Eu romanca vs eu japoneza

andacos spune:

Danuka draga,o sa tzi se para dur raspunsul meu,insa pentru mine este inacceptabil s anu-tzi pui TOATE aceste intrebari(pe care tzi le pui tu acum si mai ales pe forum)inainte de casatorie!

Faptul ca tu nici macar religia sotzului nu ai cunsocut-o,mie personal imi spune foarte multe(aduc in discutzie acest aspect,pentru ca de fapt tu l-ai adus in discutzie)!Pastrez insa pentru mine concluziile!

Tot din punctul meu de vedere este inacceptabil sa te casatoresti cu cineva de alta natzie,si s anu stii minimum despre cultura,traditziile,obiceiurile lui!Chestia cu dragostea d einceput...este un mare zero ,tot din punctul meu de vedere!

Sincer itzi doresc sa scotzi ce e mai bun pentru tine din casatoria asta si sa fii fericita cu deciziile luate!

Dana

Danuka30 spune:

andacos nu ma supar si nici nu mi se pare un raspuns dur
Asa cum am spus si eu ca vine de la sine se intelege ca daca te casatoresti cu un strain trebuie sa cunosti traditii etc. Si prin asta am dat de inteles ca sunt de acord .Inainte de casatorie Desigur m-am interesat strictul necesar religie traditii etc.
Si am avut destul timp sa reflectez asupra situatiei.
Nu m-am casatorit fara sa-mi cunosc sotul . Stiam ca este ateu si ca nu este nici pro nici contra unei religii . Cat despre traditii sotul meu prefera sa fie un om modern nu mi-a impus nimic . Si aici la fel ca si in Romania unii pastreaza anumite traditii altii nu .Tot ce mi se impune mie aici vine din partea familiei sotului meu nu din partea sotului ,iar eu am hotarat ca ma casatoresc cu sotul meu nu cu toata familia . Intrebarile pe care le-am scris mi le-a adresat familia sotului meu dupa casatorie .

oanap85 spune:

eu cred ca ti-ai dat singura raspunsul:)
"trebuie sa fiu japoneza cand sunt intr-e japonezi , pe jumatate romanca cand sunt intr-e straini si romanca 100% doar acasa "
e greu sa faci toate astea?
atunci fii tu insuti!!si spune-le alora ca nu toate natiile sunt ca ei :P eventual ca asa sunt romanii:hiperactivi:D
daca sotul tau s-a indragostit de tine asa cum esti tuvorbareata:)ce conteaza ce cred ceilalti?!

Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).

Danuka30 spune:

Se pare a m-am japonezit atat de mult ca nu Mai reusesc sa ma fac inteleasa un ceea ce zic

Danuka30 spune:

oana aici Ai si tu dreptate Multumesc !
Altii nu conteaza doar ca "altii astia fac parte din familia sotului meu si ma sacaie ingrozitor si ma preseaza si nu pot sa II ignor . Si eu sunt I fire asa incapatanata nu degeaba sunt in zodia Berbec si Mai sunt si sensibila si iau tot in seama

hannen spune:

Pe mine ma roade curiozitate despre cum o fi la islamici. Cunosti detalii sau perpetuezi preconceptii?(oare asta e cuvintul potrivit?)

************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!

Danuka30 spune:

hannen am dat ca exemplu islamicii avand in vedere strictetea familia mea japonica este atee De fapt Mai Bine zis ei cred in stramosii lor de care sunt convinsi ca vegheaza asupra lor

Deceneus spune:

Stiai ca te mariti sau credeai ca te insori?

Problema asta cu parintii care-si "baga nasul" in familia tinerilor este valabila si in Romania. Multe probleme de acest fel se rezolva locuind separat. Sigur presiunea este mai mica in cadrul aceleiasi culturi ca atunci cand se confrunta doua culturi total diferite.
Daca sotul tau traia aici si locuiati impreuna cu parintii tai, probabil suporta aceeasi presiune.

Eu nu inteleg daca esti atee de ce vrei sa-l botezi si sa poarte nume romanesc (ortodox), si de ce nu accepti de la japonezi sa-l duca pe copil la templu? Il duce din acelasi motiv pentru care vrei sa-l botezi. Este un obicei, o traditie.

