De ce le este oamenilor frica?

Acest subiect este dedicat FRICILOR si mai ales SPAIMELOR.

Daca va este frica de ceva, va rog sa interveniti cu opinii in cadrul acestui subiect "de groaza".
Poate exista si oameni nascuti printre noi, care nu au ... nici un fel de frica?
Dar acest subiect o sa fie plin de pagânism. Nici de pagânism nu va e frica? Aceasta este una din fricile mele.

Alta frica ar fi cea pe care o am pentru educatia copilului:

http://cnsnews.com/news/article/us-department-education-79-chicago-8th-graders-not-proficient-reading

"informatii de la departamentul de educatie al statelor unite -

80% DIN ABSOLVENTII CLASELOR a 8-a din CHICAGO NU TREC TESTUL DE CITIRE?!?
80% nu trec matematica

O alta frica ar fi HOMOFOBIA, insa aceasta NU este a mea. Pentru ca deslusind sensul etimologic al acestui cuvant, HOMO-FOBIE, intelegem ca acest cuvânt "inventat" inseamna de fapt (fiindca HOMO denota - in mod stiintific - "om" si nimic altceva), deci intelegem ca acest cuvant HOMO FOBIE inseamna

FRICA DE OAMENI

In concluzie nu sunt "homofob", nu sufar de "homofobie", insa asta doar pentru ca, nu sunt de acord, in primul rând, cu constructia acestui termen HOMO FOBIE. Refuz sa il actualizez gresit in mod fortat, prin sensul in care este instaurat actual - acela de "FRICA DE HOMOSTITIVOICE" - când de fapt termenul HOMO FOBIE se traduce prin FRICA DE OAMENI. Frica de oameni, cred ca n-am, poate doar de mafioti (urmaresc La Piovra acum).

Cred ca nici nu stiu câte frici am, dar probabil cea mai intemeiata dintre fricile lumesti este frica de corectitudine politica.

MihaiTexas spune:

“Placa” despre xenofobie si inTOLERANTA (religioasa) si rasism, caracteristica corectitudinii politice (CP) - un calapod al creierului, o capusa a intelegerii, o cenzura insasi a fiintelor oamenilor - imi este mult prea familiara din punctul de vedere al unui cetatean (român si) american, fiind adesea asaltat prin repetitivitatea sa. Locuim pe aceeasi suprafata, si traim foarte mult astazi intr-o lume a relatiilor virtuale, “conectati” in nenumarate moduri – spre deosebire de epocile “intunecate”, in care oamenii n-au avut curent electric, computere etc., cand nu simteau iubirea rece asa cum o simtim noi acum -, insa am ajuns la situatia de a nu mai exista posibilitatea ca OMUL sa VORBEASCA cu OM. “Xenofobie”, “intoleranta”, “rasism”, blablabla. CENZURA inseamna frica. CENZURA este FRICA DE OAMENI. CENZURA ESTE TERMENUL CARE AR TREBUI SA POARTE CU ADEVARAT NUMELE DE ... HOMO FOBIE sau FRICA DE OAMENI.

Comunicarea dintre oameni nu trebuie cenzurata, ci deschisa integral (desigur, in absenta intereselor); daca nu in masa, atunci macar in mici grupuri de oameni care sunt diferiti si deschisi. Comunicarea este singura care poate duce la intelegere si iubire (adevarata si de bunavoie) intre oameni. Alfel, se poate institui aceasta “iubire” cu forta, cu ajutorul CP – care iubire de fapt se traduce mai mult in ura datorita persistentei neintelegerii si va sa duca in mod clar la razboi - faceti-va ca nu m-ati auzit daca vreti.

Conversând cu “albi” care au trait in Africa (pun in ghilimele pt. ca rasa “alba” cuprinde multe categorii de “albi”; toti “albii” se numesc in America “Caucasian” sau “caucazieni”, insa albi de tip Caucazian exista in realitate putini, cateva milioane?), deci cum ziceam, vorbind cu niste albi care au trait pentru o buna vreme in Africa, dorind sa nu le mai fie pur si simplu frica de conversatie, spuneau ca au gasit calea foarte buna de convietuire cu populatia de culoare din acest continent, tocmai prin … rasism.

Spuneau: “Da, noi albii – in acele imprejurari africane – am ales sa fim rasisti. Si negrii, sunt si ei tot rasisti.”

Insa sensul acestui cuvant, “rasist”, asa cum il traiau dânsii, nu se aseamana nici pe departe cu definitia cuvantului “rasist” dat in “manualul” de CP. Fiecare dintre rase – in contextul in care se aflau dânsii – a inteles ca “Eu sunt alb si tu esti negru” sau invers, si acest fapt in sine l-au inteles ca nu fiind degeaba, ci pentru UN MOTIV anume. Ca daca am fi toti la fel, nici nu am putea macar sa incepem sa ne iubim unul pe altul – ceea ce e logic ca trebuie sa facem, ca sa putem coexista -, pentru ca iubirea este rezultatul care se accentueaza in intelegere, al diferentelor dintre oameni. Realitatea este cea care trebuie judecata, spre deosebire de persoane. Insa realitatea nu mai poate fi discutata/judecata in lumina completa, din cauza umbrei CP.

