Am gresit?

pisigri spune:

Copila mea e mica si poate nu ar trebui sa scriu aici, dar citesc, bag la cap si ma mir de ceva. De ce este o atat de mare tragedie cand copilul foloseste un vocabular colorat, atata timp cat o face in anumite momente si cu anumite persoane?
Pot sa inteleg ca nu e deloc placut sa citesti chestii urate scrise despre propria persoana, mama copilului, dar...in cercul lor de cati-ani-or-fi-avand, care e problema daca vorbesc si urat?
E o chestie care tine de varsta si care trece. Si cred ca e facuta cu discernamant, sa zic asa, daca se petrece numai intr-un anumit grup de prieteni, deci copilul este constient de faptul ca nu e frumos (normal, corect etc) sa vorbesti asa de fata cu parintii. La mine a fost o forma de razvratire impotriva rigorilor parintesti si o forma de a manifesta independenta (pe care o doream mai mare) si faptul ca am crescut....



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 25+

cris.c spune:

"De ce este o atat de mare tragedie cand copilul foloseste un vocabular colorat, atata timp cat o face in anumite momente si cu anumite persoane?"??
Este o chestie de principiu..de respect..
Cand copila ta face putina febra,"De ce este o atat de mare tragedie"??este doar putina febra care va trece nu??
Cand o femeie primeste o palma "De ce este o atat de mare tragedie"este doar o palma...?

pisigri spune:

cris.c imi pare rau ca raspunsul meu te-a indignat. E scris din perspectiva adolescentului care am fost. Care a vorbit foarte liber si colorat in cercul de prieteni apropiati, dar care abia dupa 20 de ani a trintit un "dracului" in fata parintilor. Am fost unul dintre cei mai cuminti copii din clasele in care am fost.

Ok, toti suntem plini de principii, e o realitate. Dar si copiii nostri au convingerile si trairile lor, pe care simt nevoia sa si le manifeste in asa fel incat sa fie acceptati si integrati in grupul lor de prieteni - si unii isi doresc sa fie si liderii acestor grupuri.

Toata viata facem diverse compromisuri. Si cea mai importanta lectie pe care am invatat-o de cind sunt mama este ca trebuie sa ne alegem cu grija luptele. De aceea, raman la parerea mea, exista chestii mai importante la 13 ani decat cum vorbeste fata cu prietenele ei. Eu nu mi-as pune in pericol relatia buna, bazata pe incredere, cu fiica mea de 13 ani, doar pt ca foloseste cuvinte urate atata timp cat o face in niste situatii anume - situatie anume fiind sms-urile sau intalnirile cu grupul din care face parte si de care se simte apropiata.
Si chiar si denigrarea parintilor este tot o "moda" si e tot caracteristica unei varste. Si eu o balacaream pe mama cu prietena mea cea mai buna, pt niste chestii de nimic, desi o iubeam si o iubesc si desi nu as fi acceptat ca altcineva sa vorbeasca asa despre ea. A fost tot o etapa, asa era cool sa facem. Eram mari si puternice si visul nostru era sa plecam odata de acasa si sa scapam de ai nostri...

Asa ca depinde ce preferi: sa tii cu dintii de principii sau sa cultivi o relatie buna cu fiica ta, in care sa vina sa se consulte cu tine inainte de-a face vreo inventie prea gogonata...



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 25+

viviana spune:

Hai ca va lamuresc eu.

Depinde de raspunsul emotional al parintelui si de pozitia pe care se situeaza vizavi de societate, de ce ar vrea parintele sa ascunda fata de cei din jurul sau si de frica de a nu fi privit chioras de ceilalti.

Poate acasa ne mai scarpinam popoul dar in afara casei nu o facem caci devenim grobieni.

Daca copilul meu gandeste la un moment rau de mine si foloseste cuvinte din astea "magulitoare" stiu ca o face la nervi, in momentul in care altora le este permis ceea ce lui ii este interzis.
Si o iau ca atare. Fara suparare. Pentru ca ii inteleg pozitia si nu o consider lipsa de respect ci mai degraba defulare.

Prefer sa-i ofer idei despre cum sa imbuntateasca limbajul, emotiile, sentimentele decat sa o critic sau sa o cert.

Daca limbajul este expus la nivelul grupului si pentru grup sunt sigura ca datorita celor invatate va parasi acel grup. O experienta de acest gen nu strica.

Si-apoi mi se par etape normale.

La ce mai am eu de lucrat: vorba volant scripta manet.







