Vinzarile in magazin
Raspunsuri - Pagina 4
CorinaDani spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui blackgirl0 In viata mea nu am intrat intr-un magazin mare de parfumuri/cosmeticale, ma inhiba tot: atmosfera, preturile  , vanzatoarele (care de multe ori sunt si arata de o mie de ori mai bine imbracate ca mine  ). Asa ca astea le iau in sistem MLM, parfurmurile de pe net.Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! |
Sa stii ca asa gandeam si eu acum cativa ani. Si pe urma mi-am spus : so what ? si ce-mi pasa mie cum/ce/de ce gandeste sau se uita vanzatoarea la mine ? ma cunoaste, o cunosc ? de ce mi-ar pasa cum se uita la mine, judecandu-mi infatisarea, incercand sa ghiceasca daca am intrat sa cumpar sau doar sa ma uit ?
Asa ca eu fac oarecum abstractie de prezenta domnisoarelor, daca dau navala cu obisnuitele fraze, le refuz politicos ajutorul, pe moment, si continui sa explorez rafturile...mie imi place foarte mult in magazinele cu cosmetice si parfumuri...plus ca poti testa un anumit parfum, sa zicem, sa vezi cum "iti vine" pe piele, cat persista, si apoi, daca iti place, il poti comanda pe net, la preturi cu pana la 150-200 lei mai putin fata de pretul din magazin..
luisa1983 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui blackgirl0 .... Ce probez si nu-mi vine dau direct vanzatoarei, nu ma mai obosesc sa pun la loc (nici numai tin minte unde si nici nu le aranjez artistic  ). |
Dupa ce-am iesit din cabina de proba vanzatoarea m-a intrebat de fiecare data daca-mi vine bine si sunt multumita,daca nu, mi-a luat produsul din mana (punandu-l la loc) si s-a oferit sa-mi caute o marime potrivita. Am avut noroc de vanzatoare adevarate sau abordarea mea familiala a fost cauza? Am primit critici asupra modului meu de adresare ("este doar o vanzatoare" )dar nu le-am bagat in seama .
| Citat: |
| citat din mesajul lui blackgirl0 ..ma inhiba tot: atmosfera, preturile , vanzatoarele (care de multe ori sunt si arata de o mie de ori mai bine imbracate ca mine ). Asa ca astea le iau in sistem MLM, parfurmurile de pe net.Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! |
Poate fi o politica a magazinului de imagine ,de atragere si sastifacere a clientului cu toate ca, am vazut in afara tarii o vestimentatie a vanzatorului/vanzatoarei decenta dar nu luxoasa. Dar, sunt si magazine in care vanzatorul primeste un comision gras la vanzari (deci si-ar permite)sau promoveaza (in cazul unui magazin de imbracaminte) firma, purtand haine existente in magazin, de cele mai multe ori sunt atent sfatuite de un designer vestimentar cum sa se imbrace. Am observat chiar ca sunt capabili si sa sfatuiasca asupra asortarii produselor din magazin in functie de varsta, sezon, trend, tendinte etc.
msl1 spune:
[quote]citat din mesajul lui blackgirl0
Daca nu cumpar special imbracaminte/incaltaminte copilului, nici nu-l mai iau cu mine in magazin. La ce bun? Ca oricum el alearga printre standuri, se joaca de-a ascunselea, eu nu am cum sa fiu atenta si la el si sa probez haina/pantoful. Deci, fara copil, sau eventual cu sotul/mama langa mine. Si s-a intamplat ca din joaca copilul sa darame umerasele cu haine pe jos, sa umble si el printre tricouri (cum m-a vazut pe mine), mai mult deranjandu-le si asa m-am hotarat ca nu am ce cauta cu el in magazine pt adulti. Este greseala mea, a parintelui, ca nu-i supravegheat si deranjeaza.
