cand parintii dezamagesc(2)

rrox3 spune:

Ilinca sunt multe moduri de a suferi, hai sa nu le ierarhizam.
O suferinta mai mare nu o face pe cea mai mica inexistenta sau mai usor de suportat. La fel cum o suferinta fizica foarte vizibila nu e neaparat mai mare decat una psihica mai greu vizibila. Fiecare om are reprezentarea lui asupra durerii, experienta lui subiectiva, reperele lui. Sa-i ingaduim fiecaruia dreptul la a simti asa cum simte.

olympia spune:

Nu numai atat dar sunt date din biografie, cele din primii 3 ani de viata de pilda, mai putin accesibile, le aflam de obicei de la altii si abia atunci o anume "neadecvare" a fiecaruia cu el insusi capata brusc posibile explicatii. Multe le acoperim cu frazele altora si cu "traducerile" lor si poate doar la terapie ele se dezvaluie a ne fi marcat.
In rest desi nu ajuta decat putin de tot, e bine sa ne amintim ca parintii care gresesc grav, se lupta de fapt cu proprii demoni, chiar daca cei in care lovesc sunt copii.

Aqai spune:

rrox pentru ultima postare. Totusi te-as intreba de ce crezi ca e vorba de "presiunea" de a ierta. Eu am inteles ca de ex inbox sau emanouela si-au gasit pacea si incearca sa ofere si celorlalti o cale inspre asta... mie mi se pare o diferenta imensa calitativa intre a-ti trai viata urand si intrebandu-te de ce sau sa accepti ca asta e si sa vezi ce ei de facut.

nu spun doamne fereste ca in ipostaza 2 nu mai doare. sau ca nu mai sunt rabufniri. in cazuri atat de grave ca cele povestite (va imbratisez, nu stiu cum rezistati si va admir pentru felul in care sunteti mame dupa toate astea) cred ca nu trece niciodata. Dar consumul emotional e mult mi mic si in timp apar si perioade de soare real. sper sa reusiti sa-l gasiti, meritati cu toatele.

va imbratisez!

AgnesLuca spune:

Tind sa cred ca un astfel de comportament este mult mai greu de integrat decit cel al unui parinte care e constant impotriva ta.
Chiar as fi curioasa daca e numai impresia mea subiectiva.

Apoi ma tot gindesc la ce inseamna iertarea, am gugalit, am luat chiar si o carte din biblioteca si mi se pare ca paleta de semnificatii e larga de tot...

rrox3 spune:

Aqai unii dintre noi simtim presiunea imediat, poate altii suntem prea obisnuiti cu ea si nu o mai sesizam. La topicul asta a fost multa presiune spre a face ceva, a trece mai repede peste, a rezolva cumva si mai putina capacitate de continere a ceea ce s-a povestit aici. Semn ca e multa intoleranta pentru suferinta proprie.
Cred ca doamnele care si-au povestit aici bucati de viata au simtit foarte bine presiunea despre care am scris eu.

In rest... e o vreme pentru jelit, alta pentru facut diverse si tot asa.

Selene_Bunny spune:

Ilinca_M., zau, beat it! Tu crezi ca eu ma compar cu fetele astea??? Ca am ce comenta la ceea ce au scris ele??? Nu, draga, eu urlu.

Tu nu esti Scorpion cum nu sunt eu popa. Atitudinea ta are o denumire: atitudine demoniaca. Nu demonica, demoniaca.

Si ma porti raporta, by the way.

maru spune:

cunosc furtunul ala gri de la masina de spalat atat de bine! ma uit si acum la coapsele mele si ma mir ca nu se vad urmele, in zilele bune puteai numara dungile, in zilele mai putin bune, in schimb era tot o vanataie...

am lasat in urma totul, am ignorat, si am fost ok! Pana cand Andrei a ajuns in his teens, si m-a luat frica ca am sa ma port cu el cum s-au purtat ai mei cu mine... plus multe alte schimbari in viata mea, si am constatat ca acel copkil speriat de tipete, de certuri e tot acolo, nu a disparut...

msl1 spune:

wow, ce orori pot sa citesc aici! pe mine parintii nu m-au batut niciodata, s-au purtat frumos cu mine, mai strigau la mine cind faceam vreo prostie dar atit. In schimb am fost abuzata fizic si psihic de catre societatea romineasca. Diriginta avea obiceiul sa ma ridice in picioare la inceputul orelor si sa ma faca in toate felurile de la curva la ce vreti voi doar pt ca aveam rude in strainatate si maritate cu straini. Avea obiceiul sa imi numeasca nepotul "hotentot" si pe cuvint ca copil mai dulce decit el cred ca nu a existat vreodata si nu, nu era copil de negru!Directoarea obisnuia sa imi traga o palma asa cind i se parea ei, si sa ma aduca la ea in birou sa ma faca cu ou si cu otet, fara nici un motiv doar pt ca aveam rude in strainatate; profesoara de matematica a fost obligata sa ma lase corigenta de catre directoare si si-a cerut scuze mamei dupa aceea ca a fost obligata nu ca a vrut ea.
Copii ma marginalizau, ma bateau pt ca erau instruiti de catre parinti sa nu vorbeasca cu mine pt ca eu sint aia cu rude in strainatate si am molima.Parintii mei nu au putut face nimic sau poate s-au complacut in situatia asta nu stiu, poate au fost prea slabi sa lupte cu sistemul.
Dar imi dau seama ca acestea sint floare la ureche fata de ce au suferit unele din fetele care au scris aici; totusi si-a lasat amprenta foarte mult asupra vietii mele;nu mi-am putut inchipui viata mea/viitorul nici in Ro si nici maritata cu romin din aceasta cauza.Si in multe alte aspecte "sociale" m-a influentat sint neprietenoasa nesociabila suspicionez pe toata lumea si neadaptata nu ma pot incadra in societate imi este greu sa cred ca exista oameni buni cu adevarat.

Aqai spune:

nu-i asa, maru, uite cum spui tu ce gandesc eu... Aveam 33 de ani cand mi-am dat seama ca orice cearta, tonuri ridcate ma fac sa ma simt exact ca la 3 ani. speriata si mai ales ... neputincioasa, intr-o stare apropiata de panica. Aproape mi se bloca mintea. singurul meu reflex intr-o astfel de situatie era " gandeste, gandeste, ce sa spui, ce sa faci sa inceteze". doar ca ma dadeam cu capul de ziduri literally fiindca mintea mea blocata uneori nu spunea nimic si cand spunea, n-a fost sfatul corect.

si toate astea fara sa fi fost tinta directa a abuzului patern. tinta era mama, eu eram doar... martor

nici nu-mi pot imagina cat de rau va puteti simti voi, cele direct abuzate, daca pe mine m-a bulversat intr-atat.

dar, ca e si un dar, cand am inteles starea respectiva am inteles si faptul ca acum sunt adult. acum am optiuni, nu mai sunt neputincioasa in situatii de conflict. Mai greu cu pusul in practica, dar ajungem si acolo....

Ilinca_M. spune:

Esti o scumpa, de ce sa te raportez? N-ai suferit destul ca nu ti-au placut rudele iubitul?!Oricum, nu inteleg ce-ai vrut sa spui cu "eu urlu", de ce urli, sau la ce, la luna? Nici nu stiu care e diferenta dintre "demonic" si "demoniac" si de ce ar fi atitudinea mea "demoniaca" numai fiindca imi fileaza mie lampile cand vad ce tragedie faci din toate nimicurile si ce "scuze" iti gasesti. Sper ca merge bine terapia in continuare, pentru copilul tau sper, sa nu ajunga si el sa scrie la asemenea topice.