cand parintii dezamagesc

Selene_Bunny spune:

cora, eu ma refeream strict la relatia parinte-copil. In lipsa parintelui, inlocuitorul acestuia - o ruda, de exemplu, un tutore. Nu la altceva.

De exemplu, cand mie mi s-a spus "copilul tau va fi handicapat mental pentru ca il hraniti vegetarian", mie mi-a fost (si imi este in continuare) peste poate sa cred ca acea persoana atata poate. Nu "pusca", in capul meu, capacitatile acelei persoane cu porcaria de cuvinte alese.

Daca eu as fi spus asa ceva aici, pe DC, despre copilul altei mame, mi s-ar fi iertat? Nu cred. Pentru ca lumea are alte pretentii de la mine.

Sau, cand ab5174 mi-a spus ca dusul copilului cu febra 39 la spital cu taxiul si nu cu mijloacele de transport in comun este snobism si fitza, eu n-am putut sa-i acord prezumtia de "atata poate, atata face". Pentru ca a fost constienta ca poate primi avertisment pentru ce a scris.

Edit: dar sunt de acord cu tine cu presiunea, am experimentat-o nu de mult.

coracora spune:

Selene, intotdeauna vor exista persoane care vor avea comentarii negative si chiar rautacioase vizavi de tot ceea ce faci: cum iti imbraci copilul, ce-i dai sa manance, cum il educi, cum te imbraci tu, ce fel de mancare ii pui dinainte sotului la pranz, etc. Lista este interminabila, ca si aria "competentelor" celor din jur, de altfel.
La faza cu handicapul mental cred ca o reactie fireasca ar fi fost sa izbucnesti in ras; si asta nu pentru a-l irita pe cel care a slobozit duma, ci pentru ca e comic acest rationament (nici macar babesc nu pot sa-l numesc pentru ca eu cunosc femei in varsta - generic numite babe - care stiu foarte bine ca vegetarianismul nu e vreun bau-bau care deformeaza minti si trupuri).

Cand scrii pe forum o "treaba" la modul declarativ, eu consider ca ai dreptul sa lasi parerile neavenite ale comentatorilor belicosi sa ricoseze in neant.
Cand ceri un sfat pe un forum, se cam schimba treaba, pentru ca atunci se presupune ca esti deschisa eventualelor critici - de oricare natura ar fi ele - pe care forumistii nu se sfiesc sa le posteze...

emanouela spune:

Selene...tu nu poti si nu vrei sa accepti niste chestii pt ca la orice te raportezi la propria persoana, la ce ai face tu ...e, aici nu mai e vb doar de mine sau tine, nu mai e vb de ce as face eu sau tu....e vb de altii care nu sunt ca noi, care nu gandesc ca noi, care nu vad lucrurile ca noi. Si eu am fost la fel se revoltata in mom in care tatal copilului meu ne-a lasat, isi vede de viata lui, cu copilul vb 1 data pe luna la tel 5 min, in 2 ani l-a vz 1 data, cca 40 min...asa, si ce sa fac???? sa ma lupt cu morile de vant??? am luptat...in zadar...s-a finalizat cu mine adusa la limita rabdarii si intelegerii, cu nervii mei intinsi pe painea lui.... unii nu sunt construiti si dotati ca sa dea chiar daca e vb de propriul copil...nu sunt dotati si capabili sa treaca peste niste chestii, in cauza relatia cu mine, si sa deosebeasca "jobul" de sot de "jobul" de tata.
Tu, Selene, esti ok cu tine? consideri ca faci bine si iti alimentezi bine copilul? daca da...care e problema? la cine e problema???

Anne45 spune:

Cred ca toti ar trebui sa citeasca "The art of loving " de Erich Fromm- pe mine m-a facut sa inteleg diverse aspecte legate de vesnicele controverse cu parintii mei .
Cred daca nu m-as fi detasat la timp de aceste situatii conflictuale probabil si astazi am fi dus fiecare la randul nostru lupte obositoare sfarsite vesnic in armistitii iluzorii .

Selene_Bunny spune:

Da, cu alimentatia copilului sunt impacata.

Insa mi se pare complet aiurea ca niste oameni sa imi pretinda mie sa ma comport intr-un anumit fel, desi ei se comporta aiurea. Nu se opresc din acest comportament, nu se uita nici in dreapta, nici in stanga sa vada pe cine ranesc. Nu inteleg cum pot fi asa, cum se pot declara multumiti de ei insisi asa.

