cu usurinta.
Eu zic ca pierdutul de lucruri este inevitabil in procesul de crestere si maturizare, pana la urma si pana invata sa mearga de cate ori cad ? Am stat sa numaram ? nu.
Bafta !
P.S. Cand am citat postarea ta am inteles "dulapul cu maturi = adult" si ma gandeam daca exista asa ceva, poate o intrare acolo l-ar ajuta sa se maturizeze mai repede, dar oare vrem asta ?
mariuta spune:
Este normal sa piarda lucruri, nu este normal sa nu le poata recupera. Intr-o lume civilizata, nimeni nu ia ce nu ii apartine. Daca a pierdut un lucru la scoala, normal ar fi sa il gaseasca la "lucruri pierdute".
Si baiatul meu a uitat o caciula la bazin, dupa un an se stransesera multe obiecte, paznicul de acolo a scos un sac si fiecare copil a recunoscut ce uitase si a adus inapoi acasa. In vitrina de la bazin sunt o groaza de bijuterii si ceasuri de valoare, uitate pe la garderoba, care asteapta sa fie revendicate de proprietarii lor.
histamina spune:
m-ati pus rau pe ganduri.
pt sondaj; suporta si din pusculita/ajuta in casa la ceva ce nu ii place.
daca seamana cu mine e ok,ca doar primii 15 ani sunt grei,dar daca seamana cu sotul e nasol spre oribil,ca eu il sun si acum la 42 de ani sa il intreb daca a uitat ceva. noroc ca nu are partile corpului detasabile ca ar uita diverse prin diferite locuri.
szivarvany spune:
Eu i-as mai da o sansa 
dar pantof nou i-as lua ce consider io 
ahahaha 
fara strassuri si zorzoane la baiat poate ar merge cu sireturi luuungi ? 
Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_
Au nevoie de noi: Iulia
Copiii Monicai
Alex Luca
Lala_D spune:
Pentru sondaj :
- deoarece toate lucrurile uitate au fost recuperate in aceiasi zi sau in ziua urmatoare nu a suportat decat cicaleala sau drumul inapoi la scoala dupa lucrul uitat.
- daca nu as recupera i-as inlocui lucrul respectiv dar i-as taia un pic portia la ceva de pe lista lui de cumparaturi
DianaNews la noi se recupereaza, toate lucrurile uitate ajung intr-un loc special de unde te duci si le ridici.
rrox3 spune:
Prima oara cand uita explici, a doua oara mai explici o data. A treia oara sigur stie deja ce si cum, deci urmeaza consecinte. E nevoie sa simta si el urmarile neplacute ale uitucelii proprii. Altfel de ce ar invata sa fie mai grijuliu?
Exemplu de consecinte la noi: a uitat trotineta in parc, nu i-am cumparat alta. A uitat adidasii la scoala, a primit tenesi mai ieftini pentru sala de sport. S-a responsabilizat intr-un an dupa schimbarile astea in atitudinea mea.
(Primii doi ani doar am vorbit si iar vorbit si cumparat iute la loc, sa aiba copilul... , fireste ca uita cu frenezie de toate)