Copii cu ticuri / Copii cu Sindromul Tourete

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 4

Bogdan-Marin spune:

Olympia noi stam la casa undeva la 10 km de oras si avem curte unde sa se joace baiatul.De tipat poate sa tipe cat vrea dar nu cred ca isi mai doreste asta. Din pacate din cauza tipetelor nu prea il viziteaza colegii. Mai este o problema. Ne spune ca daca nu ne mutam in urma cu 4 ani de la bloc el avea mai multi prieteni si ar fi fost altfel. Acum vrea sa ne intoarcem la oras. Apartamentul este inchiriat cu contract si nu cred ca poate fi eliberat mai devreme de o luna. Nu stiu daca corzile vocale ii mai rezista atat.
Michelle multumesc pentru sfat. Vom fi atenti cu alimentele care contin MSG.
Filmul de pe Youtube eu l-am vazut dar nu vreau pentru moment sa il vada pana nu avem un diagnostic clar si corect asupra starii lui.

bird70 spune:

Citat:

citat din mesajul lui Bogdan-Marin
Apartamentul este inchiriat cu contract si nu cred ca poate fi eliberat mai devreme de o luna. Nu stiu daca corzile vocale ii mai rezista atat.

Stiu ca sunteti disperati dar ma tem ca nu asta e solutia. V-ati mutat la casa acum 4 ani si crezi ca daca dai afara chiriasii si te muti la bloc se rezolva ceva? Ma tem ca orice schimbare brusca ar insemna foarte mult stres care ar agrava ticurile in loc sa le amelioreze.

Cred ca trebuie sa cauti un doctor bun, eventual cineva specializat in astfel de probleme si sa insisti pana primesti un diagnostic.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

olympia spune:

Am vazut si eu clipul, c sa caut sa vad si documentarul. Copiii pe care-i stiu eu aveau ticuri mai evidente si mai deranjante. Baiatul meu chiar a fost filmat in perioada aia la "Copiii spun lucruri trasnite".
Eu as avea o discutie cu terapeutul cu intrebari clare, daca detecteaza o alta posibila cauza a ticurilor, care ar fi aceea, ce schimbari/ajustari crede ca ar trebui sa facem noi parintii. Intre timp as cauta si un altul, cu experienta, recomandat, pentru o a doua opinie. Evident totul in paralel cu investigatiile neurologice. Indiferent ca se pune diagnostic de Tourette sau nu, psihoterapia am inteles ca e singura cale de ajutor, ca la medicatie nu raspunde. Nu e vorba de "vini imaginare" ci de ceea ce percepe copilul ca lipsindu-i sau afectandu-l, noi eram pur si simplu paraleli cu viata sa interioara, cu ce simtea el si evident ca nu ne spunea ce credea ca nu vrem sa auzim, de pilda ca-si "ura sora, ca-i furase viata si parintii"... asta insa desena la psiholog.

Ati pomenit de schimbarile bruste... astea-l deranjau si pe baiatul meu, a facut urat cand i-am luat mobila noua in camera, a plans dupa cea veche. Trebuie vorbit cu el, intrebat, pregatit, aflat ce-si doreste.

bebeta23 spune:

Cu totii avem anumite tipare pe care le urmam în viata, anumite temeri si obsesii care ne definesc ca indivizi si care, pâna la un anumit punct, sunt absolut normale. Însa, în momentul în care aceste obsesii ajung sa ne conduca viata, putem sa vorbim despre existenta unei tulburari obsesiv compulsive.

Tulburarea obsesiv compulsiva este o forma de anxietate care se manifesta prin gânduri si temeri nejustificate care se transforma în obsesii si care treptat, duc la un comportament repetitiv, compulsiv. Persoanele care ajung sa constientizeze faptul ca au anumite obsesii nejustificate si ca sufera de tulburare obsesiv compulsiva, încearca sa ignore aceste obsesii si chiar sa înceteze în a le mai materializa în fapte. Însa, aceasta tentativa de ignorare a obsesiilor nu face decât sa creasca senzatia de stres si anxietate. Într-un final, tocmai pentru a diminua senzatia de stres, aceste persoane vor recurge la acte repetitive. Merg mereu pe partea stânga a drumului pentru ca partea dreapta aduce ghinion, nu calc pe capacele de la canal pentru ca este semn ca ceva rau se va întâmpla, ma spal de trei ori pe mâini cu sapun, calc de trei ori într-un loc, casc de trei ori deoarece cifra trei este impara si tot ceea ce fac trebuie sa fie realizat de un numar impar de ori etc..Acestea sunt exemple ale unor comportamente obsesive dezvoltate de unele persoane.