E din cauza egoismului, oare?

emanouela spune:

Dar de ce te lasi ranita???? Nu inteleg ce anume te raneste...e problema ta ca ei nu pot fi de acord cu tine???? Nu draga mea, e strict problema lor. Tu nu esti datoare sa lamuresti pe nimeni si nici sa obtii aprobare unanima ca ceea ce faci e corect. O data ce tu esti impacata cu tine ...restul nici nu mai conteaza. Se declara multumiti de ei, pt ca ei, intradevar, sunt multumiti de ei....si nu i-ar afecta deloc daca tu le-ai zice ceva de genul....tu, se pare ca nu esti chiar asa de increzatoare in tine si multumita de tine, de aceea te si afecteaza.
Dau un exemplu...tu, ai parul castaniu...hotarasti subit si instantaneu sa te vopsesti, studiezi, faci simulari si ajungi la concluzia, cu un expert in domeniu, ca roscat ai fi dementiala...bun, treci la fapte si esti innebunita de rezultat, iesi pe strada increzatoare, te intalnesti intamplator cu mine si din senin, mi se nazare sa iti zic "ce-i cu parul tau asa naspa"...tu ce faci???? iti zdruncin increderea, te garbovesti si incepi sa te intrebi "oare de ce a zis asa", "mi se pare naspa ca a zis asa", te lasi afectata sau ti se rupe si iti indrepti umerii si-mi zici "mie imi place iar parerea ta nu ma intereseaza, daca nu iti place, tu sa nu te faci roscata"?

Selene_Bunny spune:

emanouela, nu inteleg asta cu "te lasi ranita". In plus, cu cat legaturile sentimentale dintre mine si alte persoane sunt mai profunde, cu atat risc sa fiu ranita mai mult.

Uite, in seara asta m-a ranit cineva tare drag, cum ar fi trebuit sa procedez, in afara de a-i spune cum m-a facut sa ma simt?

nikol24 spune:

Pe mine ma atinge tare subiectul asta...Am o problema despre care nu am mai vb pana acum pentru ca nici mie nu mi vine sa ma gandesc prea mult la ea...ma deprima..
Pe scurt:mami ne a crescut singura.A fost singura toata viata dar undeva pe la 36,37 de ani s a indragostit fulgerator de un domn casatorit la vremea respectiva.Pentru a scapa de nevasta sa (care locuia f aproape de noi)mami a decis sa vanda apartamentul insa ghinionul a facut sa fie "tepuita''(scuze pentru expresie) de un agent imobiliar si sa piarda banii ,sa ajunga sa stea cu chirie.
Am pierdut legatura cu ea ,eu statea la sotul meu fratele la bunica si ea pe strazi.Dupa un timp cand am nascut fetita ne am apropiat din nou si m a ajutat f mult cu fetita .
A fost bine o perioada si dupa ce s au terminat banii au inceput tot felul de discutii.In momentul in care ea a sufetit atacul cerebral si a murit noi nu eram in relatii f bune .
Iar dupa deces sotul ei a disparut in ceata lasandu ne cu datorii de aprope 1000 de euro.
Imi pare rau ca m am lungit...
Problema mea este ca nu pot sa iert.Nu pot sa uit ca pentru un barbat ea a pierdut legatura cu noi atatia ani,ca ne a lasat pe drumuri ca sa scape de nevasta aluia ,ca eram minori amandoi si nu aveam nici o solutie si nici un sprijin,ca am vazut lucuri rusinoase de cand s a indragostit de barbatul acela.Nu pot sa uit,nu pot sa iert chiar daca acum ea nu mai este printre noi.Si asta ma bantuie,nu pot sa inteleg de ce inima si mintea mea nu poate sa o venereze asa cum o venereaza acum fratele meu

bird70 spune:

In viata vei intalni o gramada de oameni care vor incerca, constient sau nu, sa te raneasca. Tu nu poti sa schimbi felul in care se comporta ei. Singurul lucru pe care poti sa-l schimbi e la tine, este reactia pe care tu o ai fata de ceea ce fac ceilalti. Tu poti sa alegi daca vei suferi sau nu din cauza lor. Daca te lasi sau nu ranita de ei.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Selene_Bunny spune:

Mda, problema e ca sunt cam hipersensibila...