--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

emilia.m spune:

Nu-s deloc de acord cu bird. Adica cum la 13 ani nu se poate astepta la privacy? Doamne iarta-ma dar daca copilul e crescut bine, intr-o familie in care moralitatea si respectul i-au fost insuflate increderea e baza. Eu am avut privacy (jurnal) de la 10 ani si ai mei niciodata nu au invadat intimitatea mea citindu-l. Nici nu era nevoie sa-l ascund, le-am zis doar ca e jurnalul meu si nu sunt de acord sa-l citeasca si nu l-au citit. Si nu m-a convins nici un pedofil sa ma intalnesc cu el, mereu am avut discutii deschise cu mama despre ce fac si ce gandesc si totul a fost ok. Si crede-ma ca ai mei erau foarte stricti. In fiecare seara la maxim 21 eram in casa (asta s-a aplicat pana la 18 ani), nu am fost la nici o petrecere de noapte (bairame) desi colege de-ale mele mergeau, n-am calcat in nici o discoteca si erau mereu curiosi sa afle cu cine ies cand ies din casa si ce fac mai exact. Asta era felul lor de a ma proteja dar nu de lucruri pe care ma invatasera sa le refuz (gen sa ma intalnesc cu straini, sa ma urc in masina cuiva, sa dau adresa mea unor necunoscuti, etc) si de lucruri care n-ar fi putut fi controlate de mine (gen un viol la o petrecere unde ar fi putut aparea necunoscuti sau droguri turnate in suc in discoteca). Altfel nu stiau cum sa ma protejeze de lucrurile astea. Am deci chestii sa le reprosez (ca au fost exagerati trebuie sa recunosc) dar probleme de genul invadarea intimitatii n-au aparut niciodata. Daca veneam acasa si inchideam usa camerei mele nu ma deranja nimeni, daca vorbeam la telefon nu asculta nimeni pe la usi sau ridicand celalalt receptor, daca venea o prietena pe la mine si susoteam secrete nu ma intreba niciodata nimeni despre ce e vorba. Daca vroiam sa spun spuneam, daca nu nu. De obicei stiau ca daca am o dilema sau vreau sa dau un sfat vreunei prietene si nu stiu exact daca e bine ce vreau sa-i zic o sa merg la ei sa ii intreb.

10+
Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

PCOS, Tiroidita Autoimuna Hashimoto, MTHFR C677T si A1298C heterozigote. Tratament cu Aspenter, Elevit, Euthyrox, Medyn, Magne B6, Vit C si Utrogestan

viviana spune:

Eu nu pun asa problema.
Cand copilul face febra nu il certam si nu il pedepsim Il facem bine cu atentie si dragoste, il invatam sa ia medicamente care il vor ajuta sa se repuna pe calea corecta.

Cand o femeie primeste o palma poate sa aleaga sa porneasca mai departe pe ce drum vrea. Un copil nu poate.

Decat sa pedepsesti sau sa critici e mai bine sa corectezi si sa-i inveti sa-si dezvolte propriile busole.

"Te urasc, mama! Esti odioasa! Mai bine nu ma faceai!" - suna cunoscut?
V-ati gandit ca furtuna odata trecuta lasa urme adanci? In ei nu in noi. Regrete, rusine, fel de fel de remuscari.
Si atunci nu e mai bine sa-i invatam sa-si exprime furia intr-o maniera corespunzatoare? (alta decat pedepse?)
Sa le spunem ca stim ca "Te urasc, mama! Esti odioasa! Mai bine nu ma faceai!" inseamna de fapt "sunt furioasa pentru ca m-ai pedepsit, ca nu mi-ai dat voie sa fac asta..."

Nu stiu, sa le validam cumva trairile.
Sa stie ca-i intelegem si nu e lipsa de respect si dragoste fata de noi. E doar o situatie peste care trecem impreuna.

S-ar putea sa devina respectuoase din convingere.



--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

coracora spune:

Ma faci sa cred ca n-ai citit topicul si ca te-ai rezumat doar la ceea ce a scris Bird.
Aceste familii deja isi educa fiicele cum trebuie, problema e influenta grupului din care fac parte acesti copii. Eu am vazut cazuri in care ceea ce au cladit parintii cu rabdare si dedicatie acasa a fost spulberat de golanimea de pe strada. Asta e problema.



Garantia ta ca acel jurnal nu a fost citit de parinti fiind care?

Eu sunt de acord cu Bird, la 13 ani nu ai minte suficienta ca sa iti asumi o independenta nelimitata. Plus ca pericolele deceniului in care traim sunt mult mai numeroase si mai subtile decat cele ale anilor in care am copilarit noi.

buli spune:

daca baza cladita de parinti e solida, nu poate fi spulberata de golanimea de pe strada.

Lala_D spune:

Asta e speranta oricarui parinte. Uneori se indeplineste.

Din pacate un anturaj prost poate sa "traga" un copil cu baza solida dar cu dorinta de a place cuiva din acel anturaj.

Nu exista garantii in meseria de parinte.
Un pic de vigilenta asupra anturajului unui adolescent nu strica.

cris.c spune:

Viviana ,nu cred ca ai inteles ce am vrut sa spun...m-ai citat si ai dat cu totul alt sens cuvintelor mele.Pt mine ca mama a fost o tragedie cand copilu meu avea putina febra,cand o femeie primeste o palma.. sunt de acord ca poate sa-si aleaga un alt drum....dar este o problema care poate sa-i schimbe viata nu??Nu cred ca am exagerat ca am fost surprinsa de limbajul fiicei mele si sunt uimita ca unii cred ca-i ceva firesc ,ca va trece sunt de acord dar nu-i deloc firesc si da"S-ar putea sa devina respectuoase din convingere."
Problema mea erau mustrarile ca i-am citit mesajele nicidecum nu stau la indoiala daca e bine sau nu sa vorbeasca vugar.
Am fost si eu adolescenta ,m-am razvratit si eu la randul meu..dar sincer nu am fost niciodata vulgara.