La fel, ma gandeam, si in legatura cu frica de tiganii din Romania. Va dati seama ca ei vorbesc limba romana? Cântecele si "poeziile" (manelele) lor nu sunt in limba romana? Asa se traiesc ei insisi (tiganii) pe sine, prin limba romana. Este un fapt extraordinar. Si traditiile si religia, le-au invatat de-a lungul timpului de la români. Pentru aceasta eu judec ca tiganii ar trebui sa fie mult mai iubiti de catre români decat sunt acum. Ce daca unii se plimba cu Ferrari si Lamborghini si par de neatins din punctul de vedere al nostru. E datoria NOASTRA, a celor ce ii judecam, ca sa le aratam cumva ca aceste lucruri (excesul uman) nu au de fapt decat valori negative, care atrag invidia si ura oamenilor si deci razboi.

Oamenii sunt facuti sa se accepte/tolereze/iubeasca cu forta prin CP. Nu avem voie sa purtam dialoguri despre lucruri foarte importante, despre cele mai importante elemente care tin de noi. Tocmai acestea sunt cele cenzurate.

Corectitudinea politica sau CENZURA este adevarata HOMOFOBIE (frica de oameni).

irisM spune:

Mihai, hai sa-ti raspun eu, ca tot nu vad mare aglomeratie prin zona oricum. Si poate ca ar trebui sa te intrebi de ce..e foarte important in viata sa primesti un oarecare feedback mutual, fara cuvinte de la oameni. Cuvintele mai mult strica, dar atitudinea spune multe.

Eu cred ca de fapt e invers decat spui tu. De fapt intelegerea si iubirea duc la comunicare necenzurata. In momentul cand poti sa iubesti si sa accepti omul neconditionat abia atunci nu mai intervine nici propria autocenzura, care se poate traduce si prin frica daca vrei, si nici cei din jur nu mai simt nevoia sa se cenzureze sau sa ridice baricade in jur. Comunicarea se elibereaza de orice cenzura.

Uite am sa-ti spun un citat dintr-un mare ortodox, pentru care eu am o mare veneratie.

"Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice
tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de întelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, înjuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul.
Acum stiu, am aflat si eu... "

Nicolae Steinhardt

Si tot Nicolae Steinhard zicea intr-o carte a domniei sale ca daca nu putem sa iubim macar sa incercam sa fim politicosi.

Discutand cu Katya zilele trecute, chiar aici pe forum, mi s-a intarit convingerea ca vorbele legate de iubire si intelegere sunt vorbe in vant, daca nu vin cu propria exemplificare, din ce oferi tu oamenilor la modul concret. Sigur ca e usor sa vorbesti de acceptarea tiganilor, negrilor sau mai stiu eu a carei comunitati intr-o anumita societate, care e un subiect general si nu te priveste personal decat ca parte din societate. Dar lucrul asta nu se poate intampla decat daca fiecare individ in parte isi dezvolta intelegerea si iubirea in mod individual si in mod direct cu persoanele cu care sta fata in fata, in mod fizic, dar mai ales la modul virtual. Si asta pentru ca e mai usor sa blamezi si desconsideri cand omul cu care "vorbesti" nu se uita in ochii tai.

Tilia spune:

Moarte, boala, taxe, saracie, singuratate, ca o sa-ti vezi copiii murind/chinuiti.

Nu mi-e frica nici de negri, nici de analfabetism.

