Copii cu ticuri / Copii cu Sindromul Tourete

olympia spune:

Chuny, dar o abordare strict analitica nu culpabilizeaza automat parintii. Eu m-am culpabilizat singura dup-aia ca nu mi-am dat seama la timp ca sa evit si sa schimb mai devreme ce era de schimbat. Da nu mi-a zis nimeni "cucoana e vina ta". Psihologul mi-a aratat diferenta dintre ce credeam eu ca-i bine pentru copil si ce simtea el de fapt. Uite, iti zic si cum mi-a explicat. Mi-a povestit cum un baiat de 5 ani, care renuntase la pampers de la 3 ani inclusiv noaptea, a ajuns sa faca din nou in pat in perioada in care mama lui a fost plecata 2 saptamani la un congres in strainatate. Copil sanatos, fara alte afectiuni... Ramasese acasa cu tata si bunicii.
Ce resimtea copilul si ce crezuse mama erau doua lucruri total diferite. Si mama evident ca intoarsa acasa a luat specialisti la rand sa investigeze problemele renale ale fiului.

rrox3 spune:

Da Chuny , iti stiu supararea pe psihanalisti

Cu siguranta nu e o idee buna sa punem la colt psihoterapia din cauza a ceea ce au facut psihanalistii cu familiile copiilor cu probleme neurologice.

Din experienta mea, orice psihoterapeut sprijina parintii, indiferent de problema pentru care copilul a ajuns la psihoterapie. Nu se pune problema culpabilizarii parintilor. Practic psihoterapia copilului e psihoterapia familiei.

Agnes in cazul ST orice forma de terapie sau interventie e doar o terapie adjuvanta, nu numai psihoterapia. Fiindca niciuna nu vindeca, nu? In plus nu as echivala psihoterapia cu gasirea cauzelor problemelor. Am scris deja cum poate ajuta in ST.

Chuny spune:

Olympia, exemplul pe care il dai nu mi se pare iesit din comun. Mi se pare de bun simt sa iti imaginezi, ca parinte, ca lipsa ta poate produce o trauma copilului. Presupun ca si medicul de familie ar fi întrebat, in primul rând, ce schimbari au avut loc in viata lor, inainte de a-i trimite la urolog. Insa înca o data, teama mea e de a nu confunda mere cu pere de dragul discutiei.

Rrox, tiens, tiens, imi stii supararea cu psihanalistii ... si încerci sa imi discretizezi voalat opinia la acest subiect din cauza asta. Ma explic: sa spui ca imi stii supararea e una, dar sa nu spui ca "supararea" are legatura cu o situatie tragica si reala a abordarii handicapului in Franta e cu totul altceva si se poate întelege ca as fi avut eu o suparare cu vreun psihoterapeut si nu mai pot gândi limpede ... E frumos sau nu din partea ta? :-)

M-ai vazut tu pe mine punând psihoterapia la colt? Nu am fost destul de clara de la început? Vorbeam de o abordare strict analitica a unei boli neurologice, nu de pshihoterapie in general. Mai româneste de atât nu pot explica, sunt sigura ca stiti si voi ca e de foarte bun simt ceea ce semnalez, insa de dragul contradictiei imi tot bagati in fata argumente care nu au legatura cu ceea ce spun. Adica eu vorbesc de mere, voi contra-argumentati vorbind de pere. Voilŕ!

olympia spune:

Da, tie si mie ni se pare acum de bun simt. Cred ca mama respectiva a banuit ca baiatul va suferi, nu cred ca multi parinti s-ar gandi la asta ca la o trauma si deci n-au facut legatura cu plecarea ei. Poate s-au gandit ca a visat urat, ca a racit, ca a luat un microb de la gradinita... Nu stiau ca se poate intampla asta cuiva, ca dorul de mama poate duce la asta la un copil sanatos.
Probabil experienta lor si a celor cunoscuti nu-i invatase asta. Nu stiu daca s-au dus intai la medicul de familie sau direct la un specialist ca in Romania se poate si asa, in Franta probabil e mai dificil, de-aia intrebi.
Nu-s mere cu pere... Am dat un exemplu de manifestare fizica a unei suferinte psihice. Parintii pot sa vada de multe ori doar efectul, nu si cauza. Nu suntem toti adultii la fel de informati in domeniul asta. Eu de exemplu habar n-am avut ca e posibil pana atunci.