Teama dusa la extrem

Tulburarea obsesiv compulsiva se axeaza de multe ori pe o anumita teama: teama de a nu te contamina cu microbi sau teama de a nu-l rani pe bebelus. Pentru a-si diminua teama de microbi, o persoana ajunge sa se spele pe mâini de foarte multe ori pe zi pâna ce pielea se înroseste si apar leziuni. La fel se întâmpla si în cazul mamelor care se tem sa nu îsi raneasca bebelusul. Pentru ca teama sa dispara într-o oarecare masura, acestea ajung sa se fereasca de orice obiect ascutit care l-ar putea rani pe copil. Cu toatea acestea, teama continua sa apara, fapt ce duce la instalarea unui comportament ritualist: urmarea unui traseu anume spre serviciu, îmbracarea într-o anumita ordine, aranjarea hainelor în sifonier dupa culori, modele, texturi sau aranjarea obiectelor astfel încât numarul acestora sa fie întotdeauna par sau impar.

Care sunt simptomele specifice afectiunii

Simptomele tulburarii obsesiv compulsive includ atât obsesia cât si repetitivitatea. Obsesiile specifice acestei tulburari sunt idei, gânduri, imagini sau impulsuri care se repeta, persista si sunt nedorite. Aceste obsesii apar, în special, în momentele în care ne gândim la altceva sau încercam sa facem un anumit lucru. Printre principalele temeri care duc la obsesii se numara teama de microbi si de mizerie, teama de impulsurile agresive, teama de gânduri si imagini cu tente sexuale.

Persoanele care sufera de tulburari obsesiv compulsive ajung sa sufere de diverse temeri care le afecteaza comportamentul:

-se tem de a da mâna cu o persoana pentru a nu fi infectata cu microbi sau sa atinga un obiect atins în prealabil de alte persoane;
- sunt obsedati de gândul ca nu au încuiat bine usa, ca nu au închis robinetul de la baie sau ca nu au oprit gazele;
- nu suporta sa vada ca un lucru nu este la locul lui sau plasat într-o anumita pozitie;
- se tem sa nu îsi raneasca copilul;
- au impulsul de a striga obscenitati în situatii nepotrivite;
- pierderea podoabei capilare ca urmare a tendintei incontrolabile de a se trage de par.

Astfel, printre lucrurile care fac ca unele persoane sa sufere de tulburari obsesiv compulsive se afla spalatul, curatenia, numaratul, verificarea unui lucru de mai multe ori, nevoia de asigurari repetate si repetarea unei actiuni de mai multe ori.

Persoanele perfectioniste sunt însa diferite de cei care au un comportament obsesiv. Chiar daca sunteti perfectionist si va place sa tineti casa extrem de curata, sa aranjati hainele în sifonier pe culori, sau sa aranjati lucrurile din casa dupa un anumit model, acest lucru nu înseamna neaparat ca suferiti de tulburari obsesiv compulsive.

Cauzele tulburarilor obsesiv compulsive

Cauzele sindromului obsesiv compulsiv nu sunt cunoscute cu exactitate. Cercetatorii de la Clinica Mayo din Minnesota sugereaza ca ar putea exista mai multe cauze: de natura biologica, de mediu, ca urmare a insuficientei de serotonina sau a contactarii unei infectii. Potrivit acestora, sindromul obsesiv compulsiv poate fi cauzat de schimbarile ce apar în activitatea chimica a organismului sau în functionarea creierului. O alta explicatie ar fi aceea potrivit careia sindromul deriva din anumite obisnuinte comportamentale învatate o data cu trecerea timpului.
Nivelul insuficient de serotonina, unul dintre mesagerii chimici ai creierului, poate contribui la aparitia sindromului obsesiv compulsiv. În urma examinarii imaginilor creierului unei persoane care sufera de acest sindrom cu imaginile unei persoane sanatoase s-a observat existenta unor diferente de activitate. Alte studii, ale caror rezultate nasc controverse, fac legatura între infectarea cu un tip de streptococ faringian în copilarie si dezvoltarea tulburarilor obsesiv compulsive la maturitate.