Numai musulmanii ma sperie.

~~~

Tiganii vorbesc si romana, dar limba lor principale e alta.

irisM spune:

Nu stiu cine mi-a reparat citatul..dar oricum ..merci.

Katya spune:

Iris ,parintele a subliniat patimile cele mai comune, neputintele si slabiciunile cele mai firesti, pe cind 'experimentarea"( cum te-ai exprimat tu la subiectul trecut), cu dracul nu e chiar la indemina oricui ca, daca era, sigur parintele o trecea in lista, nu cred ca te indoiesti de asta.

edit- Eu ieri tie voiam sa-ti spun sa fim atenti cind vorbim de iubire si toleranta, fiindca uneori toleranta poate fi neiubire, nepasare, chiar abandon (nu zic de tine, zic in gen) iar intoleranta, exact iubire.

(Nu stiu daca am interpretat bine postarea ta, dar asa mi s-a parut la ora asta, ca ar fi vreo trimitere la discutia noastra despre iubire.)

Sa-ti dau si eu o floare, ca tu mereu imi/ne dai.Ma ierti daca am inteles altceva.

bird70 spune:

Mie mi-e frica de fanatici.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

irisM spune:

Katya, ma indoiesc foarte tare ca parintele a vrut sa exprime 20 de lucruri in cele 3 randuri. El a vrut sa spuna ca orice om trebuie tratat cu atentie, cu gingasie si mare pret. Orice alt comportament bazat pe desconsiderare, dispret, lipsa de intelegere, bunavointa nu reprezita nicidecum iubirea de aproape si desigur ca orice act de agresiune nu vine de la Dumnezeu.

Eu nu cred in acel "crede si nu cerceta". Daca altcineva poate e ok, si e treaba lui personala, dar mie imi trebuie sa inteleg chiar si cu pretul unei greseli. Experimentarea din punctul meu de vedere e o forma de a intelege, pe care fiecare are dreptul s-o puna in aplicare la orice nivel vrea si in orice directie vrea, dar desigur trebuie sa aiba si disponibilitatea sa-si asume ce face. De fapt si daca n-are disponibilitatea tot aia e. Pana unde se merge cu experimentarea e din nou o treaba personala. Eu nu sunt in masura sa-ti spun la ce concluzie a ajuns 3X3, nici daca e bine, nici daca e rau.

Acuma c-ai zis tu ma gandesc ca poate ca nepasarea se poate deghiza cumva sub forma de toleranta, in prima faza, ca dupa, cred ca se prinde toata lumea ce e de fapt. Insa cred cu tarie ca intoleranta nu poate fi niciodata iubire cu adevarat. Oricat s-ar stradui cineva sa-i sau sa-si gaseasca justificari. Parerea mea..

Nu, postarea mea nu facea referire la dicutia noastra de mai devreme, dar cred ca e o continuare binevenita. Cel putin eu asa simt. De fapt eu am incercat sa resuscitez putin subiectul deschis de Mihai, care mi se pare foarte interesant. Poate ca daca am mai lasa toti putin din tonul inalt si din mandria ca detinem adevarul absolut si am incerca sa punem putin in aplicare din ce spune parintele Steinhardt am reusi macar sa ne certam in limite decente.

Da, sunt experta in floricele..doar le cresc in gradina.

mariuta spune:

Ma bag si eu in discutie cu un citat din Jurnalul Fericirii, care mi-a mers la inima, dar nu prea are legatura cu subiectul, ci mai mult cu toleranta si Parintele Steinhardt :):

Religia la liceul Spiru Haret am facut-o cu preotul paroh al bisericii Silvestru - cartier burghez de semi-centru al capitalei -, un barbat falnic, barba mare roscata, proprietar de vie buna, vechi si statornic liberal, iubitor de vin negru virtos si de bucate de soi si mai cu seama de sarmale. Ochiadele pe care le arunca femeilor, cu destula discretie dealtfel, pareau a nu ramine intotdeauna platonice.
M-a simpatizat; eram, din patru, singurul evreu care nu venise cu cerere de scutire si certificat ca urmeaza religia la rabin. Prin cursul superior (ne-a fost profesor in toate clasele) ii placea sa declare: decit sa vad ministru al cultelor pe un papistas de-al lui Maniu, mai bine sa-1 vad pe un jidan de-al nostru, baiat de treaba, si rostea numele meu.
Aveam mereu zece, spuneam Tatal nostru si ma inchinam.
L-am iubit si eu tare mult pe parintele Gheorghe Georgescu om simpatic, oricind dispus s-o ia pe coarda sfatoseniei, si bun. O fi fost departe, foarte departe de modelul pastorului protestant ori clericului catolic, o fi savirsit si pacate si o fi avut slabiciuni, dar preotul de mir nitel lumet nu mi s-a parut niciodata - si nici
atunci, in copilarie, cind suntem indeobste exigenti si necrutatori - un agent al vicleanului. Preotul de mir in genul parintelui Georgescu - dealtfel credincios inflacarat, istet de gura, vorbitor ales, gata mereu sa ierte si surida, fara pic de acreala in sufletul lui lipsit de cotloane tenebroase - reprezinta unul din stilurile
posibile (daca nu si recomandabile) ale ortodoxiei; nu-i un indreptar, insa nici nu sunt - iac-asa in ciuda moralistilor si ca sa le fac rica evaporatelor mirene si prea cucernicilor mireni -, nu sunt pentru nimic in lume voitor sa arunc cu piatra in el. (Dupa cum nici de dragul zelosilor sectanti nu confund Roma papala cu birlogul
Curvei rosii si sinagoga Satanei.) Poate ca in sirul lung de minuni prin care Dumnezeu m-a dus la credinta - caci pentru fiecare (oricit de neinsemnat) drumul e planuit cu o de necrezut amanuntita grija - e la locul lui si chipul acesta de preot care multora din puristii de astazi le pare scandalos. (Cu atit mai mult cu cit, har Domnului, nevoia lor de fanatism si intransigenta este amplu satisfacuta de puterile statale laice.)
Ehei, copii dragi, lumea e mai complicata decit credeti voi.

hannen spune:

BUHUHU!Te-am speriat?

************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!

Tilia spune:

Aha. Mi-e frica mai ales de femeile convertite la islam. Pentru mine e ca si cum m-as vinde in sclavie.