In privinta sistemului francez si a problemelor de care spui, stiu ca ai mai povestit de ele pe forum si imi pare rau pentru ce vi s-a-ntamplat. Numai ca zau daca vad legatura cu situatia de la noi si cu subiectul de fata. Adica userii mai vechi care au citit stiu unde bati, Bogdan de pilda nu cred ca a inteles si ar putea ajunge la concluzii aiurea.

Bogdan-Marin spune:

Ai dreptate Olympia. Am impresia ca va invartiti in cerc si nu aveti nici o finalitate cu rezultat constructiv.
Eu am o profesie care se bazeaza pe lucruri concrete. Rezultatele unor probleme sunt urmarea unor pasi clari in evaluarea si rezolvarea lor.
In orice caz acest topic m-a ajutat mult si sper ca si alti parinti cu acest tip de probleme sa le fie de folos.
Trebuie sa speram ca poate apare o rezolvare si pentru copii cu ST.
Stiinta a facut mari progrese in ultima perioada. Poate in urmatorii ani va apare un tratament adecvat si pentru cei cu ST.
Poate ca deja exista dar nu se face cunoscut doar din anumite interese.
Totul depinde de comunicarea intre noi cei interesati de un final fericit.

AgnesLuca spune:

Olympia, diferenta e ca in cazul enurezisului secundar (adica facut pipi in pat dupa ce copilul a fost mai mult de 6 luni "uscat")cauzele sunt recunoscute a fi de natura emotionala si se stie ca rezolvind problema emotionala, dispare automat si simptomul. In cazul ST nu e deloc asa.

Rox eu chiar nu sunt lamurita ce crezi tu in legatura cu psihoterapia in caz de ST. O vezi si tu deci ca adjuvanta (la fel cum o consider eu si Chuny) sau o vezi ca rezolvind problema (asa cum o vede Olympia si cum e de exemplu in cazul enurezisului) ?

Eu cred ca Chuny are de data asta dreptate comparind cazul autismului cu ST, eu chiar am gasit pe sit-urile oficiale de specialitate pe tema ST avertismentul ca psihoterapia sa fie facuta numai de un terapeut care e convins ca ST-ul are cauze organice si nu emotionale.

Chuny, in legatura cu psihanaliza sau terapiile psihodinamice, stiu si cazuri cind acestea chiar ajuta la rezolvarea problemei copilului (evident nu autism sau ST), daca vrei iti scriu la subiectul cu psihanaliza care a ramas in aer pt. ca tu nu mi-ai mai raspuns la intrebare

AgnesLuca spune:

asa suntem noi pe-aici, vorbim discutii, ca de-aia-i forum

olympia spune:

Agnes, nu cred ca Bogdan face diferenta intre psihanaliza in sensul in care vorbiti voi si consilierea, suportul psihologic de care povesteam eu. Oricum de la distanta de 10 ani zic ca noi n-am facut atunci psihanaliza ci mai degraba consiliere. Cred ca va e greu sa va imaginati asta fiind alta generatie. Si confuzia il face sa aiba si mai putina incredere in psihologi, dupa experienta nefericita avuta.
Asa ca neavand diagnostic ST, ci fiind mai mult ingrijorat de perspectiva unuia, in directia asta ar avea nevoie de ajutor.

Chuny spune:

Noi nu vorbim despre Bogdan aici.

olympia spune:

Pai e topicul deschis de el pentru copilul lui. Eu la subiectul asta am raspuns.