Pai tu ai cu cine sa ii lasi eu nu am asa ca merg cu mine la cumparaturi; si da deranjeaza de multe ori cu urlete sau alte chestii dar nu am ce face; in plus cind sint pe post de vinzatoare nu am dreptu sa comentez nimic la copii altora indiferent ce ar face, devastat magazinul sau orice, tre sa stau cu zimbetu pe buze si sa adun dupa ei.
blackgirl0 spune:
Eu nu desconsider nicio vanzatoare, dovada ca deseori eu sunt cea intimidata de ele. Insa nu ma bag sa pun la loc ce am probat, las fie afara din cabina in locul special amenajat in acest scop sau vanzatoarei care, de regula, sta deja si asteapta sa vada deciziaa mea. Si cand imi place ceva cumpar si cate 2 randuri.
CorinaDani deja stiu ce parfumuri imi plac, sunt ingrozitor de conservatoare.
lavi02 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui daniela_b Ce am mai observat in ultima vreme: -foarte multe cumparatoare sint stresate de prezenta vinzatoarelor, chiar si atunci cind intentia lor de cumparare e de 100% - exista multe persoane care vor doar sa se uite si isi imagineaza ca din acest motiv trebuie sa o faca rapid, din fuga, ca nu cumva sa vina vinzatoarea si ele sa trebuiasca sa dispara pentru ca exista un soi de teama pentru confruntarea vinzatoare-client nehotarit ( sau simplu vizitator) |
Asta se intampla pt ca multe vanzatoare au un aer de superioritate daca te vad mai putin bine imbracat parca ti-ar sugera sa eliberezi mai repede terenul pt ca nu faci parte din publicul tinta al magazinului. Altele din contra, daca vad ca te uiti la vreun produs tabara pe tine sa te convinga sa cumperi. Eu vreau sa studiez, sa citesc etichete, sa miros, etc in timp ce ea ma bate la cap. De multe ori cand am vazut ca tabara pe mine am abandonat si am plecat rapid.
Bine zice Ramonika, cu timpul am invatat sa zic nu, ii spun ca daca am nevoie de ajutor o sa o solicit. Sau intreb: as dori sa ma uit, se poate? Nu prea are cum sa zica nu...
De multe ori ajutorul vanzatoarelor mi-a fost util, dar cumva trebuie sa-si dea seama daca clienta are sau nu nevoie de ajutor.
Victoria_mami spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui daniela_b As vrea sa abordez o tema legata de vinzari si relatia vinzator-client.  Recent am inceput sa lucrez intr-un raion (ceva mai mare) de cosmetice. Observ cu tristete ca incet incet ma transform ( din cauza nepriceperii mele, sint inca la inceput) in ceea ce inainte aproape ca "uram", inainte. In vinzatoarea care din dorinta excesiva de a te ajuta devine agasanta.Sigur, e o perceptie la un nivel intim inca :), nu va ginditi ca sint agresiva cu clientul dar, sint atit de derutata de felul in care reactioneaza clientii la "tertipurile" mele ( variate si in mod principal prietenoase! n.b.) incit incep sa am trac. Mi-ar servi ceva lectii, ponturi, smecherii, impresii, ma rog, orice credeti ca m-ar putea ajuta. Sa va descriu ce fac eu deocamdata: 1. Astept sa stabilesc un contact vizual cu clientul la intrarea acestuia in magazin. Imi doresc ca el sa se simta atit binevenit cit si observat ( sa se stie ca eu stiu ca el stie ).2. Astept jumatate de minut ca el sa se uite relaxat la produse si ii urmaresc reactiile ( de la o oarecare distanta). Produsele sint din categoria mai scumpisoare si nu se vind pe banda. Ochiul uman nici nu are cum sa inregistreze in juma' de minut imaginile de pe un ditamai expozitorul. Deci, am rabdare. 