Stresul cotidian si istoricul medical al familiei pot reprezenta factori de risc care ne predispun la astfel de tulburari anxioase. La gravide mai pot aparea astfel de tulburari ca urmare a temerilor de a nu rani bebelusul.

Autor: Asist. Univ. Drd. Simona Maria Vladica

Puteti sa verificati daca cumva e un inceput alacestei tulburari
multa sanatate

bebeta23 spune:

acum am observat, copy/paste nu se intelege mare lucru, dar o simpla cautare pe google poate fi folositoare

olympia spune:

Bogdan, v-ati mutat in urma cu 4 ani, dar ticurile sunt de doar 2. Asta ar coincide cu debutul scolii, poate acolo a fost primul stres nerezolvat, poate a fost si altceva. Apoi probabil agravarile au coincis si ele cu evenimente in care el s-a simtit depasit, desi prin prisma vederilor unui adult n-ar fi fost motive. Poate ati fost mai ocupati, de cand v-ati mutat, el sigur treptat s-a mai insingurat ca-mi dau seama ca-i mai greu contactul cu prietenii in conditiile astea, cineva trebuie sa-i aduca sau sa-l duca pe baiat la ei. Nu trebuie sa-mi raspunzi mie aici, eu doar iti dau posibile piste de investigat problema. Poate fi singuratatea, izolarea, neacceptarea, nevoia de atentie sporita, de mai mult timp petrecut impreuna zilnic, de o alta activitate care-i place si-l pune in valoare... De un prieten bun, daca nu de o gasca sigur are nevoie. O mai supliniti si voi parintii si cumva poate reusiti sa facilitati reapropierea de un vechi prieten/vecin, desi realizez ca-i foarte greu mai ales acum.

rrox3 spune:

Bogdan inteleg ca ai fost nemultumit de prestatia psihoterapeutei si de comunicarea cu ea, dar e nevoie sa cauti pe altcineva care sa lucreze cu baiatul. Pe cineva cu experienta in astfel de manifestari. Daca erai in Bucuresti, iti puteam recomanda o terapeuta cu experienta.
Indiferent de cauza ticurilor, psihoterapia poate ajuta.
Fa asta in paralel cu cautarea unui diagnostic. Defapt si psihoterapia o sa-ti arate in ceva timp daca e ceva temporar sau ceva mai complicat de atat.

Incercati sa va pastrati calmul, stresul vostru il amplifica pe al baiatului. Cred ca pe ideea asta te-a intrebat si terapeuta cu copacii daca ai putea trai cu asta toata viata. Sigur ca a fost extrem, dar cred ca tintea acceptarea copilului cu tot cu tipete. Are nevoie sa-i insuflati ideea ca e OK, chiar daca tipa. Asta il va ajuta sa se relaxeze.

Curaj si rabdare!

AgnesLuca spune:

Citat:

citat din mesajul lui Chuny

Si toti de care vorbesti aveau Tourette care a disparut ca prin minune? Intre clipit sau ridicat din umeri si Tourette e o mare diferenta.

Eu stiam ca ST apare in general pe la 7-8 ani, ticurile se accentueaza maxim in perioada pubertatii apoi intre 16-26 ani se atenueaza, existind cazuri in care dispar de tot.

In rest, sunt de acord cu tine, pe site-ul societatii germane pt. sindrom TS indicatia este intii diagnostic, apoi terapie (se precizeaza chiar ca in trecut multi pacienti au fost chinuiti degeaba cu terapii de orientare psihanalitica plecind de la premisa unei tulburari emotionale, in timp ce cauza TS este primar organica).
Daca intereseaza, pot sa pun linkul la document, din pacate disponibil doar in germana, maghiara sau italiana.

adelyna spune:

Felicitari ca va educati frumos baiatul, sa nu va para rau . Nu am avut timp sa citesc toate paginile.Am o prietena aici al carei baiat, tot 10 ani,are acest sindrom .Din fericire colegii sunt foarte intelegatori. Ea i-a redus consumul de zahar ,ocazional il lasa sa guste ciocolata si atunci ticurile reapar.Este la fel, un baiat inteligent care devine frustrat din cauza acestor ticuri.Multa sanatate!