De ce vrei sa imprimi copilului doua culturi? Nu crezi ca poate sa-l deruteze, si sa devina un "ciudat" printre copii/colegii lui cand o sa fie la scoala?
Am inteles ca japonezii au o cultura foarte severa. Ca sa fie acceptat si respectat trebuie sa fie adaptat la cultura in care-si va trai viata de adolescent si de adult.
Ai intentia sa te intorci in Romania definitiv cu el?
Asta ar justifica dorinta de a-l tine in contact cu obiceiurile de aici. Pentru vizite la 10 ani nu are sens sa faci din el un "semiroman".
Cred vrei doar sa-i transmiti niste nostalgii ale tale, care nu-i fac bine.
Eu cred ca trebuie sa privesti mai mult inainte si sa te uiti mai putin inapoi de unde ai plecat si unde nu ai intentia sa revi.
Trebuie sa devi japoneza sa nu incerci sa ramai romanca, chiar daca esti berbec.
Si sa accepti ca vei avea un copil japonez.
Cand ai acceptat sa te mariti si sa locuti in Japonia, ai acceptat sa-ti schimbi modul de viata, de la cultura romaneasca la una japoneza. Trebuie sa accepti asta ca pe ceva normal.

saskia spune:

Deceneus hai ca vorbesti si tu ca sa te afli in treaba. Ai stat vreodata in strainatate mai mult de o luna in vacanta? Ai copii pe jumatate straini? Abia atunci vei intelege dilemele astea.

Eu o inteleg pe Danuka, desi cultura olandeza este una europeana si deci nu asa de diferita de cea romaneasca. Totusi si eu mi-am pus problema de multe ori in felul asta. Pana cand rezolvarea mi-au dat-o copiii mei, spunandu-mi simplu ca ei sunt olandezi si gata. Adica asta se simt si cu asta au definit pentru mine o chestie.

Andacos eu cred ca ai fost un pic cam dura, nu stiu cand te-ai casatorit tu, dar si eu ca si Danuka eram tinerica si visatoare, si iubirea era pe primul plan si desi stiam cu ce se mananca Olanda, tot nu am fost 100% pregatita pentru unele diferente culturale.

Poate oare cineva sa bage mana in foc ca el a fost pregatit sa lase tot in minutul zero al emigrarii si sa se asimileze total. Sa nu mai fie decat german/olandez/japonez din prima secunda. Nu cred!

Pe de alta parte Danuka citeste macar Shogunul, ca e o carte de referinta, in ea, si e vorba de o perioada veche din istoria Japoniei, vei vedea ca mamele-soacre isi chinuiau norele psihic, nu altceva din traditie. Asta e. Poate unii s-au schimbat, altii sunt mai traditionalisti.

Mie una mi se pare un subiect interesant, mai ales ca ne e greu noua, astora din culturi apropiate sa intelegem unele chestii si fineturi din alte culturi, daramite voua, intr-o asemenea cultura, care se stie ca de veacuri a fost una izolata si au tinut la chestia asta cu dintii.

saskia spune:

Ca sfat personal eu ti-as spune sa zici ca ei dar sa faci ca tine (in mediul tau, familia ta) . Sa iti crezi o zona sigura unde sa fii tu, si cu diplomatie sa incerci sa navighezi printre chestiile astea.

Sa incerci sa intelegi de unde vin toate astea. Fa precum Anjin-San , incearca sa intelegi cultura lor. Vezi ce-ti place din ea si adapteaza personalitatii tale. In public fa ca ei, e mult mai simplu.

Eu personal am ales prenumele copiilor sa fie usor de pronuntat de catre olandezi, asta e, aici traiesc, nu as fi vrut sa se mire toti prostii, toata ziua, vai ce nume, etc. Am considerat ca le fac viata mai usoara. Stiu si romaneste, tot ca sa le fie viata mai usoara cand vorbesc cu rudele. Eu i-am internationalizat, dar eu nu am soacra sau rude din partea sotului bagacioase. Isi vad de treaba lor.

Cu mancarea nu ma pricep, probabil e foarte diferita.