3. Astept momentul magic, cel in care clientul isi ridica privirea spre nepretuitul meu zimbet ( mor de frica! totusi, zimbesc) pentru a cere un "ajutor".Aici se bifurca drumurile line si intram in grohotis. Unii ridica privirea si eu folosesc semnalul ca sa ma apropii, ei evita in ultima secunda si o sterg, nu apuc eu sa deschid gura. Altii nu ridica privirea si pleaca. Altii stau stresati ca nu cumva sa ma apropii si cind eu ajung linga ei foarte defensivi zimbesc spunind "ma uitam, doar". Altii par ca sint dispusi sa accepte un dialog dar doar pentru a mi-o "spune" in fata : " ah, credeam ca e alta firma... astea sint scumpe rau". Si tot asa... diverse situatii care mai de care mai descurajante. Sigur ca da, exista si persoane cu care conversatia de vinzare decurge frumos si firesc, eu folosind ca intro( ducere) o fraza de salut si prezentare a unui produs, impachetate intr-o formula profesionista, de genul " buna ziua, observ ca vi se pare atragator rujul din gama cea mai noua" si daca obtin un zimbet de raspuns continui in directia aceea cu " ce spuneti de nuanta X, aceea se pare ca e favorita verii etc". Grija mea e sa nu sperii cumparatorul/cumparatoarea si va jur uneori am senzatia ca merg pe cuie :). E foarte posibil ca, din cauza ca sint ultra incepatoare in vinzari de acest tip sa mi se para ca sint usor ridicola si ma descurajez singura. E posibil si sa nu fiu foarte simpatica ( mi-e teama sa nu exagerez cu exaltarea specifica multor vinzatoare si sa ma maimutaresc si de aceea pastrez un comportament afabil dar nu jucaus). E posibil ca limbajul meu sa nu fie inca rodat si sa ma pierd in explicatii care plictisesc. Ah! Viata mea e pusa pe jar!  Treaba e ca simt nevoia sa ma potrivesc pentru jobul asta si sa fac ce e de facut adica sa ghidez clientul sa-si aleaga ce trebuie si sa fie multumit. Goana dupa clienti si continua vinatoare de vinzari incheiate mi-ar face viata la munca un calvar! As intra intr-o stare de nemultumire groaznica. Vreau sa evit asta de aceea revin la tema de inceput: Care vi se pare abordarea cea mai corecta a unei vinzatoare intr-un magazin? Daca ar fi sa va ginditi la un dialog imaginar de inceput, care ar fi acela? Ce experiente frumoase ( sau nu) ati avut. Cum scrie la carte ca trebuie facut ( asta daca avem pe forum profesionisti, as aprecia orice indiciu sau informatie). Fara semnatura. Ma simt mai bine. |
Pe mine la introducerea asta m-ai pierde de client.
In schimb daca vii (cum vin aici vanzatoarele) si spui "Buna ziua. Pot sa va ajut?" atunci discutam, iti spun ce vreau, la ce pret sper sa se incadreze sau cat imi permit sa cheltui. Si mai ales sa nu vad ochi dati peste cap daca spun ca nu-mi permit sa dau mai multe de 3 lei pe un ruj (nu stiu preturile din Romania, si nu spui ca TU ai da ochii peste cap, incerc doar sa ajut). 
(uite, iti dau exepmlu concret: Asta vara am intrat sa iau sutien cu push up de la Vie en Rose, magazin notoriu ptr. preturile exagerate, dar calitate super! Am intrat, m-a abordat o vanzatoare, i-am spus ca-s jenata, ca urasc sa cumpar sutiene, dar chiar imi trebuie unul negru. Mi-a aratat unul la vreo $50! Pe cuvant ca mi l-as fi permis, dar mi se pare mult ptr. un sutien. I-am spus ca eu nu vreau sa platesc atat ptr. un sutien, ca nici nu am ce baga intr-un sutien de $50. Mi-a zis, "aaaaah, te inteleg, nici eu nu am sani (si nu avea ), hai sa iti arat ce port eu si ai noroc, sunt la reducere!" Si erau la reducere de la $49.99 la $19.99 si nu numai atat, ci era o promotie "Cumperi unul, primesti 2 gratis"!!! Deci, cu $20 mi-am cumparat 3 sutiene cu push-up (dublu gel!), in valoare de $150! Daca o vedeam cu nasu'n vant sau snoaba, ca am cerut sutien ieftin, ieseam din magazin (pierderea ar fi fost a mea, in primul rand, recunosc). Chestia e ca atunci cand vanzatoarea incearca sa se identifice cu problema cumparatorului, e mai usor ptr. cumparator. Daca intra cineva in mag. si zice ca are pielea uscata, poti sa spui ca tu, prietena, sotul are la fel si foloseste un anumit produs si e bun. Dar nu incerca sa ii vinzi cel mai scump produs, ori va fi client o data. Daca vede ca l-ai dus la raftul de reduceri, sau de produse un pic mai ieftine, l-ai facut client!
DianaNews spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Victoria_mami [quote]citat din mesajul lui daniela_b Dar nu incerca sa ii vinzi cel mai scump produs, ori va fi client o data. Daca vede ca l-ai dus la raftul de reduceri, sau de produse un pic mai ieftine, l-ai facut client! Victoria, Mami Nadia si Daddy au invins Leucemia! VICTORIA |
Sunt partial de acord cu tine. Sa nu uitam ca daniela vinde produse de lux din cate am inteles, cine vrea sa cumpere un asemenea produs nu este genul care cauta cel mai ieftin sau super deal-uri, ci poate cauta ceva deosebit sau nou aparut pe piata.
Sunt total de acord cu faptul ca trebuie sa identifice dorinta clientului si sa-i intre pe sub piele intr-un fel.
Cand am citit postarea ta daniela mi-am adus aminte de mine in anii facultatii cand am incercat cateva job-uri de vanzatoare, aveam totul planificat, pozitia studiata, totul pus la punct pana la ultimul detaliu si cu toate astea nu ma simteam deloc in largul meu. Eu am ajuns la concluzia ca trebuie sa ai acel ceva ca sa faci meseria asta bine, nu tine de cat de bun esti sau de cat te pregatesti, trebuie sa simti oamenii, sa-i ghicesti si sa-i convingi fara prea mult efort.
Sotul meu este un vanzator innascut, vindea blugi cu taica-su in targ de cand avea 12 ani si mai tarziu, dupa facultate tot asta a facut. E in natura lui si oricat as fi incercat nu reuseam sa fac ce facea el. A, si inca ceva, eu nu puteam sa vand ceva in care nu credeam, el ar fi vandut si pe maica-sa :)
Victoria_mami spune:
Diana, same here; de acord, partial. Si eu am intrat in magazin scump (la vie en roz e scump ptr. lenjerie intima). Si, totusi, am zis ca nu sunt dispusa sa platesc $50/sutien si s-a gasit si mai ieftin. Am platit $20/3 sutiene Bine, reducerile, ca altfel plateam $150 pe ele. Deci, si in magazine de lux, intra cineva care-si permite un produs scump, dar nu vrea neaparat sa plateasca MAXIM de pret ptr. o crema. Si in magazinele de lux, exista un ruj cu 3 lei si altele cu 30 de lei. Daca incerci sa-i bagi pe gat si ii arati numai alea de la 20 de lei in sus... l-ai cam pierdut, daca duci clientul la alea de 3 lei, poate vine in fiecare luna sau la 2-3 luni si cumpara cate ceva. Deci, pe termen lung, esti clar mai castigat.
dana vio spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui CorinaDani cred ca cel mai important pas este sa-ti dai seama ce fel de client este cel pe care vrei sa-l abordezi : cunoscator, curios, novice. asta e o clasificare proprie . or mai exista si alte categorii si sub-categorii, va las pe voi sa completati.cunoscatorul este cel care foloseste deja anumite produse, le cunoaste, le cumpara constant, are posibilitatile financiare necesare. acestui client ii poti oferi consiliere in termeni de specialitate, te va asculta pentru ca stie deja ca anumite branduri si produse isi merita toti banii si poate vrea sa-si extinda optiunile, sa incerce si altceva din gama pe care o cunoaste si o foloseste deja. curiosul este cel care nu a intrat sau a intrat foarte rar intr-un magazin cu cosmetice scumpe, este oarecum intimidat de marimea magazinului, de luminile puternice, de preturile mari de pe eticheta, de aspectul luxos al magazinului. pe un astfel de client trebuie sa-l lasi minute bune in pace, nici macar nu ar trebui sa te uiti in directia lui sau sa-i dai impresia ca este supravegheat, e clar ca in majoritatea cazurilor nu va cumpara nimic, ci doar isi va satisface curiozitatea, sau isi va face placerea de a testa niste produse pe care nu si le permite sa le cumpere vreodata. novicele e cel care a mai fost in astfel de magazine, are cultura produselor, insa este incepator intr-ale folositului acestora, e un cumparator prudent, nu-si arunca banii aiurea, testeaza destul inainte de a se decide sa cumpere sau stie exact ce produs vrea. pe un astfel de client il poti consilia, fara a incerca sa-i "bagi pe gat" nu stiu ce produs, pentru ca vei intampina rezistenta. eu una nu suport d-rele/d-nele din magazinele de cosmetice care nici nu te lasa sa cauti cu privirea un anumit produs, te abordeaza imediat si iti rapesc pur si simplu placerea de a descoperi produsele din raft. magazinele de acest fel, apartinand unor lanturi diferite (gen douglas, sephora, marionnaud) sunt organizate usor diferit, in general am observat ca produsele pentru barbati sunt pe stanga iar cele pentru femei pe dreapta - chiar asa, care este explicatia pentru acest aranjament ? cred ca cea mai corecta abordare, dupa ce iti dai seama ce fel de client ai in fata si ii lasi ragazul necesar sa descopere magazinul si produsele, ar fi sa spui "daca va pot ajuta cu ceva, nu ezitati sa ma intrebati", dupa care te retragi politicos, asteptand sa fii solicitata. Corina - mamica printesei Lori ( 25.06.2007 ) "Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham) |
S-a constatat ca orice persoana priveste, un raft, de sus in jos si de la stanga la dreapta. Astfel batalia se poarta ptr rafturile de la nivelul ochilor in sus, apoi spre dreapta. Produsele ptr barbati se pun unde au loc dar cu respectarea aceluiasi principiu. De ex, im marile magazine se plateste taxa de raft , adica eu pun produsul meu in ochii privitorului si un alt concurent nu are voie sa-mi ia locul.
Ptr ca marketingul este adresat femeilor, ele sunt cumparatoarelecu precadere, produsele destinate lor au prioritate.
Alexandra Maria
14.12.2007
Ramonika spune:
apropo de preturi, mi-am mai adus aminte de o faza. la un magazin ma abordeaza vanzatoarea, vede ca scot din raft o chestie (nici nu mai stiu ce era) si cica "aaaaa, dar ala e foarte scump..." o fi pt. ea, insa eu m-am simtit oarecum jignita, mai ales ca nu mentionasem limite de pret, deci m-a vazut ea oarecum mai saracuta de nu-mi recomanda ceva "scump" 
o vanzatoare poate sa-ti scada mult self-esteem-ul, sau te poate ambitiona la o chestie, in functie de personalitatea fiecaruia.
o prietena isi cauta rochie de ocazie pt. nunta sora-sii, deci voia ceva special. in unele magazine nici nu apuca sa spuna ce vrea, ca vanzatoarele spuneau ca nu au pe masura ei (ea fiind mai plinuta, dar nu exagerat de grasa), deci o chestie din asta te poate baga in depresie, sau te poate motiva sa slabesti